De ce această nostalgie pentru vechiul regim?

Browserul dvs. nu acceptă sunet HTML5

pentru

Cum au sărbătorit oamenii în secolele XVII și XVIII? ? Care au fost criteriile de lux și cerințele aspectului? Ce loc a ocupat credința? Cum au trăit oamenii într-o societate marcată de epidemii și mortalitate ridicată? O societate marcată și de violență și nesiguranță. Toate aceste aspecte, istoricul Agnes Walch le rezumă în „Viața sub vechiul regim” (ed. Perrin).

„Cei nostalgici pentru vechiul regim au văzut această perioadă ca pe ceva absolut extraordinar”

Ce este vechiul regim ?

Noi numim „Vechiul Regim” regimul politic de dinaintea Revoluției Franceze. Chiar dacă monarhia s-a întors în Franța după Revoluție, „nu a fost niciodată la fel”, a devenit „mai constituțională, mai consensuală” și mai presus de toate nu mai era o monarhie de drept divin, așa cum a subliniat Agnes Walch.

Pentru istorici, acest lucru corespunde timpurilor moderne, care se întinde pe trei secole, de la Evul Mediu până la Revoluție. Din 1492 (descoperirea Americii de către Cristofor Columb) până în 1789, este momentul marilor descoperiri și al unei „lărgiri de gândire”, cu oricât de diferite regimuri de gândire și sisteme de organizare socială. Pentru Agnès Walch, o schimbare notabilă a avut loc în a doua parte a secolului al XVII-lea. „Oamenii încep să gândească puțin diferit, există un aspect mult mai rațional și să spunem un mod de a privi lucrurile care ne este mult mai familiar”.

De ce această nostalgie pentru vechiul regim ?

„Cei nostalgici pentru vechiul regim au văzut această perioadă ca pe ceva absolut extraordinar”. De ce această nostalgie? Asta a vrut să înțeleagă Agnès Walch. Și detectează ce era „adevărat” în această nostalgie.

Credințe, viață de zi cu zi și plăceri: în lucrarea ei Agnès Walch propune trei axe pentru a aborda această companie a Regimului Antic, și mai ales „starea lor mentală”. Cum credeau oamenii? Cum au abordat lumea? La ce idei s-ar putea alătura ?