Alternative economice

Aparatul de dividende

Idei și dezbateri
Economie
- Conjunctură
- Creştere
- Buget
- Impozitare
- Politici publice
- Comerț
- Globalizarea
- Consum
- Bănci
- Finanţa
- Schimbare
- Politică monetară
- Servicii publice
- Creanţă
Social
- Ocuparea forței de muncă
- Şomaj
- Asigurare de somaj
- Protectie sociala
- Se retrage
- Sănătate
- Loc de munca
- Conditii de lucru
- Dreptul muncii
- Timp de muncă
- Relatii sociale
- Salarii
- Instruire
Societate
- Educaţie
- Locuințe
- Inegalitate
- Sursa de venit
- Drăguț
- Politică
- Libertăți
- Imigrare
- Teritorii
- Populația
- Familii
- Refugiați
- Tineret
Mediu inconjurator
- Energie
- Vreme
- Poluare
- Biodiversitatea
- Agricultură
- Transport
Afaceri
- Industrie
- Servicii
- Digital
- Management
- Inovaţie
- Comerț
- Management
Internaţional
- Europa
- Germania
- Grecia
- Regatul Unit
- Spania
- Statele Unite
- America de Sud
- Asia
- China
- Japonia
- Africa
- Geopolitică
Idei și dezbateri
- Trăiește din cercetare
- Sociorama
- Istorie
- Tribună
- Teorie
- Față în față
A acționa
- Economie socială și solidară
- Responsabilitate socială
- Idei pentru a ieși din criză
- Denunțătorii
Formate mari
Date
- A la carte
- Vizualizările noastre de date
Lecturi
Desen
Video
Podcast
Lecturi

Facebook
Stare de nervozitate
WhatsApp
Distribuie pe .
- LinkedIn
- Poștă
cometariu
La imprimare
Distribuie pe .

Europa ar trebui să adopte în cele din urmă o definiție a perturbatorilor endocrini. Dar acest lucru privilegiază interesele industriale mai mult decât sănătatea publică.

Problema perturbatorilor endocrini, substanțe pe care Organizația Mondială a Sănătății (OMS) le-a numit „amenințare globală” în 2013, a revenit în prim plan în această vară. Definiția acestor substanțe - o condiție prealabilă pentru interzicerea sau restricționarea lor - a fost de fapt subiectul unor negocieri dificile la nivel european de câțiva ani. Prin votul din 4 iulie, statele membre au aprobat ultima versiune a criteriilor propuse de Comisia Europeană. Cu toate acestea, acestea rămân extrem de contestate, atât de organizațiile societății civile, cât și de comunitatea științifică. Pe 15 iunie, trei societăți majore învățate - Societatea endocrină, Societatea europeană de endocrinologie și Societatea europeană de endocrinologie pediatrică - au publicat o scrisoare prin care solicitau celor 28 de guverne ale Uniunii să respingă proiectul de la Bruxelles.

Pericole cunoscute

Perturbarea endocrină se referă la acțiunea moleculelor chimice prezente peste tot în mediul nostru: în special în materiale plastice, pesticide și cosmetice. Aceste produse blochează sau interferează cu acțiunea unor organe precum tiroida, ovarele, testiculele sau hipofiza, cu efecte asupra creșterii, dezvoltării sexuale sau metabolismului. Aceste substanțe favorizează apariția cancerelor hormonodependente, cum ar fi cele ale sânului sau prostatei1, precum și cazurile de diabet de tip 2, obezitate sau autism, nu numai la persoanele expuse direct, ci și la descendenții lor.

Mai multe studii științifice au evidențiat pericolul lor, fie la animale, fie la oameni (a se vedea caseta). În ciuda acestei observații comune, rămân incertitudini, deoarece, deși este admisă pentru anumite substanțe, legătura cauză-efect nu este ușor de demonstrat. Spre deosebire de substanțele toxice convenționale în care doar doza produce otravă, modul de acțiune al perturbatorului endocrin este dificil de identificat. „Efectul cocktail” legat de combinația mai multor substanțe, timpul de latență dintre perturbarea endocrină și consecințele sale asupra organismului, precum și efectele mai mult sau mai puțin marcate în funcție de individ2 pot semăna îndoieli. Endocrinologii cred că perturbatorii endocrini nu funcționează ca și alte produse. Ei cred că nu există un prag ca în cazul altor substanțe toxice și că pot avea un efect advers chiar și la doze foarte mici.

Limitele abordării sectoriale

Deoarece perturbatoarele endocrine sunt omniprezente în mediul nostru cotidian, Comisia Europeană a avut ocazia să propună reglementări transversale pentru toate aceste produse. Și aceasta, în conformitate cu cerințele celui de-al șaptelea program de acțiune pentru mediu, adoptat în 2013 de Consiliul European și Parlament.

