Temporalități

Revista de științe sociale și umane

Rezumate

Acest studiu examinează condițiile sociale care pot promova loialitatea practicienilor față de o federație sportivă. Luând notă de raționalizarea sportivă care se desfășoară în multe federații naționale, lucrarea de cercetare folosește un model explicativ care combină două forme temporale de cauzalitate. Unul, structural, prevede că loialitatea este fabricată din interior, din cadrul organizațional pus în aplicare de instituția federală; cealaltă, procedurală, consideră că apare în timpul unei cariere. Articularea acestor două planuri de analiză este utilizată pentru a examina modul în care loialitatea practicienilor este datorată evenimentelor care afectează, în cursul lor, valoarea sportivă adecvată pe care instituția federală le acordă.

Acesta este un studiu al condițiilor sociale care ar putea încuraja loialitatea practicienilor față de federația lor sportivă. Luând notă de raționalizarea sportivă în creștere în multe federații naționale, cercetarea recurge la un model explicativ care combină două forme temporale de cauzalitate. Unul, structural, prevede că loialitatea vine din interior, pornind de la dispozitivele organizaționale înființate de instituția federală; cealaltă, procesuală, consideră că apare în cursul carierei. Articularea acestor două axe de analiză este utilizată pentru a examina cum loialitatea practicienilor este datoră evenimentelor care afectează valoarea sportivă adecvată acordată de instituția federală.

Intrări index

Indexul cuvintelor cheie:

Index după cuvânt cheie:

Text complet

1 Această lucrare oferă o reflecție asupra condițiilor sociale susceptibile de a promova loialitatea practicienilor față de federația lor sportivă. Pentru a face acest lucru, el pleacă dintr-un punct de vedere biografic, care desemnează procesul folosit de lucrările de științe sociale care se bazează pe „orice material care își datorează organizarea timpului vieții unui individ sau, de asemenea, bine, în momentul înlănțuirea generațiilor într-o linie ”(Passeron, 2006, p. 303). Definit în acest fel, domeniul studiilor biografice își găsește unitatea într-o anumită ordonare a materialelor empirice, care pune în prim plan dimensiunea temporală a evenimentelor care au loc în timpul unei existențe sau a unei descendențe.

5 Acest articol ia ca punct de plecare ceea ce un sondaj realizat prin interviuri (Chevalier, 1998) a relevat motivele abandonului celor care practică echitația în club, defecțiunile fiind atribuite de autor unei organizații subordonate tuturor. să se pregătească pentru competiția sportivă. Din păcate, studiul demografic care însoțește această lucrare de pionierat nu descrie activitatea practicienilor, împiedicându-i în același timp să raporteze fluxurile de ieșire la pozițiile pe care le ocupă în cadrul organizației înființate de federație (Chevalier, 1996). Acest gol a fost umplut de o publicație recentă (de Bruyn, Le Mancq, 2008) care prezintă, totuși, dezavantajul captării tipului de practică doar într-o formă dihotomică (în competiție/în afara concurenței). Intenția noastră este să depășim această descriere sumară oferind o reprezentare simplificată a itinerariului stabilit de FFV, care include mai multe niveluri instituționale corespunzătoare nivelurilor de competență sportivă.

6 Înainte de a ajunge acolo, prima parte trece în revistă obiectivele care controlează strategia de organizare a FFV și structura în care sunt construite carierele practicienilor. Un al doilea expune problema loialității licențiatilor din punctul de vedere al instituției care încearcă să o trezească. După specificarea ipotezelor și a metodei folosite pentru a le pune la încercare, a rămas doar testarea capacității acestui cadru teoretic de a face inteligibile fluxurile demografice care afectează entuziaștii de windsurfing, autorizați la FFV, în secolul XX.

1.1 O federație sportivă forțată să se deschidă la cât mai mulți oameni posibil

9 Dorința liderilor săi de a exercita un control strâns asupra tuturor activităților legate de navigație i-a determinat să inițieze o schimbare de curs de la sfârșitul anilor 1950, care a condus federația să se transforme în ceea ce se putea numi o organizație de masă, prin analogie cu tipul ideal al partidului de masă (Duverger, 1951) cu care împărtășește anumite caracteristici. Schimbarea numelui său în 1974, la sfârșitul căreia a fost abandonat termenul de yachting, strâns asociată cu perioada burgheză de navigație în care raritatea practicii sale a profitat la maximum de valoarea sa, face parte din această schimbare. De acum înainte, principala preocupare a liderilor va fi dezvoltarea puterii federației lor, în sensul capacității efective de a capta resurse a căror acumulare este necesară pentru perpetuarea ei și, cu atât mai mult, de a-și consolida poziția în lupta pentru stabiliți relații de schimb avantajoase cu cei care sunt principalii furnizori. Unul dintre mijloacele alese pentru afirmarea acestei puteri va fi să adune la ea cel mai mare număr posibil de practicanți.

