Rezistența la insulină: tot ce trebuie să știți despre rezistența la insulină

Rezistența la insulină nu este o problemă neobișnuită. Iată ce trebuie să știți despre rezistența la insulină pentru a o gestiona mai bine.

Rezistența la insulină (numită și rezistența la insulină) este o problemă de sănătate enervantă atunci când doriți să slăbiți. În acest articol vom vedea definiția, cauzele, simptomele, tratamentul, alimentele de consumat pentru a reduce riscul de a dezvolta această tulburare. Citește și: Un corp este mai rezistent la insulină din cauza lipsei de somn.

> Definiție
Insulina este un hormon produs de celulele beta, care sunt celule rare în pancreas. Insulina produsă este eliberată în fluxul sanguin și se deplasează în tot corpul.

Insulina este un hormon important care acționează la diferite niveluri ale corpului. Majoritatea acțiunilor sale sunt direcționate către metabolismul glucidelor (zaharuri și amidon), lipidelor (grăsimilor) și proteinelor. Insulina este, de asemenea, importantă pentru reglarea celulelor din corp, inclusiv pentru creșterea lor. Citește și: DHEA: ajută hormonul DHEA să slăbească ?

Rezistența la insulină este o afecțiune în care celulele din corp devin rezistente la efectele (acțiunile) insulinei. Aceasta înseamnă că reacția normală la prezența unei anumite cantități de insulină este redusă (nu mai este normală).

Ca rezultat, sunt necesare niveluri mai ridicate de insulină în organism pentru ca insulina să funcționeze. Rezistența la insulină este observată fie cu insulina produsă de organism (insulină endogenă), fie cu insulină injectată în organism (insulină exogenă). Citește și: Dezechilibru hormonal și creștere în greutate: cauze, simptome.

> Cauze
Probabil există mai multe cauze ale rezistenței la insulină și mulți experți consideră că factorul genetic (componenta ereditară) joacă un rol important. Anumite medicamente pot provoca, de asemenea, această problemă. În plus, rezistența la insulină este adesea observată în următoarele condiții:

Sindrom metabolic (denumit și sindrom X),
Obsedat,
Sarcina,
Infecție sau boală severă,
Stres,
În timp ce utilizați steroizi.

Citește și: „Qi Gong și Tai Chi pentru scăderea în greutate și îmbunătățirea sindromului X”.

> Legătura dintre această tulburare și diabet
Diabetul de tip 2 este tipul de diabet care apare mai târziu în viață. Rezistența la insulină precede dezvoltarea diabetului de tip 2, uneori cu câțiva ani. La persoanele care dezvoltă în cele din urmă diabet de tip 2, experții consideră că nivelul glicemiei și al insulinei este normal timp de mulți ani și apoi la un moment dat rezistența la acesta.

În acest moment, există adesea o asociere între niveluri ridicate de insulină, obezitate centrală, niveluri anormale de colesterol și/sau hipertensiune arterială. Când apare această constelație de boli, se numește sindrom metabolic.

Una dintre acțiunile insulinei este de a determina celulele corpului (în special celulele musculare și celulele grase) să îndepărteze și să utilizeze glucoza din sânge. Aceasta este o modalitate prin care insulina poate controla nivelul de glucoză din sânge. Insulina produce acest efect asupra celulelor prin atașarea la receptorii de insulină de pe suprafața celulelor. Citește și: Grăsime și celule grase: 7 lucruri de știut.

Vă puteți imagina acest proces ca și cum insulina bate la ușile celulelor musculare și grase. Celulele aud bătăile la ușă, deschid ușa și lasă glucoza să fie folosită de celulă. Cu rezistența la insulină, mușchii nu aud ciocănitul la ușă (deoarece sunt rezistenți), iar pancreasul este notificat că trebuie să producă mai multă insulină (ceea ce crește nivelul de insulină din sânge). usa). Citiți și: Grăsime corporală: înțelegeți mai bine grăsimea din corp.

Rezistența celulelor continuă să crească în timp. Atâta timp cât pancreasul este capabil să producă suficientă insulină pentru a depăși această rezistență, nivelul de glucoză din sânge rămâne normal. Dar când pancreasul nu mai poate produce suficientă insulină, nivelul glicemiei începe să crească. La început acest nivel crește după mese (când nivelul de glucoză este cel mai ridicat și când este nevoie de mai multă insulină), dar ajunge să crească și înainte de mese (în timp ce corpul este pe stomacul gol). În acest moment, diabetul de tip 2 este prezent în organism. Citește și: Migdale împotriva diabetului de tip 2 și a bolilor cardiovasculare.

> Boli asociate cu această afecțiune
Deși sindromul metabolic leagă rezistența la insulină de obezitatea abdominală (obezitate la stomac), colesterol ridicat și hipertensiune, există și alte câteva afecțiuni care sunt legate în mod specific de rezistența la insulină. Citește și: Grăsimea abdominală: Cum să pierzi grăsimea abdominală ?

