OBEZITATEA COPILARIEI: Nu, copilul meu nu este gras!

copilul

„Dar nu, copilul meu nu este așa” va spune jumătate dintre părinții copiilor supraponderali. Acest studiu de la Universitatea din Nebraska, un stat în care majoritatea copiilor sunt supraponderali, arată că nu ne putem baza pe percepțiile părinților și, prin urmare, pe implicarea lor în controlul greutății copiilor lor, deoarece majoritatea părinților nu reușesc să recunoască dacă copilul lor este supraponderal.

În timp ce ratele obezității infantile din Statele Unite s-au triplat în ultimii 30 de ani și printre pilonii luptei împotriva obezității, includ educația nutrițională pentru familii sau chiar mesele consumate acasă, concluziile acestei metaanalize arată că mai mult de 50% dintre părinți subestimează greutatea copilului lor atunci când sunt supraponderali sau obezi. De ce ar fi atunci acești părinți motivați să-și încurajeze copilul să adopte o dietă rezonabilă și să se angajeze în mai multă activitate fizică? ?

Alyssa Lundahl, student absolvent și Timothy Nelson, profesor de psihologie au combinat și au analizat datele

69 de studii efectuate în întreaga lume între 1990 și 2012, implicând un total de 15.791 de copii cu vârste cuprinse între 2 și 18 ani supraponderal sau obez. Analiza constată că 50,7% dintre părinți subestimează greutatea copilului lor, supraponderal sau obez.

52 de studii care au implicat un total de 64.895 de copii greutate normală. Din nou, dar într-o măsură mai mică, 14,3% dintre părinți subestimează greutatea normală a copilului lor.

Prin urmare, cu cât supraponderalitatea este mai mare la copii, cu atât este mai probabil ca percepția părinților să fie distorsionată. Percepțiile care nu sunt modificate în funcție de rata de prevalență a obezității în mediul de viață, specifică autorii.

Părinții celor mai mici copii, cu vârste cuprinse între 2 și 5 ani, sunt cel mai puțin susceptibili de a-și percepe copiii supraponderali sau obezi,
și cu cât copilul avansează în vârstă, cu atât percepția se apropie mai mult de realitate.

În cele din urmă, părinții supraponderali sunt, de asemenea, mai puțin probabil să evalueze cu precizie greutatea copiilor lor.

Implicațiile sunt importante pentru pediatrii care trebuie să poată informa părinții despre beneficiile intervențiilor cât mai curând posibil și să îi încurajeze, în cazul în care copilul este supraponderal, să-l încurajeze să adopte un stil de viață mai sănătos.

Sursă: Pediatrie 2 februarie 2014 doi: 10.1542/peds.2013-2690 Subestimări parentale ale greutății copilului: o meta-analiză