Anorexia și bulimia: definiție, simptome, tratamente

Postat pe 02/12/2014 11:23 a.m., actualizat 09/06/2018 la 16:53

Anorexia și bulimia sunt tulburări de alimentație (ADD). Repercusiunile lor asupra sănătății fizice și mentale sunt semnificative. Se face distincția între tulburările bulimice (consumul excesiv de alimente) și tulburările anorexice (restricția alimentară mai mult sau mai puțin strictă).

Tulburările anorexice sau bulimice care determină pierderea sau creșterea semnificativă în greutate sunt, în general, detectate rapid de către cei din jur.

Christoffer Askman/Cultura Creative/AFP

Care sunt simptomele tulburărilor anorexice ?

Anorexia restrictivă este cea mai frecventă. Corespunde unei respingeri a oricărui aliment cu o fobie a creșterii în greutate și/sau a plăcerii de a pierde în greutate (acesta este încă obiectul cercetării). Anorexia se caracterizează printr-o pierdere în greutate regulată și semnificativă, care poate chiar pune în pericol viața cuiva. În 5% din cazuri, este o boală fatală conform unui studiu realizat de Inserm. Este însoțită de dorința de a controla mediul fizic, emoțional și relațional și este în general asociată cu depresia, dispariția perioadelor, tensiunea arterială scăzută, diferite deficiențe. Anorexicele bulimice alternează între fazele anorexice și atacurile de mâncare excesivă, compensând orice ingestie de alimente prin vărsături sau administrarea de medicamente laxative sau diuretice.

Care sunt simptomele tulburării bulimice ?

Bulimia se caracterizează printr-o ingestie mare de alimente, într-un timp foarte limitat și până la disconfort gastric. În cazul în care persoana nu încearcă să compenseze această ingestie masivă, vorbim despre bulimia hiperfagică. În general, persoanele cu tulburări alimentare excesive suferă de supraponderalitate sau obezitate. Atunci când o persoană compensează această mâncare excesivă făcându-se vărsată, făcând multă activitate sau consumând medicamente laxative sau diuretice, se numește bulimie nehiperfagică. Bulimia este în general asociată cu tulburări de anxietate, stres, depresie și menstruație (amenoree și dismenoree). Potrivit unui studiu, o proteină bacteriană ar putea fi chiar implicată în apariția acestor tulburări alimentare.

Cine sunt persoanele interesate ? Majoritatea tulburărilor de alimentație încep în anii adolescenței. Tulburările anorexice afectează în principal adolescenții cu vârste cuprinse între 12 și 20 de ani. În Franța, aproape 30% dintre fetele tinere și 20% dintre băieții tineri suferă de aceasta. Bulimia afectează în principal femeile, puțin mai târziu: aproximativ 19 ani în medie. 2-3% din populația feminină este afectată, dar proporția ajunge la 8% în rândul fetelor adolescente. Rețineți că bărbații și femeile sunt la fel de afectați de tulburarea alimentară excesivă.

Diagnostic și tratament

Tulburările anorexice sau bulimice care duc la o pierdere sau creștere semnificativă în greutate sunt, în general, detectate rapid de către cei din jur. Tulburările bulimice fără creștere în greutate sunt mai greu de văzut. Alte simptome pot fi, de asemenea, urmărite. Când persoana își face vărsături în mod regulat pentru a nu-și schimba greutatea, glandele salivare se umflă, ca o veveriță care are alune de ambele părți ale gurii. Din cauza vărsăturilor, pot fi vizibile, de asemenea, semne, cum ar fi un semn pe dinții superiori de la aciditatea gastrică pe smalț sau un eritem pe spatele mâinii numit „semnul lui Russell”.

Depistarea precoce a acestor tulburări de alimentație permite o mai bună îngrijire ambulatorie multidisciplinară. Trebuie să luăm în considerare atât dimensiunea somatică (corpul este subnutrit și suferă), dimensiunea nutrițională (obiceiurile alimentare care trebuie schimbate), cât și dimensiunea psihologică (cu anxietăți foarte puternice și vechi). Spitalizarea rămâne esențială și foarte utilă în multe situații, dar se recomandă începerea tratamentului cu îngrijiri ambulatorii. Dacă există un risc vital, dacă pacientul are dorințe suicidare (moment depresiv caracterizat) sau mediul este copleșit, este necesară spitalizarea. Îngrijirea continuă apoi ca parte a unei monitorizări efectuate de o echipă multidisciplinară: medic, nutriționist și psihiatru sau psiholog.