Cheile socialului O privire asupra socialului

Abia dacă F. Fillon pronunțase cuvintele „diete speciale” atunci când microcosmosul era în cursă.

premiul

Așadar, părea destul de sănătos pentru o echipă candidată la președinție să anunțe ce intenționează să facă. Mai degrabă decât cuvinte goale sau promisiuni demagogice de a abroga reformele din 2003, iată-le. Și această claritate poate permite apoi eventualului ales să replice protestatarilor săi inevitabili că a fost ales prin anunțarea unei astfel de reforme.

Unii au susținut că spiritele nu sunt pregătite. Al cui spirite? Cei din sectorul privat afectați de reformele Balladur și Fillon? Funcționarii publici afectați de reforma din 2003? Să mergem ! Singura rezistență vor fi angajații și pensionarii schemelor speciale. Este, fără îndoială, necesar să popularizăm elementele de comparație a situațiilor, astfel încât cel mai mare număr să știe ce este și să nu se lase intoxicați de argumentele care vor acuza, încă o dată, globalizarea și Europa de a fi la originea acestui atac. împotriva acestor muncitori strategici care sunt „poștași, muncitori feroviari și angajați modesti ai Banque de France, vârf de lance al rezistenței la capitalismul ultraliberal”.

Dar politicienii, sindicatele și angajatorii știu adevărul: reforma schemelor speciale este necesară din două tipuri de motive: financiar, deoarece beneficiile beneficiarilor nu sunt întotdeauna justificate astăzi, sunt prea scumpe și nedrepte, deoarece nu putem întreba pe termen nelimitat mai puțin înstărit pentru a plăti pentru cei mai înstăriți. Nimeni nu va scăpa de o reexaminare în 2008. Știm deja că vor trebui găsite resurse și economii noi. Cine ar înțelege că alte tipuri de pensii - în serviciul public și în sectorul privat - sunt din nou eliminate treptat, fără ca regimurile speciale, până acum scutite, să le scape din nou.

Reacțiile imediate ale CGT și FO sunt, prin urmare, lamentabile. Prin eructația de a fi gata de luptă, Mailly și Thibault devin caricaturi ale unui anumit unionism în care o adăugare de mediocrități a înlocuit principiul solidarității. Cum nu numai pentru a justifica, ci și pentru a promite să lupte pentru menținerea unei inegalități care impune salariul minim al clădirii să-și plătească partea pentru pensia feroviarului, casieria din supermarket să-și plătească contribuția angajatului La Poste, lucrătorului temporar al automobil pentru a contribui la pensia electricianului care, în plus, își plătește electricitatea la o rată ridicolă ?