Nu, expunerea corpurilor grase nu încurajează obezitatea

Credit: Loey Lane/Facebook

11 aprilie 2017 • 22:00

În ultimii ani, majoritatea dintre noi am fost expuși într-un fel sau altul la mișcarea diversității corpului. Vedete precum Beth Ditto, una dintre primele care au dat un deget mare dictatelor de frumusețe impuse de Star System și mass-media, au urmat exemplul acestei frumoase mișcări care a crescut în popularitate de atunci. Astăzi, sunt mii dintre ei ca tine și ca mine să ne poziționăm ca activiști pentru diversitatea corpului și iubirea de sine pe rețelele de socializare și chiar face mult bine pentru mulți dintre noi.

Am fost una dintre acele femei care nu se potriveau cu toate aceste imagini despre ceea ce „ar trebui” să fie o femeie. În fiecare zi, în oglindă, am oftat și am încercat să-mi bag stomacul, mi-am înjurat celulita și brațele plinute, eram de-a dreptul deprimat. Nu puteam vedea ce mă făcea de dorit și cum cei care mă iubeau mă puteau găsi drăguță. A fi gras părea cea mai proastă experiență de a avea.

Începând ziua, senzația de inadecvat este dură și sângeroasă. Mai ales când durează 15 ani din viața ta. Bună depresie, anxietate și tulburări alimentare.

Și apoi, într-o zi, am văzut o fotografie a lui Tess Holiday, care în ianuarie 2015 tocmai devenise primul model de mărime 20+ care a semnat un contract cu o agenție internațională de modele. Am zăpăcit LOUD. M-am întrebat de ce mi-am urât corpul atât de intens, când am găsit-o pe Tess Holiday maaaaa-gni-fi-que. Am găsit curbele ei plăcute ochiului și grațioase. Tess are un corp foarte asemănător cu al meu, așa că de ce nu m-a împins corpul ei cu aceeași agresivitate ca a mea?

Faptul că marile campanii media au ales-o m-au făcut să-mi dau seama că corpul meu era la fel de frumos ca al tuturor. Mi-am dat seama că nu eu eram ceva în neregulă și că tocmai fusesem spălat pe creier cu imagini igienizate și uniforme. Creierul, ca o frumoasă mașină complexă, înregistrează ca pozitiv la ce este expus în mod repetat. În psihologia socială, acest lucru se numește „efectul simplei expuneri”.

Misiunea mea a devenit clară: să transform valul și să mă expun mai des corpurilor care seamănă cu ale mele. Am început să spun și să pun hashtaguri #MyBodyIsATemple peste tot și tot timpul. Nu este magie, dar este aproape. Relația mea cu corpul meu și percepția mea s-au schimbat. Și sănătatea mea, dar asta este o altă poveste și îmi voi face timp să vă vorbesc despre asta altă dată.

Să nu-l ascundem, una dintre realitățile plate ale web este prezența trolilor. Nu e de mirare că au venit să murdărească acest frumos peisaj strigând urgența de a ascunde aceste corpuri prea mari, prea moi și mult prea diferite. Potrivit acestora, a vedea corpurile supraponderale încurajează obezitatea și, evident, nu le deranjează să-și arunce dezgustul și neînțelegerea.

Nu, expunerea corpurilor grase nu încurajează obezitatea.
A învăța să te iubești este baza pentru a avea grijă de sănătatea ta, pentru a avea grijă de corpul tău și pentru a-l prețui. În cazul meu, a vedea femei care seamănă fizic cu mine a declanșat un proces emoționant de stimă de sine. Voi continua, în ciuda grabei ocazionale, să-mi arăt corpul gras, astfel încât ceilalți să se poată identifica cu mine și și asta le va face bine. Ceilalți cărora nu le place, le transmit cel mai bun zâmbet și oft un mare: #LesGens.

Corpul meu este la fel de mult un templu ca al tău. Ne plac unii pe alții, scurți, grași, subțiri, plinuți, sportivi sau subțiri. Să arătăm corpului nostru respect și iubire și să schimbăm mentalitățile.

Aștept cu nerăbdare să aud de la Dr. Carolyn Black Becker, profesor de psihologie și psiholog clinic certificat, la conferința sa din 11 mai la Institutul Universitar Douglas Mental Health. Conferința va analiza daunele nemulțumirii corporale nu numai asupra femeilor și fetelor, ci și asupra societății în ansamblu.