Ghid pentru Moxibustiunea japoneză în medicina energetică

beneficiile

Utilizarea căldurii în scopuri terapeutice este o metodă de vindecare cu o istorie lungă. Practica moxibustiei implică aplicarea căldurii pe anumite zone ale corpului în scopuri terapeutice. Numele japonez al acestei practici este „okyu”.

Această practică își are rădăcinile în medicina tradițională chineză, unde s-a dezvoltat în China sub dinastia Ming (1386-1644 î.Hr.). Moxibustiunea s-a dezvoltat apoi în Japonia pentru a atinge niveluri ridicate de rafinament.

Ce este moxibustia japoneză ?

Moxibustiunea japoneză implică încălzirea punctelor specifice de pe corp cu mici moxas pentru a reechilibra disfuncțiile energetice. Moxele sunt conuri mici sau bețișoare făcute dintr-o plantă uscată și prelucrată, artă. Acestea sunt arse și apoi plasate pe suprafața corpului, astfel încât căldura să poată pătrunde în corp.

Modurile de aplicare a moxelor sunt variate. Cu toate acestea, tehnica cea mai utilizată în medicina tradițională japoneză este de a forma mici conuri de mugwort de mărimea unui bob de orez și apoi de a le aplica pe piele. În tradiția japoneză, conurile sunt realizate manual folosind degetul arătător și degetul mare și apoi aprinse cu un băț de tămâie.

Efectele aplicării conurilor moxa sunt o întărire a sistemului imunitar al organismului, Wei Qi, dar și arsuri, a căror amploare poate varia în funcție de tehnicile utilizate.

Origini și istoria moxibustiunii japoneze

Originile moxibustiunii japoneze datează din timpuri foarte vechi. Chinezii au fost primii care au folosit focul și au dezvoltat tehnici de utilizare a focului în scopuri terapeutice.

Prima lucrare referitoare la practica moxibustiei a fost găsită într-un mormânt al dinastiei Han datând din 168 î.Hr. J.-C pe numele de Mawandgdui: Clasicul moxibustiei celor unsprezece vase Yin și Yang și Clasicul moxibustiei celor unsprezece vase ale piciorului și brațului.

În clasicul intern al împăratului galben (Huangdi Neijing), o lucrare de referință în medicina tradițională chineză, o secțiune este dedicată moxibustiei. Autorul explică în special originea practicii utilizate în regiunile din nordul Chinei pentru tratarea bolilor asociate frigului. El susține, de asemenea, că moxibustia este o alternativă la acupunctură atunci când acupunctura nu funcționează la pacient.

Epoca de aur a moxibustiei în China se află în dinastia Ming (1368-1644). În această perioadă, s-au făcut multe progrese în tratamentele de moxibustie datorită a trei mari medici chinezi: Li Shizhen (1518-1593), Yang Jiebin (1563-1640) și Zhang Jiebin (1563-1640). Este, de asemenea, perioada expansiunii comerciale a Chinei odată cu deschiderea Drumurilor Mătăsii.

Moxibustia și acupunctura au început să ajungă în Japonia încă din secolul al VI-lea, grație unui medic pe nume Chiso. Aceste practici s-au dezvoltat în Japonia în timpul domniei shogunilor Azuchi Momoyama (1568-1603) și Edo (1603-1868) odată cu crearea multor școli.

Acupunctura și moxibustia suferă apoi două evoluții importante. Prima este opera lui Yasuyori Tamba, autorul primului text medical japonez care stabilește bazele medicinei tradiționale japoneze. Apoi, în secolul al XVII-lea în Japonia, Waichi Sugiyama, considerat tatăl fondator al acupuncturii japoneze, a dezvoltat o tehnică esențială pentru practicarea acupuncturii și a moxibustiei: palparea.

Ulterior, dezvoltarea medicinei occidentale va umbri medicina tradițională japoneză. Acest lucru va determina guvernul japonez să interzică medicina tradițională după cel de-al doilea război mondial și apoi să o autorizeze din nou.

Astăzi, Japonia continuă să combine medicina occidentală cu medicina tradițională japoneză. Iar tehnicile japoneze de moxibustie se bucură de o popularitate din ce în ce mai mare în lumea occidentală.

Practica japoneză a moxibustiei

Mugwort

Ingredientul de bază în practica moxibustiunii japoneze este mușca.

Mugwort a fost folosit ca parte a ritualurilor spirituale din Japonia de mulți ani. De asemenea, este utilizat ca remediu fitosanitar și ca tratament pentru simptomele legate de menstruație.

Pentru utilizarea sa în moxibustie, mustața este mai întâi uscată, apoi zdrobită pentru a fi apoi ambalată sub formă de bastoane sau conuri.

Moxibustie directă sau indirectă

Există două tipuri principale de tehnici japoneze de moxibustiune: moxibustia directă și moxibustia indirectă. Termenii „direct” și „indirect” sunt folosiți pentru a indica dacă moxa intră sau nu în contact cu pielea.

În timp ce în China se folosesc mai ales tehnici indirecte de moxibustiune, în Japonia cea mai comună tehnică este moxibustia directă, unde moxa se aplică direct pe piele.

Teoria moxibustiunii japoneze

Moxibustiunea japoneză se bazează pe o reprezentare energetică a corpului uman. Iată principalele elemente teoretice mobilizate în practica moxibustiei japoneze:

  • „Căldura okyu”. Acest termen se referă la energia sau Qi produsă de moxa și apoi trimisă în interiorul corpului.
  • „Puterea arzătoare”. Acest termen se referă la tehnica aplicării moxa direct pe piele cu utilizări terapeutice specifice.
  • Wei Qi sau Yang Qi. Este vorba despre energia de apărare, despre sistemul imunitar. Conurile moxas japoneze au o acțiune stimulatoare asupra apărării naturale a corpului.
  • Ying Qi. Este energie nutritivă, Ying Qi. Acest lucru poate fi îmbunătățit atunci când căldura moxa intră adânc în corp.

Beneficiile moxibustiei japoneze

Moxibustiunea japoneză ajută la restabilirea circulației energiei și fluidelor în organism.

Ajută la eliminarea blocajelor la energie și circulația sângelui pentru a restabili sănătatea.

Această tehnică poate fi utilizată pentru a revigora energia nutritivă (Ying Qi) și pentru a activa apărarea imună (Wei Qi). Acest studiu a reușit să arate acțiunea pozitivă a tratamentelor de moxibustie asupra sistemului imunitar.

Moxibustiunea ajută, de asemenea, la armonizarea Yin și Yang și la alungarea energiilor perverse (frig, umiditate, vânt) adesea la originea durerii.

Căldura care intră în corp produce o senzație de căldură favorabilă bunăstării și relaxării.

Moxibustia ajută, de asemenea, la reducerea frecvenței bufeurilor asociate menopauzei, așa cum arată acest studiu.

În cele din urmă, moxibustia poate fi utilizată ca o completare a acupuncturii pentru a-i spori efectele.

Concluzie

Moxibustiunea japoneză este o tehnică derivată din medicina tradițională chineză care folosește căldura pentru a activa circulația sângelui și a energiei vitale. Îndepărtează diferitele blocaje energetice care sunt adesea cauza durerii în organism. Spre deosebire de medicina chineză, medicina tradițională japoneză favorizează moxibustia directă, punând conul moxa direct în contact cu pielea. De-a lungul istoriei sale, această tehnică de tratament a atins niveluri ridicate de rafinament, făcându-l popular în întreaga lume.

Surse:

O introducere în moxibustiunea japoneză, Felip Caudet Pinana, Editions Lavoisier, martie 2017