De ce să promovăm o dietă bogată în iod ?

SFATURI PENTRU EXPERT - Contrar credinței populare, apa potabilă nu este suficientă pentru a satisface cerințele zilnice de iod.

Aproape 800 de milioane de oameni din întreaga lume sunt afectați de deficitul de iod și de cea mai vizibilă consecință a acestuia, gușa endemică. Această situație privește 20% din populația lumii, ceea ce constituie o adevărată problemă de sănătate publică. În Franța, este mai discret, dar nu mai puțin real, ceea ce ne plasează pe locul 13 în Europa.

În timp ce încerca să producă salpeter pentru a face praf de pușcă, un chimist al Imperiului, Bernard Courtois, a descoperit întâmplător că acidul sulfuric turnat pe extracte de alge marine a produs un gaz violet. Prietenul său, celebrul chimist, Gay-Lussac îl botează „iod”, din greacă iod, Violet. Această descoperire a permis rapid unui medic elvețian, Jean-François Coindet, să demonstreze eficacitatea acestei noi substanțe în tratarea gușei. Cu toate acestea, în 1840, în Franța, un amplu sondaj național a raportat că, din 36 de milioane de locuitori, existau 370.000 goitre, inclusiv 120.000 de „moroni”, în special în populațiile din regiunile muntoase a căror dietă era atunci foarte săracă în iod din cauza absența în apă și soluri a acestui oligoelement. Diderot a fost primul care a înregistrat în al său Enciclopedie „Cretinism” pentru a vorbi despre acești locuitori din văile alpine inferioare, de unde și utilizarea care a devenit banală a „idiotului Alpilor” ...

Unde se găsește iodul?

Iodul se găsește în principal în mediul marin, ceea ce explică de ce există mai multe deficiențe în estul Franței decât pe litoral. Laptele și produsele lactate constituie, cu aproximativ o treime din aporturi, prima sursă de hrană a acestui oligoelement. Acest lucru se datorează utilizării îngrășămintelor bogate în iod pe solurile destinate furajelor pentru vacile de lapte, utilizării produselor antiseptice din iod pentru a preveni creșterea bacteriilor în lanțul de tratament și utilizării medicamentelor veterinare care conțin iod. Datorită precipitațiilor, iodul se găsește și în câmpuri, de unde și prezența sa în anumite legume.

Contrar credinței populare, apa potabilă nu este suficientă pentru a satisface nevoile zilnice de iod, deoarece furnizează, în medie, doar 1 până la 2 micrograme pe litru, abia o sutime din ceea ce avem nevoie! Nimic de-a face cu conținutul de alge (4500 micrograme/100 g), crustacee, pește sărat sau chiar ouă (50 micrograme/100 g).

În ceea ce privește sarea de masă, una dintre măsurile majore de sănătate publică luate pentru a lupta împotriva deficienței a fost iodarea sistematică a sării în anii 1950 prin adăugarea a 10-15 și apoi 20 de miligrame de iodură de sodiu pe kilogram. Cu toate acestea, această inițiativă fericită riscă să-și piardă eficacitatea astăzi cu reducerea recomandată în prezent pentru a limita aportul de sodiu pentru a lupta împotriva hipertensiunii arteriale, un alt flagel al timpului nostru. Cu siguranță ar fi util să luăm în considerare iodarea întregii sări folosite de industria alimentară și nu doar a celei de sare de masă care reprezintă doar o mică parte din consumul zilnic.

Pentru o viață întreagă, nevoile de iod abia reprezintă echivalentul unei lingurițe, dar dacă acest aport lipsește, este cu atât mai formidabil că organismul nostru nu știe cum să stocheze acest oligoelement într-un mod prelungit. Deficitul său este responsabil pentru gușul endemic încă răspândit în multe țări din lume, cu consecințe deseori grave asupra dezvoltării intelectuale. În jurul anului 1600 î.Hr., medicii chinezi, trimiși ulterior în Europa de către școala din Salerno, au tratat aceste tulburări folosind alge și bureți de mare. Astăzi, dieta noastră diversificată a redus semnificativ cazurile de deficit de iod, cu excepția persoanelor care urmează o dietă fără sare și a femeilor însărcinate sau care alăptează, ale căror nevoi sunt mult crescute. Cum se compensează aceste deficite? Nu există un preparat farmaceutic care să conțină exclusiv iod în doză fiziologică, dar există o cantitate suficientă în unele suplimente de vitamine și oligoelemente.

Feriți-vă de aporturile excesiv de mari

În schimb, utilizarea unor cantități excesive de iod poate provoca reacții adverse. În mod normal, tiroida se adaptează la aporturi foarte mari, în special datorită anumitor medicamente, cum ar fi amiodaronă, dar, la unii oameni, un exces de aport de iod poate provoca disfuncții tiroidiene. Prin urmare, prescrierea medicamentelor care conțin cantități mari de iod trebuie să fie însoțită de monitorizarea funcției tiroidiene.

Astăzi, chiar și fără a trăi lângă mare, nu există niciun motiv pentru a fi deficienți în iod, cu condiția să aveți pur și simplu o dietă variată și echilibrată și un stil de viață sănătos. De asemenea, este mai bine să evitați tutunul, despre care se știe că are o acțiune anti-tiroidiană și să compensați anumite diete în măsura în care acestea reduc sursele de iod. Dar femeile însărcinate sau care alăptează trebuie să fie primele care sunt alertate de necesitatea unei diete suficient de bogate în iod pentru a oferi copilului lor cea mai bună șansă posibilă.

AFLAȚI MAI MULTE:

EDITORIALUL VĂ RECOMANDĂ: