Hidrocefalie

, MD, Nemours/Alfred I. duPont Spitalul pentru copii

Hidrocefalia se formează atunci când fluidul din camerele normale din creier (ventriculii) nu poate fi evacuat.

Această acumulare de lichide poate avea numeroase motive, cum ar fi un defect congenital, hemoragie cerebrală sau tumori cerebrale.

De obicei, simptomele sunt un cap anormal de mare și o dezvoltare anormală.

Diagnosticul se bazează pe tomografie computerizată (CT), ultrasunete sau imagistica prin rezonanță magnetică (RMN).

Este necesară intervenția chirurgicală pentru a introduce un canal de scurgere (bypass) în creier sau pentru a crea o deschidere care să permită scurgerea fluidului.

Lichidul din jurul creierului (lichidul cefalorahidian) este produs în camere din interiorul creierului numite ventriculi. Acest fluid, produs continuu, trebuie să poată scăpa și apoi să treacă în sânge. Când nu se poate evacua, se colectează în ventriculi și/sau spațiul subarahnoidian, rezultând hidrocefalie (literalmente, apă în jurul creierului). Adesea, acest lucru determină o creștere a presiunii în interiorul ventriculilor și creierului, care comprimă țesutul cerebral.

Multe afecțiuni, cum ar fi un defect de naștere, hemoragia cerebrală (adesea asociată cu prematuritatea) sau prezența tumorilor cerebrale, pot bloca fluxul de lichid cefalorahidian și pot duce la hidrocefalie. Hidrocefalia poate fi cauzată și de anumite anomalii genetice.

Hidrocefalia poate fi prezentă la naștere sau se poate dezvolta în timpul sau după naștere.

Simptome

Un cap anormal de mare poate fi un semn de hidrocefalie netratată. Când presiunea din interiorul creierului crește, sugarii devin iritabili și apatici, produc plânsuri puternice, vărsături și pot avea convulsii. În plus, membranele cartilajului care leagă oasele craniului (numite fontanele) se pot umfla, provocând formarea de bulgări pe capul sugarului. Este posibil ca ochii să nu se miște simetric, ceea ce poate da copilului impresia că copilul strabate (strabismul).

Copiii mai mari pot avea dureri de cap, vedere încețoșată sau ambele.

Dacă hidrocefalia este lăsată netratată, aceasta afectează dezvoltarea copilului. Unii copii cu hidrocefalie, mai ales dacă s-au dezvoltat într-un stadiu incipient al sarcinii, au dizabilități intelectuale sau dizabilități de învățare. Unii copii au pierderea vederii. Alții au inteligență normală.

Diagnostic

Înainte de naștere, ecografie prenatală

După naștere, tomografie computerizată, imagistică prin rezonanță magnetică sau ultrasunete ale capului

Înainte de naștere, hidrocefalia este adesea detectată în timpul unei ecografii prenatale de rutină.

După naștere, medicii suspectează acest diagnostic la nou-născuți pe baza simptomelor depistate în timpul unui examen fizic de rutină. Medicii efectuează apoi o ecografie a capului pentru a confirma diagnosticul de hidrocefalie.

La sugarii și copiii mai mari, medicii fac o tomografie computerizată (CT), imagistica prin rezonanță magnetică (RMN) sau ultrasunete ale capului pentru a confirma diagnosticul.

Odată diagnosticați, toți copiii afectați au o scanare CT sau ultrasunete pentru a verifica hidrocefalia și a determina dacă se agravează.

Tratament

De obicei, o soluție permanentă alternativă de drenaj (bypass sau deschidere în ventricule)

Scopul tratamentului este de a

Mențineți o presiune normală în creier

Tratamentul hidrocefaliei depinde de cauza, severitatea și evoluția acestuia.

Când este necesar, presiunea intracraniană poate fi redusă tranzitoriu prin evacuarea lichidului cefalorahidian prin puncții lombare repetate (robinete spinale), în așteptarea efectuării unei ocoliri.

Dacă hidrocefalia se agravează, medicii plasează un by-pass ventricular. Bypass-ul constă dintr-un tub de plastic care creează o cale alternativă permanentă de drenaj pentru scurgerea lichidului cefalorahidian. Scurgerea lichidului cefalorahidian ajută la scăderea presiunii și a volumului fluidului din creier. Plumbul este introdus în ventriculii creierului și trece sub piele, conectând creierul la o altă zonă, de obicei la abdomen (plumb ventriculoperitoneal sau DVP). Shuntul are o supapă care lasă să se scurgă lichidul cefalorahidian în exces dacă presiunea crește prea mult în creier. Deși unii copii pot crește fără șunt, sunt rareori îndepărtați din cauza riscului de sângerare și rănire.

O ventriculostomie se face la unii copii. Această procedură implică crearea unei deschideri între un ventricul și spațiul subarahnoidian pentru a trata hidrocefalia. Deschiderea permite lichidului să curgă și să fie absorbit în mod normal.

După plasarea unui șunt, medicii măsoară circumferința capului și determină dacă copilul se dezvoltă corect. Testele de imagistică (cum ar fi o scanare CT sau imagistica prin rezonanță magnetică) sunt efectuate în mod regulat.

Complicații ale derivărilor

Oportunitățile pot fi infectate. Dacă un copil dezvoltă o infecție, trebuie administrate antibiotice. În aceste cazuri, ocolirea este de obicei îndepărtată și înlocuită.

Conductoarele pot fi deteriorate sau blocate, împiedicându-le să funcționeze normal. Pentru a verifica dacă un plumb funcționează corect, medicii fac o radiografie a plumbului și teste de imagistică a creierului. O ocolire care nu funcționează corect este de obicei îndepărtată și înlocuită.