Care sunt reglementările muncii în Italia ?

Italia este a 10-a țară din lume care a primit cei mai mulți francezi. În 2017 numărăm 43.877 francezi în registrul ținut de consulate în Italia; deci, dacă doriți să fiți unul dintre acești francezi din Italia, iată câteva informații despre reglementările muncii din Italia pe care le-ați putea găsi utile !

Programul de lucru, remunerația minimă, securitatea socială, concediile plătite nu vor mai păstra niciun secret pentru dvs.

Program de lucru în Italia

Rețineți că în Italia, articolele legate de dreptul muncii sunt incluse în Constituția din 1947. Potrivit acesteia din urmă, timpul legal de lucru este stabilit la 40 de ore pe săptămână.

Dincolo de aceasta, aceste ore sunt considerate ore suplimentare (straordinario în italiană); este permis maxim 2 ore pe zi sau 12 ore pe săptămână. Orice oră suplimentară lucrată trebuie plătită cu cel puțin 10% mai mult decât salariul inițial, dar în majoritatea cazurilor suma este stabilită prin convenții colective.

În Italia, programul de lucru variază în funcție de regiune: de la 9:00 la 13:00 și de la 14:00 la 18:00 pentru nordul țării, de la 8:30 la 12:45 și de la 16:30 la 20:00 pentru centru și sudul țării. Într-adevăr, în aceste regiuni, unele companii au păstrat marea pauză de prânz, planificată inițial pentru pui de somn în cele mai fierbinți zone din Italia.

Remunerația minimă pentru locul de muncă în Italia

Știați ? Singur 22 din 28 de țări ale Uniunii Europene au un salariu minim, iar Italia nu este una dintre ele ! Deși nu există salariu minim național, 85% dintre angajații din Italia sunt acoperiți de acorduri colective care, la rândul lor, prevăd salariile minime pe ramuri. Prin urmare, nu s-a considerat cu adevărat necesar să se stabilească una la nivel național.

Cu toate acestea, ideea a revenit în prim plan la începutul anului 2019, când ministrul economiei a propus să se stabilească un salariu minim de 9 € brut pe oră. Până în prezent, subiectul este încă în dezbatere și cinci proiecte de lege au fost înaintate guvernului; prin urmare, problema salariului minim ar trebui confirmată sau respinsă în următoarele luni sau ani.

Pentru a afla mai multe despre acest lucru, vă invităm să citiți articolul nostru „Înțelegerea salariilor în Italia”.

Securitatea socială în Italia

Istituto Nazionale della Previdenza Social (INPS) este organismul responsabil cu securitatea socială din Italia. Protecția socială a angajaților este finanțată din contribuțiile plătite de angajatori și angajați; include atât pensionarea, cât și plata prestațiilor zilnice de boală, concediul de maternitate și șomajul.

În Italia, angajatorii sunt cei care își înregistrează angajații în sistemul de asigurări sociale obligatorii (Assicurazione generale obbligatoria, denumită și AGO). Lucrătorii din anumite profesii liberale precum avocații, medicii, arhitecții sau inginerii sunt afiliați la fonduri specifice în funcție de categoria lor profesională.

Pentru mai multe informații despre acest subiect, vă invităm să consultați Pagina CLEISS (Centrul pentru legături europene și internaționale de securitate socială) dedicat sistemului italian de securitate socială.

Sărbători plătite în Italia

Peninsula oferă în total 31 de zile de concediu plătit: 20 de zile de concediu anual și 11 sărbători legale. Conform articolului 36 din Constituție, toți lucrătorii au dreptul la o zi săptămânală de odihnă, de obicei duminică. Perioada de odihnă săptămânală de 24 de ore poate fi schimbată în cazul unor activități speciale, iar în acest caz lucrătorii au dreptul la concediu compensatoriu.

În Italia, concediile plătite sunt stabilite prin convenții colective; în general, oferă concediu anual de cel puțin 4 săptămâni.

Există 11 sărbători naționale în Italia:

1 ianuarie (Anul Nou)

6 ianuarie (Bobotează)

Lunea Paștelui

25 aprilie (aniversarea eliberării, Ziua Națională)

1 mai (ziua muncii)

2 iunie (Ziua Republicii)

15 august (Adormirea Maicii Domnului)

1 noiembrie (Ziua Tuturor Sfinților)

8 decembrie (Imaculata Concepție)

25 decembrie (Crăciun)

26 decembrie (Saint-Etienne)

Alte două sărbători legale sunt specifice orașului Roma și orașului Milano; respectiv:

29 iunie (Sfântul Petru, hramul orașului Roma)

7 decembrie (Saint-Ambrose, Sfântul patron al orașului Milano)

Dacă angajatul a trebuit să lucreze într-o vacanță oficială, acesta trebuie să fie plătit dublu în ziua respectivă și să primească un bonus corespunzător a 50% din remunerația sa normală.

Concediu de boală în Italia

În caz de boală, convențiile colective prevăd suspendarea contractului cu menținerea ocuparea forței de muncă și salariul în totalitate pentru o perioadă de un an în general. Rețineți că durata este variabilă și va depinde adesea de vechimea angajatului în cadrul structurii. Conform convențiilor colective, angajatul poate avea dreptul la o nouă perioadă de concediu medical care nu va fi plătit.

Femeile au dreptul la protecție specială în caz de sarcină și maternitate. Concediul de maternitate este de 5 luni, pentru a fi distribuit înainte și după nașterea copilului.

În această perioadă, mama primește 80% din remunerația obișnuită din fondul de asigurări sociale; convențiile colective obligă angajatorul să plătească restul de 20%. Doamnelor, puțină specificitate pentru Italia: între momentul sarcinii și primul an după nașterea copilului, nu puteți fi concediați (cu excepția unui motiv valid).

În plus, în această perioadă, dacă demisionezi, vei avea dreptul la aceleași despăgubiri ca și cele plătite în caz de concediere. Și părinții în toate acestea? Din 2018, s-a acordat concediu de paternitate obligatoriu de 4 zile la care se poate adăuga 1 zi opțională ... cu condiția ca mama să-l scoată din concediul de maternitate! Cu toate acestea, tatăl poate alege.

În sfârșit, în Constituție sunt prevăzute alte concedii plătite, cum ar fi cele acordate studenților care lucrează pentru a susține examenele sau cele acordate angajaților care se căsătoresc (de obicei, 15 zile conform convențiilor colective).

Concedierea și perioada de preaviz în Italia

În Italia există două proceduri individuale de concediere:

concedierea obișnuită (giustificato motivo) în cazul unor motive personale sau economice și care necesită o perioadă de preaviz în conformitate cu termenele prevăzute de convențiile colective

concedierea pentru „justă cauză” (giusta causa) în cazul unei abateri grave din partea angajatului și care nu necesită o perioadă de preaviz

Aflați despre reglementările muncii în Italia:

Site-ul Eures Italia (portalul european privind mobilitatea și ocuparea forței de muncă)

Organizația Internațională a Muncii - secțiunea Italia

CLEISS (Centrul pentru legături europene și internaționale de securitate socială) - secțiunea Italia