Albinele și culturile de câmp Din mai până în iulie, buruienile furnizează mai mult de 40% din polen

Un studiu efectuat de-a lungul a cinci ani asupra dietei albinelor din terenurile arabile relevă faptul că, în perioadele de lipsă florală, își găsesc polenul și nectarul la plantele sălbatice.

Factorii de presiune asupra populațiilor de albine sunt numeroși: pesticide, boli, paraziți și prădători. Scăderea habitatelor semi-naturale, cum ar fi gardurile vii, pajiștile sau chiar pădurile, ar putea, de asemenea, să le facă rău, provocând un deficit de resurse alimentare în perioadele cheie în dezvoltarea lor. Cercetătorii și tehnicienii din INRA, CNRS, Acta, Itsap-Institut de l'Abeille și rețeaua de institute din sectorul animalelor și plantelor s-au interesat de componența dietei lor de-a lungul anilor. Timp de cinci ani, au observat in situ albinele a 250 de colonii răspândite pe cei 450 km² din zona de atelier Plaine & Val-de-Sèvre din Poitou-Charentes, ca parte a sistemului Ecobee.

Astfel, între mai și iulie, perioada de înflorire pentru cele două culturi principale de semințe oleaginoase, rapița și floarea-soarelui, albinele au o perioadă de lipsă de aproximativ două luni în momentul vârfului populației lor. polen colectat de albine provine dintr-o mare diversitate de buruieni (aproape 40%), copaci sau arbuști din pădurile și gardurile înconjurătoare. În ceea ce privește nectarul, acesta este furnizat în principal de culturi. Prin urmare, există o relație între polenii colectați, valoarea nutritivă a acestora și compoziția peisajului. De exemplu, la începutul sezonului, când larvele sunt hrănite, albinele vor prefera să se hrănească pe plante cu valoare nutritivă ridicată, bogate în minerale și proteine, prezente în păduri.

Acest studiu subliniază importanța recomandărilor agro-ecologice în favoarea creșterii disponibilității florale în peisajele agricole, în special prin introducerea plantelor care produc nectar și polen și conservarea florei sălbatice.