Dosarele lunii

Cariile timpurii ale copilăriei: aspecte clinice și implicații

ABSTRACT
Caria din copilăria timpurie este o formă severă de degradare a dinților temporari care apare la copiii preșcolari. Este o problemă reală în stomatologia pediatrică datorită progresului său rapid, a repercusiunilor sale asupra dinților, asupra stării generale a pacientului și, de asemenea, a dificultății de îngrijire a copiilor mici.

Diagnosticul precoce al acestei afecțiuni este important pentru a preveni diversele complicații. Acest articol trece în revistă aspectele clinice ale cariilor copilăriei timpurii și consecințele acesteia. Factorii de risc, strategiile terapeutice și preventive vor fi discutate mai târziu.
Cuvinte cheie: Carii timpurii - Diagnostic - Complicații.

INTRODUCERE
Cariile copilariei timpurii (CPE), o adevărată problemă de sănătate publică, reprezintă o formă specifică și virulentă de degradare a dinților temporari la sugari și copii preșcolari. Această afecțiune apare la scurt timp după erupția dentară, se dezvoltă pe suprafețele netede ale dinților și progresează rapid, provocând complicații grave, atât locale, cât și generale.

Academia Americană de Stomatologie Pediatrică definește cariile copilariei timpurii ca fiind „prezența a cel puțin unei leziuni carioase (cavitare sau nu), a unui dinte lipsă (din cauza cariilor) sau a copiilor cu vârsta peste 71 de ani sau mai puțin (1).
Anterior, mai mulți termeni au fost folosiți pentru a desemna cariile copilăriei timpurii, inclusiv „sindromul biberonului”, „caria dentară a biberonului”, „caria rampantă”, „caria biberonului care alăptează”, „caria dinților biberonului” (2, 3). În ultimii ani, s-a folosit termenul de carie timpurie, care reflectă mai bine procesul etiologic multifactorial al acestei afecțiuni (4) unde pot fi implicați alți factori decât alăptarea sau hrănirea cu biberonul.

Din punct de vedere epidemiologic, literatura de specialitate raportează variații mari ale prevalenței ECC, variind de la 1 la 38% la copiii cu vârsta cuprinsă între 1 și 2 ani și 5 până la 56% la copiii cu vârsta între 2 și 3 ani (5). În Maroc, un sondaj efectuat în 1993 în 25 de centre de sănătate din Casablanca și care a implicat 750 de copii preșcolari a arătat că 23% dintre copiii cu vârste cuprinse între 18 și 48 de luni au avut CPE (6).
CPE afectează mai mulți copii din familii cu nivel socioeconomic scăzut, statut de imigrant și minoritate etnică, prevalența acestuia în aceste populații poate ajunge la 90% (3).
Acest articol descrie aspectul clinic al ECC, precum și repercusiunile acestei afecțiuni.

ASPECTE CLINICE
Caria timpurie a copilăriei se caracterizează printr-un aspect clinic particular al leziunilor care afectează dinții, cel mai adesea în funcție de secvența lor de erupție. Într-adevăr, smalțul dinților în erupție temporară este imatur, poros și susceptibil la dizolvarea acidului generat de bacteriile cariogene.
Debutul acestei boli de carie este brusc și progresează rapid până la punctul în care părinții la consultare declară că dinții copilului lor sunt fragili și se fracturează singuri, știind puțin sau deloc cunoștințe despre afecțiune, mecanismul acesteia și cauzele acesteia.

EPC începe la nivelul suprafețelor netede ale incisivilor superiori cu o bandă albă opacă de decalcifiere în direcția liniei gingivale (Fig. 1). Leziuni similare pot fi observate și pe suprafața ocluzală a molarilor sau inter proximală a dinților (7,8) și coincid cu depuneri abundente de plăci bacteriene. Aceste leziuni sunt rareori detectate de părinți și de medici care sunt primii care examinează cavitatea bucală a copiilor mici, iar diagnosticul lor se bazează pe îndepărtarea plăcii bacteriene și uscarea atentă a dinților (4,8).

Aceste pete de decalcifiere albicioase reprezintă ceea ce este descris în mod obișnuit ca leziunea inițială a smalțului (9), acesta este stadiul precavitat. În stadiul inițial al precavitației, leziunile sunt reversibile și remineralizarea smalțului este posibilă cu condiția ca factorii etiopatogeni să fie reduși și măsurile preventive să fie întărite (7,8).

Dacă condițiile cariogene persistă, procesul de demineralizare progresează, apare suprafața smalțului afectat și apare cavitatea cariilor. Aceasta este o carie dentinală galben-maronie sau neagră care înconjoară adesea gulerele dinților anteriori, făcându-i susceptibili fractură coronariană (2.7) (figura 2.3). În acest stadiu, leziunile pulpare apar rapid, sunt frecvente și sunt însoțite de diverse complicații pulpare și/sau parodontale.

În cazurile avansate, toți incisivii superiori sunt distruși și sunt implicați mai mulți dinți (Fig. 4). Incisivii temporari mandibulari sunt scutiți și rezistă dezvoltării cariilor datorită apropierii de glandele salivare submandibulare și a acțiunii de curățare a limbii în timpul procesului de supt (10).

Patologia furcației după atac și distrugerea progresivă a zonei inter-radiculare este, de asemenea, una dintre complicațiile infecțioase ale dintelui temporar frecvent observate la copii. (12) (Fig. 7).
Dacă în cazurile de inflamație pulpară sau necroză pulpară fără afectare parodontală, conservarea dintelui este posibilă, adesea în situații de necroză pulpară cu afectare parodontală, extracția dinților este regula.

În absența tratamentului pulpei și/sau patologiilor parodontale, infecția se poate răspândi la germenii dinților permanenți subiacenți și poate fi cauza leziunilor ireversibile, cum ar fi hipoplazia, discromia, oprirea dezvoltării înlocuirii dinților sau un chist folicular care împinge spatele germenului (11).

Repercusiuni funcționale:
distrugerea coronariană semnificativă a sectorului incisivului canin cauzată de cariile progresive va duce la tulburări de înghițire și tulburări în dobândirea fonației. Lipsa punerii anterioare, asociată cu o poziție prea scăzută a limbii va fi cauza extensiei mandibulare (6).
Repercusiunile estetice sunt importante datorită localizării leziunilor cariilor la nivelul incisivilor maxilari. Deteriorările estetice și dificultățile de pronunție pot duce copilul afectat de CPE la probleme psihologice și de relație (4).

➢ Repercusiuni generale:
S-a raportat creșterea generală și întârzierea dezvoltării copiilor cu ECP, din cauza dificultăților de hrănire și de somn, care le reduce calitatea vieții (13,14,15).
Gestionarea terapeutică vigilentă a acestor copii mici cu multiple cavități este adesea dificilă, dacă nu imposibilă, având în vedere vârsta și reținerea îngrijirii dentare. Acest lucru explică adesea utilizarea anesteziei generale. Îngrijirea este lungă, complicată și costisitoare, punând o povară grea asupra părinților și societății (16).