OBEZITATE: infectează toate organele îndepărtate, chiar și creierul

Cum provoacă obezitatea boli în organe departe de cele în care se acumulează grăsimi? Acest studiu internațional, prezentat la reuniunea anuală din 2016 a Societății Europene de Genetică Umană, ne oferă dovada genetică a efectelor sale sistemice. Obezitatea lovește puternic sistemul nostru digestiv, dar asta nu este tot. Niciunul dintre organele noastre nu este cruțat, nici măcar creierul nostru.

În timp ce obezitatea este probabil cea mai amenințătoare pandemie mondială pentru sănătatea umană, în unele țări bogate, cum ar fi Statele Unite, aproape două treimi din populația adultă este supraponderală sau obeză, în timp ce este însoțită de comorbidități multiple, cronice și severe., cum ar fi bolile de inimă, accident vascular cerebral, diabet, cancer sau chiar osteoartrita, este important să înțelegem natura sistemică a efectelor sale. Înțelegând efectele obezității, inclusiv asupra organelor care par îndepărtate de locurile din corp unde se acumulează excesul de grăsime, înțelegem mai bine problema menținerii unei greutăți sănătoase. Această echipă internațională de oameni de știință face un pas important spre înțelegerea legăturilor dintre obezitate și comorbiditățile sale îndepărtate fizic.

Echipa de la Institutul de Medicină Moleculară Finlanda (FIMM-Helsinki), împreună cu cercetători britanici și americani, au studiat relația dintre indicele de masă corporală (IMC) și expresia genelor în 44 de tipuri diferite de țesuturi, inclusiv inclusiv țesuturi greu accesibile, precum ca creierul și organele interne Acest lucru a fost posibil prin utilizarea datelor dintr-o bază de date de țesuturi din autopsii.

Obezitatea este cu adevărat o boală sistemică: cercetătorii identifică astfel modificările ca răspuns la obezitate în aproape toate țesuturile studiate. Aceste rezultate arată că obezitatea este cu adevărat o boală sistemică și, în special, o boală inflamatorie sistemică. Apoi, obezitatea duce frecvent la modificări compensatorii în funcția a 2 tipuri de țesuturi, întărirea unuia compensând disfuncția celuilalt: de exemplu, țesutul adipos și glandele suprarenale, care sunt 2 organe care secretă hormoni esențiali pentru metabolism, reacționează adesea la modificări ale IMC în moduri diametral opuse.

Stil de viață vs obezitate: Știm că acesta este ultimul nostru joker, în special practicarea unei activități fizice suficiente, dar cercetătorii spun că sunt conștienți de faptul că practicarea exercițiului fizic de către întreaga populație este o provocare dificilă de îndeplinit. Prin identificarea proceselor biologice implicate, este posibil să se dezvolte noi tratamente pentru obezitate care vizează ținte specifice în diferite țesuturi, pentru un tratament personalizat, în funcție de fiecare pacient și de comorbiditățile acestora.

Povara supraponderalității și a obezității asupra sistemului digestiv: Acesta este unul dintre principalele puncte prezentate de studiu, care găsește legături îngrijorătoare între modificările IMC și genele implicate în anumite boli digestive, inclusiv boala Crohn. O asociere care nu înseamnă neapărat că există o legătură cauzală, dar care confirmă multiplele variante genetice corelate cu IMC. Într-adevăr, studiul identifică un număr foarte mare de modificări în expresia genelor, în special în țesutul adipos, cauzate de creșterea IMC.

Deci, o nouă înțelegere și noi căi de prevenire și tratare a multiplelor consecințe ale obezității, dar mai presus de toate un mesaj esențial: obezitatea este o boală sistemică, nu ne scutește niciunul din organele noastre, nici măcar creierul ...

Accedează la fișiere

Pentru a-l accesa, trebuie să fiți înregistrat și să vă identificați