DIETA KETOGENICĂ, OBEZITATE ȘI SUPRAPONDERE

Mănâncă grăsime pentru a slăbi? Ideea poate părea absurdă și totuși. Debutul supraponderalității și epidemia de obezitate nu se datorează numai lipidelor (trigliceridelor), ci și carbohidraților consumați în exces. De la mijlocul anilor 1960, când grăsimile au fost desemnate dușmani numărul 1, producătorii au început să ofere produse cu conținut scăzut de grăsimi: comercializarea primului produs ușor, laptele, datează din 1964. În paralel, numărul obezilor a continuat să crească. De ce ? Pur și simplu pentru că, pentru a compensa pierderea gustului legată de eliminarea grăsimilor, aceiași producători și-au îmbogățit produsele cu zahăr și agenți de îngroșare (din amidon, cum ar fi porumbul, grâul sau amidonul de cartofi), precum și în sare! Deoarece recomandările oficiale recomandă să consumați mai puține grăsimi și carbohidrați la toate mesele, rata persoanelor supraponderale și obeze continuă să crească. Și asta la toate categoriile de vârstă: cei mai tineri sunt din ce în ce mai preocupați. Cu toate acestea, aveți grijă la excesul de trigliceride mari la pacienții cu risc, care trebuie să le reducă pentru a evita complicațiile.

Cealaltă mare problemă cu zahărul - și carbohidrații în general - este că creează dependență. Carbohidrații nu satisfac foamea, o stimulează și provoacă la rândul ei vârfuri de hiperglicemie și apoi vârfuri de hipoglicemie. Rezultat: apelăm la alte produse bogate în carbohidrați care vin să mențină această foamete. Odată ce ați căzut în borcanul sau vasul pentru paste, este greu să vă opriți. Este un cerc vicios. Procesul fiziologic al foametei și sațietății, precum și al poftei de mâncare, este deranjat. Creșterea în greutate este astfel inevitabilă, ca să nu mai vorbim de toate problemele asociate cu acesta, cum ar fi sindromul metabolic (grăsime androgenă) sau diabetul.

Zaharul creează o adevărată dependență, așa cum tocmai am spus, la unii. Faptul este că sistemul limbic, care este o parte a creierului care se ocupă de noțiunea de plăcere și recompensă, înregistrează modul în care ne gestionăm plăcerea. Drept urmare, dacă vă place să mâncați alimente dulci, fie să vă felicitați pentru o situație pozitivă (promovare la locul de muncă), fie pentru a compensa o lipsă emoțională (situație negativă), condiționarea creierului devine ca o amprentă care perpetuează această atitudine. Vestea bună este că vă puteți decondiționa sau deprograma din acest proces nesănătos cu ajutorul medicului dumneavoastră și a unui protocol nutrițional adecvat. Dieta ketogenică este o modalitate excelentă de a realiza acest lucru.

Alexandra Dalu/Alix Lefief-Delcourt

Dacă acest fragment te-a interesat,
puteți citi mai multe
făcând clic pe pictograma de mai jos