Cardiomiopatii

cardiomiopatiile

A cardiomiopatie corespunde unei patologii care afectează mușchiul inimii (sau miocardului). Specialiștii disting trei categorii principale de cardiomiopatii. Din diferite cauze, cardiomiopatiile progresează spre insuficiență cardiacă și sunt asociate cu un risc major de deces prin stop cardiac. Tratamentele sunt multiple și adaptate la forma clinică a cardiomiopatiei.

Cardiomiopatii și forme clinice

cardiomiopatii, sau cardiomiopatii, corespund unui grup de boli care afectează miocard, adică mușchiul inimii, care permite inimii să își îndeplinească funcția de pompare. Prin modificarea tonusului muscular al inimii, aceste boli împiedică inima să funcționeze normal și, prin urmare, să pompeze sângele eficient pentru a-l circula pe tot corpul.

Conform caracteristicilor cardiomiopatie, specialiștii disting diferite tipuri. Cele cinci tipuri principale de cardiomiopatie sunt:

Alte tipuri de cardiomiopatii sunt descrise, cum ar fi cardiomiopatia de stres sau Tako Tsubo, sau cardiomiopatia peri-partum.

În general, cardiomiopatiile afectează cel mai adesea persoanele sub 50 de ani, bărbații fiind mai afectați decât femeile.

Cauzele cardiomiopatiilor

Cauzele cardiomiopatii poate fi multiplu. Pot fi de origine cardiacă sau extracardiacă. Printre cauzele extra-cardiace ale cardiomiopatiilor, este posibil să se citeze:

  • O boală genetică;
  • Anumite boli metabolice, precum diabetul sau hipertiroidismul;
  • O boală autoimună, cum ar fi sclerodermia sau periartrita nodoză;
  • Consumul de produse toxice, cum ar fi alcoolul, drogurile;
  • Luarea anumitor medicamente pentru chimioterapie sau expunerea la radioterapie pentru cancer;
  • Tulburări de alimentație, în special malnutriție care cauzează deficiențe nutriționale;
  • Complicații legate de sarcină

Cauzele cardiovasculare ale cardiomiopatiilor sunt următoarele:

  • Boală cardiacă congenitală (defect cardiac la naștere);
  • Boala coronariană (boala coronariană);
  • Hipertensiune arterială cronică;
  • Un istoric de atac de cord care a afectat miocardul (cardiomiopatie ischemică);
  • O boală a valvelor inimii (boala valvei);
  • O infecție virală sau bacteriană a inimii.

În afară de diferitele cauze posibile, originea unora cardiomiopatii rămâne nedeterminată, apoi sunt calificate drept cardiomiopatii idiopatice.

În plus, originea bolii depinde și de tipul de cardiomiopatie prezentată de pacient:

  • Cardiomiopatia dilatată se datorează în 50% din cazuri unei predispoziții genetice. Restul sunt legate de infecții virale severe, alcoolism cronic sau complicații ale sarcinii.
  • Cardiomiopatia hipertrofică este asociată cu o predispoziție genetică.
  • Cardiomiopatia restrictivă se datorează de obicei bolilor rare ale țesutului conjunctiv, bolilor metabolice sau predispoziției genetice.

Simptomele cardiomiopatiilor

Deși există multe tipuri de cardiomiopatii, manifestările lor clinice rămân relativ similare. Cardiomiopatiile determină în special:

  • Semne deinsuficienţăcardiac, marcat de:
    • Oboseală și epuizare rapidă la efort;
    • Dificultăți de respirație la efort sau chiar în repaus;
    • Edeme la nivelul membrelor;
    • Edem pulmonar;
    • O tuse nocturnă;
    • Disconfort;
    • Dureri în piept;
    • O creștere a ritmului cardiac;
  • Tulburări ale bătăi de inimă, în special palpitații, extrasistole, tahicardie prelungită sau aritmie;
  • Formarea cheagurilor de sânge, cauza accidentelor cardiovasculare;
  • Moarte subită cardiacă.

La debutul bolii, simptomele pot fi absente sau foarte subtile. Apoi se agravează treptat pe măsură ce boala progresează și pot pune viața în pericol dacă boala rămâne nediagnosticată.

Diagnosticul cardiomiopatiilor

La începutul dezvoltării cardiomiopatii, simptomele pot trece ușor neobservate sau pot fi confundate cu stresul, oboseala sau o simplă infecție. Cu toate acestea, dacă simptomele persistă sau se agravează, este esențial să consultați un medic pentru a afla cu exactitate cauza tulburărilor experimentate.

Diagnosticul de cardiomiopatie este realizat de un cardiolog, datorită diverselor examinări specifice, cum ar fi:

  • O radiografie toracică pentru a examina dimensiunea, forma și volumul inimii;
  • O electrocardiogramă (ECG) pentru a detecta posibile tulburări ale ritmului cardiac;
  • O ecografie cardiacă pentru a observa volumul de sânge pompat de inimă și volumul respectiv al diferitelor camere ale inimii;
  • Analize de sânge pentru măsurarea diferiților markeri ai patologiilor cardiovasculare;
  • Un monitor Holter pentru a urmări continuu funcționarea inimii pe o perioadă de 24 până la 48 de ore;
  • Cateterism cardiac pentru identificarea posibilului blocaj sau îngustare a unui vas de sânge sau pentru prelevarea de probe de țesut cardiac, dacă este necesar;
  • Un test de stres pe o bandă de alergat pentru a evalua efectul efortului fizic asupra funcționării inimii și a diferiților parametri ai acesteia.

Managementul cardiomiopatiilor

Odată diagnosticat de cardiomiopatie identificată, se poate institui un management adecvat. Cardiomiopatiile nu pot fi vindecate în prezent. Prin urmare, tratamentele vizează ameliorarea simptomelor pacienților, reducând în același timp riscul de complicații grave care ar putea pune viața în pericol.

Managementul pacientului este determinat în funcție de diferiți parametri:

  • Tipul de cardiomiopatie;
  • Cauza cardiomiopatiei;
  • Gravitatea bolii;
  • Starea de sănătate a pacientului, inclusiv orice alte boli asociate;
  • Varsta lui;
  • Istoria sa personală și familială.

Managementul se poate baza pe mai multe aspecte:

Estelle B./Doctor în farmacie