REVOLUTIE, mecanica cereasca

ASTEROIZI

Compus de
Christiane FROESCHLE,
Claude FROESCHLE,
Patrick MICHEL
• 10 660 cuvinte
• 14 mass-media

În capitolul „Dinamica asteroizilor”: [...] Centura principală de asteroizi, situată între orbita lui Marte și cea a lui Jupiter, are forma unui inel a cărui grosime este de câteva sute de milioane de kilometri. Conține un număr foarte mare de corpuri mici care călătoresc timp de câteva miliarde de ani pe orbite eliptice care se pot traversa adesea; în consecință, aceste corpuri mici au suferit coliziuni […] Citiți mai multe

ASTRONOMIE

Compus de
James lequeeux
• 11.308 cuvinte
• 20 mass-media

În capitolul „Renașterea astronomiei”: [...] La mijlocul secolului al XIV-lea, gândirea greacă a început să lumineze din nou Occidentul. Total ignorat timp de multe secole, cu excepția lui Aristotel, devine din nou la modă printre intelectuali. Cercetăm și traducem texte antice, în principal în Italia. Redescoperirea acestei civilizații elene a dus la o renaștere nu numai a literelor și a artelor, ci [...] Citește mai mult

NICOLA COPERNICĂ (1473-1543)

Compus de
Jean-Pierre VERDET
, Universalis
• 5 383 cuvinte
• 4 mass-media

În capitolul „Înțelesul și limita unei revoluții”: [...] Printre marile opere care marchează calea astronomiei, cea a lui Copernic este probabil cea mai contestată. Astfel, acesta din urmă pare să fi fost de două ori tulburător. Făcător de probleme în timpul său, printre astronomi, filosofi și teologi. Astăzi, zbuciumat, printre istoricii științei, unii o consideră, nu numai ca […] Citește mai mult

ECLIPSE

Compus de
Bruno MORANDO
• 2 365 cuvinte
• 9 mass-media

În capitolul „Saros”: [...] Planul orbitei Lunii nu coincide cu planul eclipticii, ci formează un unghi de 5,13 0 cu el. Prin urmare, pentru ca să existe o eclipsă de Lună sau de Soare, nu este suficient ca Luna să fie în sizigie (adică plină sau nouă); trebuie să fie, de asemenea, aproape de ecliptică, deci punctele de intersecție - nodurile - ale orbitei sale cu acest plan. Când […] Citiți mai multe

CINTURA EDGEWORTH-KUIPER

Compus de
Patrick MICHEL
• 6 915 cuvinte
• 2 mass-media

În capitolul „Descoperirea și structura observată a centurii Edgeworth-Kuiper”: [...] Spre deosebire de norul Oort, centura Edgeworth-Kuiper era încă un edificiu pur teoretic la sfârșitul anilor 1980. Într-adevăr, deși norul Oort nu poate fi „văzut” în sensul obișnuit al cuvântului. Termenul, cometele sunt observate direct care provin din acest nor. Modelele dinamice arată, de asemenea, că un nor îndepărtat este singura explicație logică pentru originea […] Citește mai mult

EXOPLANETE sau PLANETE EXTRASOLARE

Compus de
Anne-Marie LAGRANGE,
Pierre LÉNA
• 6.340 cuvinte
• 6 mass-media

În capitolul „Primele descoperiri ale sistemelor exoplanetare”: [...] În timpul acestei căutări, unele sisteme planetare au constituit repere, deoarece au fost primele descoperite printr-o anumită tehnică sau pentru că proprietățile lor foarte specifice au ridicat întrebări teoretice importante. Uneori, unele dintre ele, excepțional de apropiate sau geniale, au făcut posibilă împingerea caracterizării dincolo de ceea ce era posibil [...] Citește mai mult

CALEA GALAXIE sau LAPOSĂ

Compus de
James lequeeux
• 6.029 cuvinte
• 6 mass-media

În capitolul „Rotire diferențială și constante Oort”: […] Stelele și gazul interestelar se învârt în jurul centrului galaxiei pe orbite aproape circulare, cu viteze unghiulare care depind de distanța lor față de acest centru. Această mișcare este reprezentată în figura 1, care arată, de asemenea, care este viteza aparentă, față de Soare, a unei stele în plan, a longitudinii l și a distanței ρ. Putem măsura viteza rad […] Citește mai mult

