CONCENTRARE ECONOMICĂ DEFINIȚIE
Dicționar juridic

Definitia Concentrația economică

în parteneriat cu
Baumann Avocați în drept informatic

Concentrarea economică este tranzacția juridică care rezultă în general dintr-un acord încheiat între două sau mai multe companii sau între grupuri de companii care, fie prin fuziune, fie prin controlul exercitat de unii dintre administratorii lor, fie prin preluarea participațiilor în capitalul lor respectiv sau prin crearea unei companii sau a unui grup comun sau în orice alt mod, reușesc să controleze toate sau o parte din toate aceste companii și, prin urmare, activitățile economice pe care le exercită.

concentraţie

Dacă ne referim la prevederile articolului L430-1 din Codul comercial, se realizează o concentrare atunci când două sau mai multe companii independente anterior fuzionează, atunci când una sau mai multe persoane, care dețin deja controlul a cel puțin unei companii sau când una sau mai multe companii dobândi, direct sau prin cumpărarea de active, contract sau orice alt mijloc, controlul asupra tuturor sau părților uneia sau mai multor alte companii.

În ceea ce privește controlul, acesta rezultă din drepturi, contracte sau alte mijloace care conferă, singur sau în comun și ținând seama de circumstanțele de fapt sau de drept, posibilitatea exercitării unei influențe decisive asupra activității unei companii și în special:

  • drepturi de proprietate sau de utilizare asupra activelor unei companii sau asupra unei părți a acesteia
  • drepturi sau contracte care conferă o influență decisivă asupra compoziției, deliberărilor sau deciziilor organelor unei companii.

    Ne vom consulta;

  • pe site-ul „Legifrance”, textul Legii nr. 2002-1303 din 29 octombrie 2002 de modificare a anumitor dispoziții din Codul comercial referitoare la birourile corporative
  • pe site-ul Adunării Naționale, raportul de informare depus de Delegația Adunării Naționale pentru Uniunea Europeană la 23 octombrie 2003. Comisia care a propus corectarea disfuncționalităților care afectează sistemul de trimiteri între Comisie și statele membre, pe de o parte, și regimul de termene pentru controlul comunitar al concentrărilor, pe de altă parte.

    Pe site-ul „Europa”, noul regulament privind controlul fuziunilor pe care Consiliul de Miniștri al Uniunii Europene l-a adoptat definitiv la 20 ianuarie și care va intra în vigoare în mai 2004 va înlocui Regulamentul (CEE) nr. 4064/89 al Consiliului, din 21 decembrie 1989, referitoare la controlul operațiunilor de concentrare între companii. Noul regulament de concentrare, orientările orizontale și codul de bune practici vor fi publicate foarte curând (22 ianuarie 2004) pe site-ul web al Direcției Generale Concurență a Comisiei Europene. Conform articolului 3 §3 din Regulamentul comunitar nr. 4064/89 din 21 decembrie 1989, „controlul derivă din drepturi, contracte și alte mijloace care conferă, singur sau în comun și ținând seama de circumstanțele de fapt sau de drept, posibilitatea exercită o influență decisivă asupra activității uneia sau mai multor companii.

    De asemenea, a reținut că rezultă din dispozițiile combinate ale Regulamentului CE nr. 802/2004 din 7 aprilie 2004 privind punerea în aplicare a Regulamentului nr. 139/2004 privind controlul concentrărilor între companii și al articolelor L. 2323-1 și L. 2323-20 din Codul muncii că, pentru aplicarea acestor texte, toate entitățile economice care sunt afectate direct sau indirect de preluare sunt părți la operațiunea de fuziune. Dacă, prin urmare, judecătorul de fond constată că tranzacția propusă are ca efect eliminarea unuia dintre jucătorii de pe piață și că are un impact asupra situației angajaților companiilor care, indirect, sunt ținta, aceste companii sunt considerate a fi părți la operațiune: ca urmare, comitetul central de întreprindere al uniunii economice și sociale pe care îl constituie este îndreptățit să recurgă la asistența unui contabil agreat responsabil de analiza proiectului (Camera socială 26 octombrie 2010, contestația nr. 09 -65565, BICC nr. 736 din 15 februarie 2011 și Legifrance). Vezi și nota de la domnul Bernard Boubli la care se face referire în Bibliografia de mai jos.

    A se vedea într-un alt sens, concentrarea cererilor care constituie o regulă a tribunalului industrial.

  • Codul comercial, articolele L430-1 și următoarele, Legea 430-10, L462-4, L470-6, R. 430-8.
  • Cod monetar și financiar, articole, L511-4, L511-12-1, L517-8, L633-3, L633-12, L735-1-1, L765-1-1.
  • Ordonanța nr. 86-1243 din 1 decembrie 1986, articolul 2.
  • Decretul nr. 86-1309 din 29 decembrie 1986.
  • Decretul nr. 87-843 din 19 octombrie 1987.
  • Regulamentul CEE nr. 4064-89 din 21 dec. 1989.
  • Legea nr. 2008-776 din 4 august 2008 privind modernizarea economiei.
  • Ordonanța nr. 2008-1161 din 13 noiembrie 2008 de modernizare a reglementării concurenței.
  • Decretul nr. 2009-186 din 17 februarie 2009 privind deciziile de fuziune care urmează să fie făcute publice.
  • Decretul nr. 2009-185 din 17 februarie 2009 privind publicarea deciziilor privind practicile anticoncurențiale.
  • Legea nr. 2012-387 din 22 martie 2012 privind simplificarea legii și reducerea procedurilor administrative.

    Bibliografie