Dovezile științifice împotriva perturbatorilor endocrini sunt în creștere. PCB, un produs folosit de mult timp în izolatoarele electrice și interzis în Franța din 1987, de exemplu, induce probleme de fertilitate la fete și riscul de a dezvolta cancer de sân înainte de vârsta de 50 de ani. Distilbenul, un estrogen sintetic prescris în Franța până în 1977, a provocat, de asemenea, cancer și malformații genitale. Un studiu a arătat că expunerea la bisfenol A induce o transformare precanceroasă mai mare a celulelor mamare la șobolani la doze mici decât la doze mari. Cu toate acestea, legislația europeană continuă să permită acest produs în materiale în contact cu alimente, altele decât biberoanele.

Impactul acestor substanțe ar putea fi colosal. Un studiu publicat în 2015 în Journal of Clinical Endocrinology and Metabolism a arătat că expunerea populațiilor europene la perturbatori endocrini este cauza patologiilor al căror cost este estimat între 150 și 260 miliarde de euro pe an (adică 1, 2% până la 2% din PIB).

Cu toate acestea, Comisia a preferat să opteze pentru o abordare sectorială care constă în abordarea mai întâi a definiției acestor perturbatori în cadrul a două reglementări: cea privind produsele fitosanitare (CE nr. 1107/2009) și cea privind biocidele (CE nr. 528/2012). Prin urmare, acest lucru nu se va aplica produselor cosmetice, recipientelor din plastic pentru alimente, apei sau chiar produselor de zi cu zi, cu excepția produselor alimentare (solvenți, vopsele, produse de curățat, textile etc.).

Se presupune că va permite adoptarea legislației mai rapid decât abordarea transversală, abordarea sectorială nu a împiedicat Comisia să rămână considerabil în urmă. Mandatul său a fost să definească până cel târziu la 14 decembrie 2013 ce înseamnă „disruptor endocrin” pentru produsele fitosanitare, pe de o parte, și biocide, pe de altă parte. Acest termen a expirat, Suedia a depus o plângere în 2014, cu sprijinul Danemarcei și Franței, în fața Curții Europene de Justiție. Care a condamnat Comisia la 16 decembrie 2015.

La 15 iunie 2016, Comisia și-a prezentat în cele din urmă propunerile legislative. Ea a păstrat definiția OMS a perturbatorilor endocrini3, dar necesită niveluri foarte ridicate de dovezi.

Pentru a putea prezenta Parlamentului European și Consiliului un text cu privire la aceste întrebări, Comisia a trebuit mai întâi validarea acestuia de către un comitet de experți: Comitetul permanent pentru lanțul alimentar și sănătatea animală, care are reprezentanți ai tuturor membrilor stări. Din 2016, au fost organizate nu mai puțin de nouă reuniuni ale acestui comitet, în timpul cărora Comisia a încercat să supună definiția propusă la vot. Degeaba, din lipsa de a putea aduna o majoritate calificată. De fapt, mai multe state s-au opus în mod regulat, inclusiv Franța. Acest blocaj a fost depășit în timpul votului din 4 iulie, noul guvern francez schimbându-și poziția față de precedent și acceptând cea mai recentă versiune a textului.

O propunere restrictivă

Propunerea adoptată în cele din urmă de Comitetul pentru lanțul alimentar are meritul de a exista și, prin urmare, de a face posibilă desfășurarea unor activități de expertiză și de reglementare. Include anumite progrese comparativ cu textul inițial, cum ar fi angajamentul de a reevalua anumite substanțe suplimentare. De asemenea, pledează pentru o „strategie europeană”, cu alte cuvinte adoptarea unui text general pe acest subiect. În cele din urmă, prevede o investiție de 50 de milioane de euro în cercetare.

Textul adoptat nu rezolvă însă cele două probleme principale cu care a fost acuzat. Nivelul dovezilor necesare pentru declararea unei substanțe ca perturbator endocrin este mult mai mare decât pentru agenții cancerigeni, mutageni sau reprotoxici. Prin urmare, complexitatea modului de acțiune a perturbatorilor endocrini nu este luată în considerare, deși pericolul provine mai mult din durata expunerii și caracteristicile persoanelor decât din doza primită.

În continuare, Comisia nu a adoptat principiul unei clasificări progresive a perturbatorilor endocrini între „dovedit”, „suspect” și „suspect”, în maniera a ceea ce există pentru agenții cancerigeni, care ar fi lărgit numărul de substanțe luate în considerare. Au fost menținute excepții pentru anumite pesticide, la cererea Germaniei în special.

Propunerea Comisiei trebuie acum examinată, pe de o parte, de către Parlamentul European și, pe de altă parte, de Consiliul European, unde sunt reprezentate guvernele diferitelor state membre. Parlamentul are patru luni pentru a aproba sau respinge acest text, cu majoritate absolută. Confruntată cu puternice grupuri de interes industrial, mobilizarea societății civile și a parlamentarilor pentru îmbunătățirea acestui document este cu atât mai importantă cu cât definiția adoptată în contextul reglementării produselor fitosanitare ar trebui să servească drept bază pentru reglementarea altor sectoare.