HELIOCENTRISM

Compus de
Jean-Pierre VERDET
• 3 226 cuvinte
• 7 mass-media

În capitolul „Limitele unei revoluții”: [...] Dacă este adevărat că lucrarea științifică a lui Copernic este nedumeritoare - nedumerită prin foarte subțire, prin condițiile apariției sale și, trebuie recunoscut, prin unele dintre slăbiciunile sale - dacă el Este adevărat că Copernic a fost ignorând propria sa bogăție, simpla obiectivitate obligă această observație: cu Copernic și cu el singur, începe o revoltă din care astrul […] Citește mai mult

JUPITER, planetă

Compus de
André BOISCHOT,
André BRAHIC,
Daniel GAUTIER,
Guy ISRAEL,
Pierre THOMAS
, Universalis
• 11.249 cuvinte
• 60 mass-media

În capitolul „Sateliți”: […] În 2008, cunoșteam 63 de sateliți care orbitau în jurul lui Jupiter, dar majoritatea sunt foarte mici. De fapt, șaisprezece sateliți, care pot fi grupați în trei categorii, au fost studiați în mod special: - patru sateliți mici (diametre sau dimensiuni apropiate de 50 km) sunt situați pe orbite circulare ecuatoriale foarte aproape de planetă (axe semi-mari incluse în […] Citeste mai mult

KEPLER JOHANNES

Compus de
Pierre COSTABEL
• 3 455 cuvinte
• 4 mass-media

În capitolul „Fizică celestă”: [...] Extinderea modelului mișcării lui Marte la toate planetele, sugerată în Astronomia nova, este explicată în mod explicit în ultima dintre marile publicații ale lui Kepler, Epitome astronomiae copernicanae, a cărei tipărire a fost finalizată în 1621 și care reunește diverse evoluții intermediare. Această extensie este alcătuită din sateliții lui Jupiter descoperiți recent de Galileo […] Citește mai mult

LEGILE KEPLER A

Compus de
James lequeeux
• 245 cuvinte
• 1 mass-media

Alături de Galileo, Johannes Kepler poate fi considerat primul cercetător modern: au încredere doar în observație sau experiență, chiar dacă aceasta înseamnă respingerea dogmelor stabilite. Compararea observațiilor foarte precise ale poziției lui Marte făcute de profesorul său Tycho Brahe cu previziunile Tabelelor Prutenice îl convinge pe Kepler că orbita planetei roșii nu poate fi [...] Citește mai mult

Compus de
Pierre THOMAS
• 8.406 cuvinte
• 18 mass-media

În capitolul „Caracteristici fizice și astronomice”: […] Luna are o rază medie de 1.738 kilometri, o masă de 7,35. 10 22 kilograme și o densitate medie de 3,34. Se deplasează pe o orbită eliptică în jurul Pământului, cu o rază medie egală cu 384.402 kilometri, o excentricitate apropiată de 0,055 și înclinată în medie cu 5 0 9 "față de ecliptică. Axa polilor este înclinată 83 0 3 ’pe planul orbital. Perioada revoluției aut […] Citește mai mult

MARTIE, planeta

Compus de
Eric CHASSEFIÈRE,
Olivier de GOURSAC,
Philippe MASSON,
Francis ROCARD
• 18.406 cuvinte
• 65 mass-media

Îndepărtându-se de Soare, Marte este a patra planetă din sistemul solar. Aproape de două ori dimensiunea Pământului (Tabelul 1 prezintă caracteristicile fizice și orbitale comparative ale acestor două obiecte), planeta roșie este un corp solid diferențiat care ar avea o crustă cu o grosime medie de 50 de kilometri, o litosferă destul de groasă - de la 150 la 200 kilometri - și un nucleu […] Citiți mai multe

