Disconfort în critici: Cahiers du Cinéma, Iris Brey și Sociologie

Există perioade în care ideile cristalizează uneori, când brusc ne confruntăm cu un lanț precis de micro-evenimente care ne permit să înțelegem cel puțin parțial unde ne aflăm într-un anumit domeniu. Unul dintre aceste momente a avut loc la începutul lunii februarie, când a fost anunțat preluarea Cahiers du Cinéma de către un grup de 20 de acționari, inclusiv Xavier Niel (fondatorul Free, prieten și susținător financiar al campaniei lui Emmanuel Macron), Marc Simoncini (fondatorul Meetic), Alain Weill (proprietarul BFM TV, BFM Business, RMC și CEO al grupului SFR) sau chiar producători francezi precum Pascal Caucheteux (Dheepan, Des Hommes et des Dieux, Un Conte de Noël) sau Pascal Breton (scenarist și producător de Sub Soare, nu, nu este amuzant). Lista ar putea deveni mai lungă, dar acest eșantion arată deja voința prădării oligarhice pentru jurnalul care practica critica într-un spațiu deja fără sânge.

Astfel, sociologia a devenit noua grilă de lectură, la fel ca marxismul sau psihanaliza înaintea ei, trimițând înapoi prin argumentul științific tot ceea ce nu corespunde acestei analize. Vreau să avertizez că nu este vorba despre negarea completă a ceea ce aceste lecturi au adus gândirii și luptelor politice. Astăzi este necesar să ne întrebăm și să ne gândim la relațiile de dominație, dar și să formulăm dorințele pentru o societate mai dreaptă și egalitară, pentru dezvoltarea tuturor conștiințelor. Vreau doar să avertizez despre pericolul unui astfel de raționament, care departe de a fi în fruntea emancipării, se referă mai mult la încercarea de a face marxismul o știință, făcută de Althusser și studenții săi la sfârșitul anilor 1960. Această încercare care s-a încheiat în eșec ar putea să nu ofere o explicație completă și obiectivă a lumii prin materialismul istoric. Ideea fondării unei astfel de explicații este o profundă neînțelegere epistemologică.

În timp ce se gândește la emanciparea practicilor artistice și culturale prin înlocuirea lor în jocurile puterii și dominației, sociologia, prin aproximare statistică (așa cum am văzut mai sus), atribuie subiecți roluri și reproduce paradoxal aceeași compartimentare radicală impusă de ordinea neoliberală (clasa, rasă, sex). Evidențierea relațiilor de dominație nu a creat niciodată în mod spontan condițiile pentru o revoluție și distrugerea acestor relații. Deși împărtășesc anumite analize necesare ale acestui gând sociologic, nu răspund la ordinul de identificare, consider că persoana mea este plurală, schimbătoare și indecisă și, deși rezultatul unor categorii sociale clar definite, acestea - acestea nu vor fi niciodată reflectă cu exactitate ceea ce mă consider a fi. Fără conștiință falsă, știu foarte bine unde să mă plasez, dar pur și simplu refuz să rămân acolo. Și mi se pare destul de compatibil cu dorința fals emancipatoare a sociologiei critice de a nu-l lăsa să decidă pentru mine.

Ca un epilog la acest moment de cristalizare pe care l-am menționat la începutul acestui articol, redacția Cahiers du Cinéma a propus pentru ultimul său număr înainte de virajul neoliberal, să pună această întrebare: „Ce este critica?”? ". În aceste pagini am pus la îndoială propria mea viziune asupra criticii și citirea operei lui Iris Brey. În mod deliberat nu am vrut să fiu la fel de virulent ca Jean-Philippe Tessé în ceea ce privește această carte, dar împărtășesc o mare parte din analiza sa asupra a ceea ce descrie după cum urmează: „Să existe o posibilă și fascinantă lectură feministă în filmele lui Akerman, se înțelege de la sine. Dar acest nu, acest refuz al criticilor unei grile de lectură aplicate operelor, refuzul acestei prisme reductive, a acestei grile dogmatice, este și un mod de a sărbători și a proteja privirea lui Akerman: pentru că asta înainte și în loc să fie o privire feminină, dacă există una, această privire este cea a lui Chantal Akerman, cineast, și că din acest motiv contează pentru noi toți, ne îmbogățește, ne atinge ”. Acest lucru mi se pare că rezumă atitudinea criticului atunci când se confruntă cu o lucrare.

Credite imagine: Carlotta Films/SBS Productions/Pathé/Paradise Films