Mâncare: mâncați din nevoie sau din plăcere ?

Cercetătorii au identificat neuronii care îi împing pe oameni să mănânce mai mult alimente eficiente din punct de vedere energetic decât alimente bogate.

după

„Trebuie să mâncăm pentru a trăi și nu pentru a mânca”, putem citi în Avarul de Molière. Pentru a diferenția mai bine partea de aport alimentar cerută de organism de cea legată de plăcere, cercetătorii de la laboratorul de biologie funcțională și adaptativă (CNRS/Université Paris-Diderot) au efectuat recent experimente pe șoareci. Ei erau interesați de neuronii care intervin în nevoia și dorința de a mânca, precum și în consecințele posibilelor probleme care îi privesc. Rezultatele lor tocmai au fost publicate în jurnal Metabolismul celular.

„Comportamentul alimentar este reglementat de diferite căi nervoase și faptul de a mânca este astfel controlat atât de nevoile de energie ale organismului, cât și de plăcerea asociată cu mâncarea”, își amintesc cercetătorii din preambul. Scopul lor a fost să înțeleagă implicațiile și conexiunile diferitelor circuite nervoase implicate în aportul de alimente. Pentru că cunoașterea contribuțiilor respective ale circuitului care menține echilibrul energetic și circuitul de recompensă (sau plăcere) ar trebui să facă posibilă lupta mai eficientă împotriva obezității, diabetului și bolilor cardiovasculare.

Căutați plăcere

Echipa lui Serge Luquet a fost, prin urmare, interesată de un grup de neuroni hipotalamici, bine cunoscuți pentru rolul lor în aportul de alimente, deoarece fac parte din circuitul care menține echilibrul energetic. Acestea sunt activate în special în caz de post sau hipoglicemie, pentru a încuraja alimentația. Acesta este motivul pentru care au fost considerate până acum drept ținte principale pentru dezvoltarea tratamentelor împotriva obezității. Datorită experimentelor efectuate la șoareci lipsiți de acești neuroni, știm acum că sunt esențiale pentru declanșarea consumului de alimente, „când alimentele nu au o valoare hedonică puternică și sunt pur și simplu un răspuns la nevoile metabolice”. Pe de altă parte, ele contribuie mai puțin la consumul de alimente atunci când alimentele sunt foarte tentante, bogate în grăsimi și zaharuri.

Când acești neuroni sunt absenți sau inhibați (aici prin intervenție genetică), șoarecii consumă mai puțin din dieta standard, chiar și după un post. Pe de altă parte, mănâncă normal dacă li se administrează alimente bogate în grăsimi și zaharuri. Cercetătorii își explică descoperirea prin stimularea altor căi nervoase, în special activarea neuronilor implicați în circuitul de recompensare. Animalul atunci nu mai ține cont de nevoile energetice ale corpului său, caută doar plăcerea provocată de mâncare. Consecință logică: devine mai mare. Pentru cercetători, „o expunere continuă la alimente bogate ar putea avea consecințe similare prin inducerea unei desensibilizări a acestor neuroni (cei ai echilibrului energetic, nota editorului) în beneficiul controlului de către circuitul nervos al recompensei”. Și nu doar la șoareci.