Bilet târziu, dar minunat

E curat. O seară de Valentine's Day și pof, un bilet pe marginea drumului. Nu-mi amintesc unde citeam asta, dar există bloggeri care își programează postările în weekend pentru a rămâne liniștiți în restul săptămânii.

Eșec pe tot parcursul liniei. Din nou, acest lucru confirmă tendința mea profundă de a amâna. Sunt eficient numai în caz de urgență. Este suficient să spun că sunt credibil atunci când vine vorba de țipat la copiii mei, pentru că, desigur, la 19:45 într-o duminică seara va trebui să lovim întregul secol al farurilor. Lumini, îmi pare rău.

Pe scurt, veți avea deci un bilet de dimineață de data aceasta, unul real, adică, nu un fals scris cu o seară înainte și programat pentru loviturile de la 5.45 dimineața pentru a menține legenda conform căreia aș fi unul dintre cei pentru care viitorul aparține.

Chiar acum, îmi plac listele sus, jos sau cui îi pasă, așa că hai să mergem. Da, este un lucru leneș.

- Am găsit la Monoprix (o ușoară recidivă în acest weekend, cred că nu ne-am luat la revedere corect) Vafe de Liege care seamănă cu cele pe care le cumperi în Gare du Midi de îndată ce au coborât scările rulante care duc la metrou. De obicei, acele supărațe de supermarket sunt norocoase și uscate ca pâinea veche. Acolo, sunt trei în cutie și redus la kilogram, prețul trebuie să fie echivalent cu averea crescândă a lui Mubarak, dar reîncălzit trei minute în prăjitor de pâine, economisești prețul thalys. Există chiar și cuburi de zahăr în interior. Ucidere. În plus, doar m-am uitat, dar, evident, o parte din profituri se îndreaptă către asociația „micii prinți”. Se numește „Iubesc vafa” (dragostea are forma unei inimi).

- Fabrica de bere la Panis Quai de Montebello, care era cantina mea când vechea mea agenție de presă scârțâia rue des Ecoles, este unul dintre acele locuri rare din Paris în care îți servesc cartofi prăjiți cu prețuri mai scumpe decât în altă parte. Dacă, în plus, vi se oferă o măsuță pentru doi înspre fereastră, cu o vedere uluitoare la Notre Dame, sincer, vă simțiți bine. Un pic cam zgomotos. Cu toate acestea, cu C., prietenul unei întâlniri proaspete, am apreciat cu adevărat.

- Nu cred asta mânca.

- Mă uit și la seriale. Am început, la sfatul unuia dintre voi, Marele C, cu Laura Linney, actriță pe care o venerez. Are un mod de a-și transmite toate emoțiile doar cu ochii și zâmbetul ei care mă terasează cu admirație (sunt foarte moderată astăzi). Pe scurt, serialul povestește - și este îndrăzneț - ultimele luni ale unei mame care suferă de cancer terminal. Cu excepția faptului că părtinirea este hotărâtă pe partea de gradul al doilea. Uneori ai putea crede că Loop of Kurland este unul dintre dialoguri. Am văzut doar primul episod, dar este promițător.

- Am vrut să clarific acest lucru în timpul șederii noastre în Istanbul, eu și Churros nu am luat niciun avion prezidențial și ne-am plătit keftas-ul până la ultimul bănuț.

- Aș vrea să mi se spună ce să fac când ești ministru al acestui guvern să trebuiască să demisionezi. În afară de uciderea lui Laetitia, nu știu. Și din nou, am găsi o modalitate de a ne explica că a fost complet în afara contextului.

- Este destul de plăcut să vezi cad capetele dictatorilor unul după altul și miroase parfumul fricii în fotografiile celor care stau pe loc. Pe de altă parte, este destul de neplăcut acest sentiment de impunitate al unora dintre liderii noștri care, în anumite privințe, au puțin de invidiat asupra acestor putreziri căzute. Condescendența cu care își privesc prietenii de la sol mă face să vreau să-mi fac propriul semn cu un mare "CLAR" scris cu roșu.

- Culmea ridicolului și a prostiei a fost atinsă de Elle din această săptămână (am ezitat cu cea dedicată medicinei estetice dar există un articol foarte bun despre acest subiect, al cărui act) care încearcă să ne îndepărteze de o idee mărginită de perversitate: regimul din două în două zile. În cazul în care nu aveți compulsii alimentare, mergeți mai departe, conceptul ar trebui să vă ajute să cădeați mai întâi în bulimie.

Ei bine, ca să fiu sincer, când te uiți la ea, este o farsă totală, în fiecare zi te înfometezi și a doua zi după ce înfometezi. Rețineți că zilele „on” (sau „off”, depinde de ce parte vă aflați), mâncați un biban de felie cu sosul său de apă de mare și două lingurițe de alge marine consumate din Japonia. A doua zi, vartă ventrila cu 30 g de file de curcan decorat cu un degetar de piure de anghinare din Ierusalim ȘI faimosul pătrat de ciocolată neagră și slabă.

Nimic nou sub soare pe scurt.

Ah, da, sub soare, bine așezați pe șezlongurile lor și ascunși în hotelurile lor de cinci stele, nutriționiștii care nu se îngrijorează prea mult de bătrânețe râd.

Editați | ×: fotografia arată că într-o altă viață trebuie să fi fost o fată foarte foarte foarte rea. Nu, pentru că suportarea acestei ciume a Dora la televizor, nu mă deranjează. Slam 10 euro pentru o Dora de dimensiuni mari (are și ea probleme cu mâncarea) (este americană), mă enervează, dar totuși funcționează.

DAR DOMNUL SUB BOVINUL LUI DORA SE UITĂ ÎN PRETEXTUL CARE DUPĂ CURSE PE Pământ PENTRU A O FACE, ROSE ÎL GĂSEȘTE „NUL” ȘI ÎL LEGEȘTE ÎN DORMITORUL NOSTRU, CUM SĂ VĂ SPUNE ?

Fără glumă, mă sperie, rahat !

Editați | ×: Am uitat, am creat o pagină specială de Facebook „Gânduri rotunde”. Nu sunt sigur că este de mare folos, dar poate că da, nu se știe niciodată. Dacă vrei să fii „likeers” oficial, este așa

Postat pe 15 februarie 2011 de Caroline & Filed under Sus și jos și primele cinci.