Ce soluții pentru spondiloza cervicală ?

OPINIE DE EXPERT - Diagnosticul cervicartrozei se bazează pe o examinare detaliată.

pentru

De Jean-Louis Husson și Florian Cueff

Postat pe 21.12.2012 la 18:57

Cervicartroza sau artrita cervicală este o patologie degenerativă legată de îmbătrânire. Patologia cervicartrozei este responsabilă de durerea izolată a gâtului (durerea gâtului) sau asociată cu durerea brahială (nevralgia cervico-brahială).

Orice leziune a articulației cervicale provoacă contracturi musculare care generează durere și este sursa de întreținere a leziunii inițiale. Diagnosticul se bazează pe o examinare detaliată. Lucrăm pentru a clarifica semnele importante pentru a exclude diagnosticarea mai gravă a durerilor de gât secundare unei patologii inflamatorii sau tumorale.

Examenul fizic are loc în mai multe etape. Sunt necesare o examinare palpatorie a coloanei cervicale și o analiză a mobilității acesteia. Este obligatoriu combinarea acestuia cu o examinare fizică a umerilor, coloanei vertebrale toracice și examinarea neurologică a membrelor superioare. Examenele complementare sunt ghidate de suspiciunea clinică, dar este obișnuit să se facă mai întâi raze X standard (față, profil și trei sferturi). În caz de îndoială cu privire la durerea secundară a gâtului, poate fi prescris un examen de laborator. Este întotdeauna necesar să se excludă diagnosticul de durere secundară a gâtului înainte de a încheia cu diagnosticul de durere comună a gâtului.

Tratamentul implică măsuri simple și conservatoare în majoritatea cazurilor. Faza inițială dureroasă poate fi ameliorată prin analgezice de un nivel adecvat pentru evaluarea vizuală a durerii. Acestea vor fi combinate, în absența contraindicației, cu un medicament antiinflamator steroidal și un relaxant muscular. Purtarea unui guler din spumă poate ușura pacientul.

Măsurile fizice pot veni pe lângă tratament. Mezoterapia și acupunctura tratează eficient durerea referită la teritoriul ramurilor nervoase posterioare. Utilizarea fizioterapiei este adesea asociată cu tratamentul medicamentos ca tratament de primă linie.

Un tratament de bază face posibilă evitarea recurenței timpurii. Se bazează pe reabilitarea musculară și pe mobilizările infra-dureroase. Pacientul ar trebui să profite de această fază pentru a învăța acțiunile corecte pentru a salva coloana cervicală, a preveni recurența și întreținerea zilnică.

Nevralgia cervico-brahială

În ceea ce privește nevralgia cervico-brahială, acestea sunt dureri care își au originea în gât și radiază în funcție de un anumit teritoriu din membrele superioare. La nivel cervical, există două cauze ale compresiei nervoase de origine degenerativă: hernie de disc moale și compresie osteofitică.

Prezentarea clinică asociază clasic o scădere a mobilității colului uterin și o durere a căii radiculare precise care se termină în degete. Durerea are adesea un program inflamator. Evaluarea complementară combină radiografiile standard în prima intenție, dar examinarea fundamentală este imagistica prin rezonanță magnetică (RMN). Electromiograma (EMG) permite o abordare calitativă și cantitativă a leziunii radiculare, dar, mai presus de toate, face posibilă diferențierea nevralgiei cervico-brahiale de sindroamele ductale, cum ar fi tunelul carpian, de exemplu.

Tratamentul conservator este întotdeauna prima linie de tratament, cu excepția situațiilor de urgență, cum ar fi deficitul motor. Combinat cu tratament medicamentos identic cu cel al durerilor de gât, este indicată reabilitarea prin tracțiune axială și fizioterapie analgezică. Aproape 80% din nevralgia de origine cervicală este depășită printr-un tratament conservator în 6 săptămâni.

Dacă acest lucru eșuează, poate fi oferit tratament chirurgical. Indicațiile chirurgicale sunt justificate în caz de deficit motor, eșecul unui tratament conservator bine gestionat și mai presus de toate o bună corelație radioclinică.

Tehnicile chirurgicale variază în funcție de obiceiurile chirurgului și de amploarea leziunilor. Majoritatea problemelor pot fi rezolvate prin abordarea anterioară. Indicația variază între fuziunea inter-corporală (prin cușcă și grefa osoasă) și protezele totale de disc cervical. Prima tehnică constă în înlocuirea discului bolnav cu o cușcă care servește la îmbinarea celor două corpuri vertebrale. Al doilea are același obiectiv, dar păstrând mobilitatea intervertebrală.