Republica Federală Germania: o democrație de succes

Din 1871, Germania a fost cea mai studiată țară străină din Franța; excelenți erudiți germani și-au propus să o facă cunoscută compatrioților lor. Cu Democrația de la Bonn (1), pe care tocmai l-a publicat, M. Alfred Grosser se afirmă ca fiind demnul continuator al Rivauds și Vermeils și chiar le depășește în anumite privințe. Profesor la Institutul de Studii Politice din Paris, domnul Grosser știa în același timp, în special prin articolele sale din Express și Martor creștin, creați un nume în presă; adică combină o metodă științifică riguroasă cu un sentiment de prezentare clară și un stil alert. De origine germană, posedând și culturi franceze și germane, el era bine plasat să le arate francezilor adevărata față a Germaniei lui Adenauer; norocul său este să-și poată îndeplini vocația într-un moment deosebit de favorabil, când relațiile franco-germane, după o lungă perioadă de tensiune, se află într-o fază de cooperare sub egida europeană. În trecut, Germania îi interesa pe francezi ca adversari; astăzi îi interesează ca pe un partener care pare să fi reușit admirabil.

Ne lipsește locul, din păcate! să ofere o vedere, chiar și cavalerească, a tuturor întrebărilor pe care autorul le-a tratat în cartea sa; cititorul va găsi ample studii despre sistemul constituțional, partidele, alegerile, economia, societatea, forțele organizate, rearmarea și politica externă a Republicii Federale. Să remarcăm doar că el subliniază o anumită divergență între politicieni și economiști în domeniul politicii europene: aceștia din urmă încearcă uneori să limiteze zelul celor dintâi. Acesta este în special cazul pieței comune, dl Erhard fiind nerăbdător să protejeze menținerea comerțului german în afara Europei celor Șase.

Autorul amintește cum guvernul de la Bonn a deschis noi drumuri în diplomație atunci când a decis să-și încredințeze propaganda în America unei instituții private specializate în „relații publice”; această inițiativă neobișnuită pare să fi dat rezultate foarte bune.

M. Grosser pictează în câteva lovituri portretele principalilor protagoniști ai politicii germane; în primul rând, cel al cancelarului Adenauer, a cărui personalitate puternică și energică și o minte echilibrată, dar cu puține nuanțe, domină Republica Bonn și îi conferă caracterul său de democrație temperată de o conducere autoritară.

Autorul remarcă pe bună dreptate că aceleași texte constituționale ar fi putut da naștere unui regim foarte diferit dacă șeful executivului nu s-ar fi bucurat de aceeași autoritate. Dispariția cancelarului ar putea, în aceste condiții, să tulbure actualul echilibru de forțe din Germania de Vest și să modifice funcționarea regimului.