Dop de ceară: definiție, origini și metode de extracție

definirea

Dopurile cu ceară reduc auzul și pot provoca o senzație de ureche blocată în unele cazuri. Ceara urechii este grăsime produsă în mod natural de urechi. Denumită în mod obișnuit ceara urechii, ceara este formată din două substanțe produse de glande diferite în canalul urechii. De asemenea, găsiți mai multe informații despre pierderea auzului.

Ce este ceara urechii și care sunt funcțiile sale ?

Canalul auditiv conține două glande. Glandele ceruminoase produc ceara efectivă, în timp ce glandele sebacee secretă sebumul. Ceara urechii este deci un amestec al acestor două materiale, conferindu-i proprietăți variabile în funcție de cantitatea și calitatea substanțelor secretate. Ceara urechii este compusă în principal din ceară în sine, dar și resturi de keratină (proteină) și păr. De asemenea, conține lipide (grăsimi), care în funcție de numărul lor conferă cerului un aspect ceros sau uscat.

Funcția principală a cerii urechii este de a lubrifia canalul auditiv exterior pentru a-l proteja. Într-adevăr, ceara urechii constituie o barieră împotriva corpurilor străine, cum ar fi praful sau orice alt reziduu volatil. De asemenea, ajută la stoparea creșterii bacteriilor care pot fi cauza bolilor urechii externe, cum ar fi infecțiile urechii. Prin urmare, un strat subțire de ceară pentru urechi este esențial pentru a preveni infecțiile urechii. Absența cerii poate fi chiar simptomatică. Provoacă mâncărime și iritații.

Ce este dopul cu ceară ?

În mod normal, ceara urechii este evacuată din canalul urechii, într-un mod natural, datorită mișcărilor maxilarului. Cu toate acestea, uneori se poate acumula în ureche și nu mai poate fi expulzat. Aceasta se numește dop de cerumen (sau dop de urechi) pentru a defini o obstrucție a canalului urechii. Prima cauză a consultării cu medicul ORL, dopurile de ceară pot lua două forme.

  • Dopul clasic de ceară este cel mai comun și cel mai benign. Se dezvoltă în partea cartilaginoasă a urechii, răspândindu-se treptat în zona osoasă a canalului urechii.
  • Dopul de ceară epidermică este mai puțin frecvent, dar mai problematic. Reflectă o obstrucție a canalului urechii care se extinde de la partea osoasă a urechii la timpan. Se caracterizează printr-un bloc gros de piele și reziduuri de ceară, a căror aderență, consistență și cantitate îngreunează extracția.

Indiferent de forma dopului, există semne indicative care pot arăta ocluzia urechii prin ceară.

  • Senzații de sunet, obstrucție sau presiune în ureche
  • Disconfort sau chiar afectarea auzului.
  • Iritație, mâncărime sau durere în canalul urechii

Este important de reținut că la copii, aceste simptome nu indică neapărat un dop de ureche. Acest lucru se datorează faptului că copiii mici pot prezenta semne de ocluzie care se datorează de fapt inserării unui obiect mic în urechi. Prezența simptomelor urechii la copii necesită un consult medical inevitabil și urgent.

Cauzele dopului de ceară

Formarea unui dop de ceară se poate explica printr-o supraproducție de material sau prin dificultăți de evacuare. Aceste fenomene se datorează comportamentelor care favorizează această supraproducție sau acestei dificultăți de evacuare, dar uneori pot apărea fără un motiv specific.

  • Curățarea: utilizarea prea frecventă sau incorectă a tampoanelor de bumbac stimulează producția de ceară și favorizează acumularea acesteia în fundul canalului urechii (se așează). O batistă de hârtie plasată în jurul degetului este suficientă pentru a curăța urechea.
  • Purtarea obiectelor: aparatele auditive, dopurile pentru urechi (anti-zgomot), căștile sau căștile stereo provoacă o reacție a glandelor care doresc să protejeze canalul auditiv. Secrețiile de ceară cresc.
  • Înot: În contact cu apa, ceara se umflă și devine compactă. Contactul prea frecvent poate provoca leziuni la originea unor patologii mai semnificative, cum ar fi infecțiile urechii.
  • Diametrul canalului urechii: promovează obstrucția mai rapidă la persoanele cu un diametru mic al canalului. Acesta este frecvent cazul la copii.
  • Păr: în cantități mari, acestea sunt bariere în calea expulzării cerii.

Extragerea dopului cu ceară

Ceara urechii nu este o boală. Prin urmare, în general nu necesită o consultație medicală și poate fi tratat și îndepărtat de unul singur. Cu toate acestea, este esențial să urmați o serie de precauții pentru a evita deteriorarea urechii și pentru a evita complicațiile. În plus, nu este recomandată încercarea de a scoate un dop de ceară cu un tampon de bumbac sau orice alt obiect ascuțit. Ștecherul nu va fi îndepărtat și poate fi ambalat în spatele urechii, ceea ce ar putea provoca deteriorarea timpanelor și poate provoca deficiențe de auz.
Pentru înmuierea și evacuarea cerii, soluțiile pe bază de ser fiziologic sau apă de mare sunt disponibile în farmacii. Sunt ușor de utilizat și foarte eficiente. Operația trebuie repetată de mai multe ori pe zi.

  • Lăsați produsul să se răcească în palma mâinii
  • Treceți soluția prin canalul urechii, înclinând capul în lateral
  • Țineți poziția câteva minute

Dacă dopul de ceară nu poate fi îndepărtat prin auto-medicare sau dacă simptomele persistă (durere, mâncărime severă, auz foarte slab), este imperativ să consultați un medic. Medicul dumneavoastră va examina canalul urechii (inclusiv starea timpanului) și va efectua o curățare. Înmuierea dopului se poate face pentru a facilita extracția. Dar nu este sistematic.
Medicul irigă canalul urechii cu un bec sau seringă care conține apă călduță. Echipate cu un tub flexibil, aceste dispozitive permit intrarea în canalul urechii pentru a rupe dopul și a-l scoate.

Dacă această operație rămâne nereușită sau în cazul unei perforări dovedite a timpanului, trebuie efectuată extracția manuală efectuată de un medic generalist sau specialist (otorinolaringolog). Pentru aceasta, există mai multe metode și dispozitive de extracție.

  • Cureta: vă permite să dezlegați ceara urechii prin răzuirea în interiorul urechii. Acesta este un instrument chirurgical de uz profesional, care trebuie utilizat de un profesionist din domeniul sănătății, pentru a evita inserarea și rănirea prea profundă.
  • Aspiratorul pentru urechi: acesta este un dispozitiv conceput pentru aspirarea cerii.
  • Lumânări pentru urechi: acesta este așa-numitul tratament termic-urechi. Aceasta este o tehnică de medicină alternativă care se află încă în faza experimentală. Unii cercetători chiar consideră că este periculos și ineficient. Practica presupune plasarea unui tub de țesut acoperit cu ceară de albine în canalul urechii. În timpul arderii, s-ar crea un fel de depresiune, făcând astfel posibilă înmuierea și apoi aspirarea cerului.