MECANICA CELESTIALĂ

Compus de
Bruno MORANDO
• 6 163 cuvinte
• 4 mass-media

În capitolul „Orbite periodice. Rezonanță ”: […] Rezultate teoretice importante referitoare la problema celor trei corpuri au fost obținute prin introducerea unor orbite particulare, numite orbite periodice. Primele au fost găsite de Lagrange, iar teoria completă a fost făcută de Poincaré. Luați în considerare un sistem de ecuații diferențiale de formă: unde i și j variază de la 1 la n, și astfel încât funcțiile X i să fie [...] Citiți mai multe

MECANICA SPATIALĂ

Compus de
Jean-Pierre CARROU
• 6 668 cuvinte
• 15 mass-media

În capitolul „Legile fundamentale”: [...] Într-un cadru de referință inerțial sau galilean, există proporționalitate între forța F care se aplică unei particule de masă m și accelerația γ care rezultă din aceasta; este vorba despre ecuația fundamentală a dinamicii: într-un sistem de coordonate non-galilean, accelerația absolută γ a este suma a trei accelerații: accelerația relativă, accelerația de antrenament și accelerația Coriol [...] Citește mai mult

Planeta Mercur

Compus de
Pierre THOMAS
• 4.683 cuvinte
• 7 mass-media

Dintre cele opt planete din sistemul solar, Mercur este cea mai apropiată de Soare și, de asemenea, cea mai mică. Traiectoria sa aparentă pe cer face ca observarea sa de pe Pământ să fie extrem de dificilă: Mercur nu se abate niciodată mai mult de 28 0 de Soare și cea mai bună rezoluție telescopică nu depășește 700 de kilometri. Majoritatea cunoștințelor noastre provin din rezultatele misiunii am […] Citiți mai multe

NEPTUN, planeta

Compus de
André BRAHIC
• 4 830 cuvinte
• 23 mass-media

Orbitând la aproximativ 4,5 miliarde de kilometri de Soare într-o orbită aproape circulară, Neptun durează o sută șaizeci și cinci de ani pentru a finaliza o revoluție. Planul său ecuatorial este înclinat cu aproape 30 de grade față de planul orbitei sale. Deși de trei ori mai mare decât Jupiter, Neptun este o planetă uriașă compusă în proporție de 99%. 100 de hidrogen și heliu. Cu un diametru de 49 52 […] Citește mai mult

PULSARS

Compus de
Jean-Francois LESTRADE
• 2 945 cuvinte
• 4 mass-media

În capitolul „Pulsarii și testele relativității generale”: [...] Descoperirea primului pulsar binar în 1974 de către astronomii americani Russel A. Hulse și Joseph H. Taylor a condus la revizuirea teoriei formării pulsarilor, dar, mai presus de toate, a oferit un laborator extraordinar pentru testarea teoriei gravitatea lui Einstein, relativitatea generală. În special, sincronizarea de înaltă precizie a pulsarilor binari PSR 1534 + 12 și PSR 191 […] Citește mai mult

URANUS, planeta

Compus de
André BRAHIC
• 4.679 cuvinte
• 17 mass-media

În capitolul „Planeta”: […] Imaginile lui Uranus dezvăluie prezența norilor, benzilor paralele cu ecuatorul și straturilor de ceață. În special, polul care se confruntă în prezent cu Soarele este acoperit cu un capac de ceață. Mișcarea norilor a făcut posibilă măsurarea perioadei de rotație a atmosferei din Uranus. Atmosfera lui Uranus se rotește în sens invers acelor de ceasornic și mai repede decât i […] Citește mai mult

VENUS, planeta

Compus de
Véronique ANSAN,
Eric CHASSEFIÈRE,
Philippe MASSON,
Francis ROCARD
• 12 644 cuvinte
• 22 mass-media

În capitolul „Caracteristici generale”: [...] Venus este a doua planetă din sistemul solar pe care o întâlnim când ne îndepărtăm de Soare. Orbitează pe o orbită aproape circulară cu o rază medie de 108 milioane de kilometri. Ca urmare, Venus primește radiații solare aproape de două ori mai intense decât Pământul, iar perioada sa de revoluție siderală este de 224,7 zile pământene. Paradoxal, rotația planetei e […] Citiți mai multe