Politica catastrofală a regimurilor arabo-islamiste - CAPE

Postat de Freddy Eytan pe 02.02.2018 • Categorizat ca Editorial

Urâciunea, devastarea și strigătele de pustiire provenite de la populațiile palestiniene instalate în Gaza și sirienii de pe înălțimile Golan, la fel ca toți cei care își arată furia și furia în Teheran, dovedesc că înregistrarea politicilor regimurilor arabe -Islamiștii rămân catastrofali.

Celebrul „Primăvară arabă” atât de sperat de Occident a fost doar o gândire trecătoare doritoare, care a bumerang împotriva populațiilor sărace. Războaiele civile au provocat nenumărate pierderi de vieți și deplasarea forțată a milioane de refugiați și în Europa.

Vânați, umiliți, învinuiți și torturați, refugiații, inclusiv mulți creștini din est, au trăit ca un proscris, excluși din orice activitate publică sau profesională, nu au avut de ales decât să supraviețuiască sau să-și părăsească casele. Pământul lor a fost jefuit, lăcașurile lor de cult au fost jefuite și incendiate. Obligați să respecte legile islamice, să urmeze versetele Coranului sau să poarte hainele tradiției musulmane, au fugit din țara lor, abandonându-și proprietățile și moștenirea.

Reamintim că, la începutul „primăverii arabe”, experții în Islam și Orientul Mijlociu au publicat analize strălucitoare despre Frăția Musulmană, alții au evocat cu entuziasm sfârșitul dictaturilor și regatelor arabe și punerea în aplicare a unor noi regimuri egalitare unde popoarele arabe ar putea votează în cele din urmă fără teamă și în deplină libertate.

Unii intelectuali nostalgici și romantici au crezut naiv că o nouă primăvară din Praga străbate Orientul Mijlociu. O neînțelegere completă a evoluției tribale în cadrul civilizațiilor arabe. O spunem des, trăim aici într-o regiune foarte diferită de cea a Europei și din toate punctele de vedere.

Un medic IDF care tratează un mic refugiat sirian în Golan Heights (foto GPO)

În unele țări arabo-musulmane avem întotdeauna impresia că timpul este înghețat, nu se mișcă și nu se grăbește niciodată. Deși fiecare stat este diferit, cu propriile sale caracteristici, regimurile rămân în general totalitare, nepotiste, oligarhice, corupte și polițiene. În Arabia Saudită și în țările din Golf începem, în sfârșit, să înțelegem că fanaticii reprezintă un cancer în interiorul națiunii lor și doar reformele moderne vor putea să-i îndepărteze de la putere și să îmbunătățească astfel nivelul de trai.

La mai bine de șapte ani de la izbucnirea sa în Tunisia, „primăvara arabă” nu a reușit până acum să îndepărteze tirania, teroarea și corupția. A aruncat întreaga regiune într-o agitație, o dezordine totală și un haos geopolitic. Revoluția islamică din Iran și încercările ayatolelor de a o exporta peste tot au transformat briza proaspătă a libertății într-un vârtej care a biciuit, a devastat și a dezrădăcinat toate valorile democratice.

Acum fanatismul și radicalizarea au prioritate față de coexistență, moderație și compromis. Scopul islamiștilor, sunniților și șiiților, este de a dicta aspectele obscure ale unei religii monoteiste importante și legitime, de a ură moștenirea iudeo-creștină și de a răspândi teroarea. Prin urmare, ar trebui să luptăm împotriva acestui flagel, astfel încât toate aceste populații cufundate în frică și mizerie să-și recapete demnitatea și respectul.

Politica islamiștilor nu poate fi compatibilă nici cu drepturile omului, nici cu dreptul internațional. Pentru a fi membru al Societății Națiunilor trebuie să respecte anumite reguli fundamentale și să urmeze evoluția modernității în toate domeniile. Doctrina occidentală conform căreia dictaturile trebuie lăsate deoparte și înlocuite de regimuri democratice nu este fezabilă într-o lume arabo-musulmană dominată de curenți islamiști și triburi arhaice și fanatice.

Confruntată cu toate aceste persecuții amplificate de războiul civil din Siria, lumea liberă rămâne tăcută și mass-media internațională rareori ridică vălul asupra acestei situații dezastruoase și, mai presus de toate, nu dezvăluie zilnic această realitate politică. Apărătorii drepturilor omului nu protestează și nu se adaptează cu ipocrizie, adoptând standarde duble atunci când vine vorba de islam sau de palestinieni.

Nici o recunoaștere a faptului că statul evreiesc este singurul care îndrăznește să se lupte pentru populațiile oprimate.

Benjamin Netanyahu vizitează refugiații sirieni tratați pe Golan Heights (foto GPO)

Cum să nu admirăm acest ajutor magnific pentru miile de noi refugiați care fug de masacre și bombardamente și au fost instalați în tabere în deșertul de la sud de înălțimile Golan. Într-un moment în care în Europa produsele Israelului sunt boicotate, IDF acordă ajutor umanitar vital tuturor acestor refugiați, menținând în același timp o politică de non-intervenție în conflictul sirian, dar luând măsuri de securitate adecvate.

Trebuie remarcat faptul că din 2013, peste 3.500 de răniți civili și peste 1.300 de copii sirieni care suferă de diferite boli și afecțiuni au primit tratament de la medicii israelieni. Mii de tone de alimente, sute de mii de litri de combustibil, tone de îmbrăcăminte, produse sanitare și sute de corturi au fost furnizate refugiaților arabi.

Nici ONU, nici Rusia la fața locului, nici Franța, care își continuă retorica moralistă, și nici măcar o singură țară arabă nu au venit rapid în ajutorul lor. Acești refugiați știu foarte bine că statul evreu vecin este singura țară din regiune capabilă să ofere asistența necesară și îi sunt foarte recunoscători.

Prejudecățile antisemite ale islamiștilor și propaganda de ură a BDS în Europa sunt mai mult decât oricând testate de realitățile de pe teren și vor fi, mai devreme sau mai târziu, înfrânte.

Ei dovedesc că valorile iudaismului și cauza justă a Israelului rămân imbatabile în timp și spațiu.