1.2 Masificarea practicii navigației în serviciul elitismului sportiv

11 În conformitate cu această credință, au fost luate măsuri metodice în anii 1960 și 1970 pentru a lărgi baza navigației sportive: crearea de campionate pentru adolescenți, apoi copii, descentralizarea organizării activității sportive în regiuni, astfel încât să crească nivelul de competiție, interconectarea evenimentelor oficiale într-un clasament național de alergători, pregătirea monitoarelor chemați să ofere instruire sportivă în masă etc. În același timp, tratamentul specific a început să fie rezervat celor mai buni marinari de la începutul anilor 1960 și a dus la crearea unui statut de alergător în pregătirea olimpică în 1974 și la înființarea în anul următor a unităților de pregătire în unele licee, secțiunile sport-studiu.

1.3 Organizarea sportivă a windsurfingului

12 Deși windsurfing-ul a fost înființat în Europa în jurul anului 1973, federația națională nu va fi în măsură să-i aplice acest ordin sportiv până la sfârșitul anilor '70, din cauza timpului necesar pentru ca liderii săi să constate succesul său din ce în ce mai mare. În 1979 a reușit să-și impună opiniile organizatorilor concurenți, în special asociațiile naționale de proprietari de consilii. Profitând de controlul sporit pe care l-a dobândit asupra organizării competițiilor din această specialitate, reînnoiește, cu câteva concesii, schema de structurare pe care a conceput-o pentru barca cu barca.

14 De la nivel local la nivel departamental, funcția cluburilor este mai presus de toate de a asigura recrutarea unui număr mare de participanți și de a-și iniția sportul în campionate între care sunt distribuiți la propunerea antrenorului lor și după consultarea unui comision sportiv. La niveluri superioare, detectarea și pregătirea alergătorilor considerați promițătoare iau o importanță tot mai mare. Campionatul ligii este primul eveniment selectiv la finalul căruia piloții au posibilitatea de a accesa, prin interligi, campionatul francez dacă clasificarea lor îndeplinește criteriile de calificare predefinite. Treptat, se creează o gamă largă de unități de pregătire specializate la diferite scări (echipe, centre de antrenament) pentru a facilita apariția unei elite sportive care se separă treptat de „terenul de reproducere”. Prin urmare, în această organizație, autoritățile federale doreau, în anii 1990, să aducă membrii cluburilor cu licență anuală.

15 O federație sportivă care intenționează să-și bazeze puterea pe baza sa demografică și pe excelența elitei sale sportive, care ar trebui să se hrănească cu o ofertă abundentă de concurenți, trebuie să rezolve împreună mai multe probleme în ceea ce privește fluxul populației: atragând spre ea în fiecare an recrutează, îi determină pe cetățenii săi să meargă către o practică sportivă și apoi să se asigure că au acces suficient la diferitele niveluri ale ierarhiei sportive, menținându-i cât mai mult timp posibil.

16 În acest ultim punct se va concentra cea mai mare parte a discuțiilor din acest articol. Vom da o formulare demografică, preferând noțiunea de loialitate față de cea de loialitate introdusă de Hirschman (1970) pentru a caracteriza una dintre reacțiile manifestate de indivizi față de o organizație care nu le mai oferă satisfacție. Loialitatea3 se va referi aici la comportamentul celor care își reînnoiesc calitatea de membru voluntar și astfel rămân sub autoritatea administrativă a instituției încă un an. În schimb, vom vorbi despre abandon pentru a califica faptul de a se sustrage unei astfel de autorități prin neînnoirea actului său de membru de la un an la altul, această defecțiune mărturisind o nemulțumire profundă sau, mai puțin, o preferință mai marcată pentru o activitate de substituire.

17 Asigurarea loialității cetățenilor săi nu este ușoară pentru o federație sportivă știind că puterea coercitivă deținută de conducerea sa administrativă nu este atât de dezvoltată încât îi permite să-și controleze frontierele. Cei care le traversează o fac de la sine. De asemenea, nu dispune de mijloacele deținute de organizațiile care reglementează intrarea și/sau ieșirea oamenilor, oferindu-le un anumit număr de clauze stabilite în prealabil pentru, pe de o parte, să le atragă. și, pe de altă parte, își păstrează resortisanții în perimetrul său de jurisdicție.

19 Care este natura evenimentelor care favorizează această convertire? Urmând calea trasată de unii autori (Faure, Suaud, 1999; Poupart, 1999; Baethge citat de Iellatchitch, 2000), vom argumenta că actele oficiale sancționează dobândirea unui nivel de competență specializată (atribuirea unui titlu sau a unui sportiv rang, clasificare la un nivel de competiție etc.), ar putea fi interpretat de către destinatari ca un semnal al recunoașterii meritului lor, care ar avea ca efect stârnirea, dacă nu creșterea și mai mare, a motivației lor sportive prin generând o dorință puternică de succes individual, care se reduce la urcarea pe scara ierarhiei sportive.

20 Studiul evenimentelor biografice susceptibile de a favoriza loialitatea practicienilor față de o federație sportivă este inspirat de opțiunea metodologică a lui Weber (Weber, 1959), recomandând dezvoltarea unui punct de vedere exclusiv asupra realității pentru a propune o reprezentare ordonată4. Acest punct de vedere constă aici în relaționarea loialității practicienilor cu valoarea specifică, corect sportivă pe care instituția federală le atribuie. În absența posibilității de a diferenția cluburile în ceea ce privește mijloacele sau politica lor, vom postula că următoarele ipoteze se aplică întregii federații.

H1: Având în vedere preferințele instituționale puternice pentru locația competiției sportive, există o șansă puternică ca sportivii să fie mai loiali decât ceilalți practicanți.

H2: Știind că aderarea la un club constituie o ruptură inițiatică care supără în general reprezentările pe care novicii le au despre activitatea lor, este probabil ca loialitatea practicienilor să fie întărită pe măsură ce respectarea lor cu realitatea instituțională continuă. Practica construită în jurul pregătirii pentru competiția sportivă.

H3: Presupunând că competența auto-atribuită și aspirația la succes cresc atunci când indicatorii care îi obiectivează performanța conferă unui concurent o valoare sportivă mai mare, este probabil probabil ca fidelitatea sa să crească odată cu nivelul competiției.

H4: Pe baza acelorași premise ca H3, se poate presupune că concurenții care și-au văzut recent performanțele atletice îmbunătățite sunt statistic mai fideli decât cei care au experimentat stagnarea sau scăderea performanței lor în trecutul recent.

22 Două surse au fost utilizate pentru realizarea acestui sondaj: baza de date federală privind licențele anuale și clasamentele sportive de la sfârșitul anului stabilite după campionate sau cupe. Într-adevăr, examinarea critică a procesului de fabricație a datelor stocate în fișierul central al FFV și a utilizărilor pe care le dă naștere a arătat că a fost dificil să le folosim, deoarece acestea trebuie să studieze dezvoltarea carierelor federale, având în vedere „relevanța” considerat prea scăzut (Lafabrègue, 2005).

25 Având în vedere aceste rezultate, s-a decis caracterizarea activității nautice a deținătorilor de licențe prin combinarea celor două surse de informații. Cu toate acestea, ponderea acordată acestora a fost clar prioritizată, știind că faptul că un deținător de licență apare în clasificarea unui eveniment sportiv atestă prezența sa la începutul competiției. În cele din urmă, distribuția deținătorilor de licență LBV între modalitățile celor două variabile centrale, și anume suportul de navigație (windsurfing/alt suport) și modul de practică (în competiție/în afara competiției) s-a bazat pe prioritatea sporturilor de la sfârșitul anului atunci, în lipsa acestui lucru, pe baza de date FFV. Condițiile care au guvernat această distribuție pentru fiecare dintre cei șase ani luați în considerare în studiu sunt prezentate în caseta 1.

Normele de distribuire a licențiatelor între categorii descriptive

Windsurferi: îndepliniți una dintre următoarele două condiții.

- Fiți clasificat ca atare în baza de date federală;

- Fiți inclus în clasamentul sporturilor de windsurf de la sfârșitul anului.

- Fiți inclus în clasamentul sporturilor de windsurf de la sfârșitul anului;

Non-concurenți: îndeplinește una dintre următoarele două condiții.

- Să fie clasificat ca atare pe bază federală și să nu apară în clasamentele sportive;

- Să apară pe bază federală printre concurenți și să nu apară pe clasamentul sportiv.

26 Ancheta a constat în reconstituirea traseelor parcurse de snowboarderii LBV din anul 2000. Compus din 1814 persoane, acest eșantion (E1) a fost redus la călăreții care au luat prima licență din 1996 pentru a putea testa ipotezele deoarece datele anterioare acestei date nu au fost colectate. Cele 1210 persoane rămase după această filtrare formează un eșantion (E2) puțin mai feminizat (21% în loc de 19%) și clar mai tânăr (vârsta medie de 19,1 ani în loc de 21,3 ani). Pe de altă parte, ponderea destinată concurenților este aproape neschimbată (aproximativ 40%). Pentru a putea testa ipotezele enunțate mai sus, a fost necesar să se construiască indicatori pentru a da conținut operațional variabilelor desemnate în aceste propoziții ipotetice. Inserarea nr. 2 oferă lista.

Variabile și indicatori folosiți pentru testarea ipotezelor

Ipoteza 1. Poziția instituțională include două modalități: sportivi numiți și concurenți, a căror prezență a fost identificată în clasamentele sportive de la sfârșitul anului și neconcurenții astfel desemnați deoarece sunt absenți de la aceleași clasamente.

Ipoteza 2. Durata de timp necesară ca snowboarderii să se conformeze realității instituționale a fost aproximată de porțiunea de curs federal care a fost finalizată în competiție. A fost necesar să se calculeze pentru fiecare snowboarder vechimea sa, identificată prin numărul de ani de membru cumulativ la sfârșitul anului 2000 și timpul petrecut în competiție la aceeași dată, măsurat prin numărul de ani în care a fost prezentat pe clasamentele sportive. Din aceste două valori i-am distins, pentru aceeași durată de serviciu, pe cei care și-au finalizat întregul curs în competiție, pe cei care s-au abținut de la acesta timp de un an, apoi doi, apoi trei ... pentru a ajunge la cei a căror întregul curs a avut loc în afara oricărei competiții sportive.

Ipoteza 3. Nivelurile instituționale luate în considerare, numite și niveluri de concurență, sunt trei. Pentru fiecare dintre ei, am păstrat nivelul maxim atins în anul: campionatul departamental pentru nivelul de bază, campionatul Bretaniei pentru nivelul intermediar, calificarea pentru campionatul francez reprezentând cel mai înalt nivel.

Ipoteza 4. Mobilitatea sportivă (m) a practicienilor a fost calculată în ultimii trei ani luând în considerare variația observată între nivelul ocupat în anul de plecare al perioadei, adică 1998 sau 1999, și care a atins în timpul anul 2000. Am dat un indice fiecărui nivel și poziție (nivel național: 1, nivel regional: 2, nivel departamental: 3, în afara competiției: 4) apoi eliminat din indicele anului de începere (iD) cel al anului de sosire (iA).

- Exemplu: P1 concurează la nivel departamental în 1998 și a atins nivelul național în 2000, în timp ce P2 nu mai concurează în 2000 după ce s-a mutat la nivel regional în 1998.

- Rezultate: pentru P1, m = 3-1 = +2 în timp ce pentru P2, m = 2-4 = -2.

27 Următoarea analiză încearcă să stabilească în ce măsură evenimentele biografice menționate mai sus ar putea reține practicienii și pot contribui la realizarea carierei lor: este vorba despre accesul la o poziție competitivă, timpul petrecut în competiție, nivelul sportiv și schimbările de poziție și nivelul de practicieni.

4. 1 Efectul poziției ocupate asupra loialității practicienilor

28 Poziția instituțională ocupată la un moment dat are un efect semnificativ asupra loialității practicienilor. Accesul la o poziție de sportiv are ca rezultat un atașament mult mai accentuat față de instituție, dovadă fiind disparitatea puternică a ratelor de abandon școlar observabile în Tabelul 1. Faptul introducerii vârstei și vechimii nu se schimbă prea mult, deoarece, pentru un atribut echivalent, defecțiunile sportivilor sunt aproape întotdeauna mai rare (semnificație la pragul de 5%) decât cele ale deținătorilor de licențe care nu concurează.

Rata abandonului de windsurfers LGW în 2000 în funcție de poziția instituțională și de gen (E1).