Prevederi

Context

Constituirea unei dispoziții este una dintre aplicațiile contabile ale principiului prudență: previziunea unui risc care, dacă apare, va duce la o sarcină, necesită constituie fără întârziere o rezervă financiară; acest lucru va fi astfel suportat de rezultatul exercițiului contabil în cursul căruia a apărut riscul: principiul atașării taxelor la exercițiu. Rezerva va fi preluată atunci când riscul se materializează, pentru a face față acestuia. Dacă acest risc se dovedește a fi inexistent, recuperarea va genera un câștig excepțional pentru anul în care riscul a dispărut. Pe lângă principiul prudenței, se pune problema respectării unui alt principiu, acela al independenței exercițiilor. Într-adevăr, adesea trece un anumit timp între apariția unui posibil risc și apariția riscului în sine, uneori câțiva ani, deci câțiva ani fiscali.

Provizioanele se disting de depreciere, deoarece deprecierea constituie recunoașterea pierderilor suferite efectiv de entitate, spre deosebire de provizioanele care reprezintă pierderi potențiale.

Trebuie remarcat faptul că, în contabilitatea publică M4 ca și în contabilitatea privată, constituirea prevederilor necesită o mare vigilență în ceea ce privește reglementările: serviciile fiscale exercită un control strict asupra alocării la provizioane care, constituind o taxă de funcționare și reducând astfel rezultatul, minimizarea impozitului pe profit.

1 Distincția dintre provizioanele bugetare și provizioanele semibugetare

Distincția dintre provizioanele bugetare și provizioanele semibugetare

Prevederea bugetară, un element de autofinanțare

Provizioanele pot fi tratate ca amortizare, adică să fie ambele o cheltuială de funcționare și un venit din investiții.

În această situație, însă, sunt consumat imediat în cursul exercițiului financiar în care au fost formate de când participă, în același mod ca impozitul pe venitul din exploatare, la finanțarea secțiunii de investiții și aceasta fără nicio alocare specială de fonduri. Prin urmare, dispoziția bugetară nu constituie cu adevărat o rezervă: ordonatorul de credite emite un mandat în capitolul 68 și un titlu al contului de provizioane la încetarea 2. Aceasta este o operațiune bugetară; rezilierea 2 se aplică conturilor care prezintă provizioane bugetare.

Pentru a evita această situație, totuși, în cazul în care autoritatea locală dorește să constituie o rezervă reală, articolul L. 1612-7 din Codul general al autorităților locale permite ca bugetul să fie votat dezechilibrat pentru secțiunea de investiții:

"Din exercițiul financiar 1997, pentru aplicarea articolului L. 1612-5, bugetul municipalității a cărui secțiune de funcționare include sau preia un excedent reportat prin decizie nu este considerat a fi în dezechilibru. Consiliul municipal sau a cărui secțiune de investiții are un surplus, în special după înregistrarea deprecierii și provizioanelor necesare. "

Această dispoziție face posibilă amânarea provizionului de la an la an până la utilizare sau recuperare în absența materializării riscului.

Prevederea semibugetară, o prevedere de fapt anulată

Provizioanele pot fi sursa unei singure înregistrări de cheltuieli pentru secțiunea de exploatare, rezerva fiind reală prin taxarea într-un cont care, nefiind bugetar, nu contribuie la soldul secțiunii. Suma acestuia rămâne disponibilă atunci când vine momentul finanțării materializării riscului: ordonatorul de credite emite doar un mandat în contul 68 pentru a constitui alocarea. Contabilul debitează contul 68 din conturile sale generale prin creditarea contului de provizion la încetarea 1: încetarea 1 se aplică conturilor care urmăresc dispozițiile semi-bugetare.

Această metodă este cea adoptată de Instrucțiuni M14 pentru municipalități, M52 pentru departamente, M4 și variațiile sale pentru serviciile publice industriale și comerciale, M57 pentru zonele metropolitane (precum și pentru comunități și unități care experimentează certificarea conturilor) și M71 pentru regiuni: bugetarea dotării în cheltuieli de funcționare, dar nu înregistrarea în veniturile din investiții.

Cu toate acestea, consiliul municipal poate decide, printr-o deliberare specifică, să introducă prevederile în venituri ale secțiunii de investiții a bugetului printr-o operațiune bugetară.

În consecință, în absența deliberării, se aplică regimul dispozițiilor semibugetare; trecerea de la un regim la altul este posibilă în cazul reînnoirii adunării deliberatoare și o dată pe mandat al adunării deliberatoare (CGCT, art. R. 2321-3).

În toate cazurile, o municipalitate poate, printr-o deliberare specifică care stabilește principiile și condițiile de răspândire a dispoziției, să aleagă răspândirea constituției dispoziției în timp. Cu toate acestea, acest lucru trebuie să fie pe deplin constituit la sfârșitul exercițiului financiar anterior celui de materializare a riscului. O declarație anexată la bugetul inițial și la contul administrativ urmărește condițiile pentru răspândirea fiecărei dispoziții (CGCT, art. R. 2321-2).

Această ultimă dispoziție privind răspândirea unei dispoziții:

nu trebuie confundat cu repartizarea taxelor, care constă în repartizarea unei taxe în anii care au urmat începerii sale, în timp ce răspândirea unei provizioane în timp constă în constituirea ei pe parcursul mai multor ani care preced materializarea riscului;
nu este inclus pentru departamente și regiuni.