Poate că rezistența la insulină este cauza unora dintre aceste boli, dar acest lucru nu este încă dovedit cu certitudine. Bolile asociate cu rezistența la insulină includ:

Diabetul de tip 2,
Boală hepatică grasă,
Arterioscleroză,
Leziuni cutanate (etichete cutanate, acanthosis nigricans),
Anomalii de reproducere la femei (infertilitate, menstruație neregulată sau chiar absența menstruației). La bărbați, nu există anomalii reproductive datorate rezistenței la insulină,
Boală ovariană polichistică (sindrom Stein-Leventhal),
Hiperandrogenie,
Anomalii de creștere.

Citește și: „Piele frumoasă: alimente pentru o piele frumoasă” și „Alimente pentru creșterea fertilității femeilor”.

> Populațiile cele mai expuse
Oamenii prezintă un risc mai mare de a dezvolta rezistență la insulină dacă:

Sunt supraponderali cu un IMC peste 25,
Sunt un bărbat cu o talie mai mare de 102 cm sau o femeie cu o talie mai mare de 89 cm,
Au peste 40 de ani,
Sunt de origine latină, africană sau asiatică,
Aveți antecedente familiale de diabet de tip 2, hipertensiune arterială sau arterioscleroză,
Ați avut vreodată diabet gestațional,
Aveți tensiune arterială crescută, trigliceride crescute din sânge, colesterol HDL scăzut (colesterolul „bun”) sau arterioscleroză,
Suferă de boală ovariană polichistică,
Aveți acantoză nigricans (o boală rară a pielii formată din pete groase, bronzate).

> Diagnostic
Un medic poate identifica persoanele care pot avea rezistență la insulină analizând istoricul detaliat al pacientului, examinând fizic pacientul, efectuând teste de laborator folosind factori de risc.

Există câteva teste foarte sofisticate pentru a diagnostica sau confirma rezistența la insulină, cum ar fi clema de hiperinsulină euglicemică sau testele de toleranță intravenoasă. Cu toate acestea, acestea sunt teste scumpe și complicate și nu sunt necesare pentru gestionarea pacienților. Aceste teste sunt utilizate în principal pentru studii. Citește și: Masa grasă: măsurarea grăsimii corporale pe 10 căi.

În practica clinică generală, nivelul glucozei coroborat cu nivelul insulinei de post poate oferi medicului un indiciu dacă rezistența la insulină este sau nu prezentă la un pacient care nu are diabet. Un diagnostic ferm nu poate fi făcut pur și simplu pe baza acestui fapt, deoarece tehnicile de laborator pentru măsurarea insulinei variază și nu există o valoare absolută care să satisfacă o limitare. Cu toate acestea, un nivel de glucoză în repaus alimentar peste quartila superioară la cineva care nu are diabet este considerat anormal. De asemenea, citiți: Indicele masei grase (MAI): o măsură mai bună decât IMC ?

> Tratament
Rezistența la insulină poate fi gestionată în 2 moduri. În primul rând, necesitatea de insulină poate fi redusă. Apoi, sensibilitatea celulelor la acțiunea insulinei poate fi crescută.

1) Modificări ale stilului de viață
Nevoia de insulină poate fi redusă prin modificarea dietei, în special în ceea ce privește carbohidrații. Acestea sunt absorbite în organism după ce au fost descompuse în zaharuri. Unii carbohidrați sunt defalcați și absorbiți mai repede decât alții și se pare că au un indice glicemic ridicat (IG). Acești carbohidrați cresc nivelul glicemiei mai repede și necesită o secreție crescută de insulină pentru a controla nivelul glicemiei. Citește și: Stevia: îndulcitor natural fără calorii sau carbohidrați ai viitorului.

Câteva exemple de glucide care au un IG ridicat care cresc nivelul de glucoză din sânge sunt: zaharurile nerafinate, pâinea albă, produsele nerafinate din porumb sau cartofi. Citește și: Alimente dulci, alimente bogate în zaharuri/carbohidrați.

Câteva exemple de carbohidrați cu un IG scăzut sunt: alimentele bogate în fibre dietetice, cum ar fi pâinea integrală sau orezul brun, legumele fără amidon (cum ar fi broccoli, fasole verde, sparanghel, morcov, legume verzi).

Deoarece alimentele sunt rareori consumate izolat (sunt adesea combinate în feluri de mâncare), s-ar putea să credeți că indicele glicemic al fiecărui aliment nu este la fel de important ca indicele glicemic al întregii mese. Citește și: Prediabet: ce dietă să alegi în caz de prediabet ?

Diverse studii au arătat că pierderea în greutate și practicarea aerobicului măresc rata la care glicemia este utilizată de celulele musculare. Aceasta este consecința unei sensibilități mai mari a celulelor la insulină.

Există două studii importante care au analizat prevenirea diabetului de tip 2. Ambele studii au fost efectuate pe pacienți care nu și-au putut controla nivelul glicemiei, ceea ce poate fi considerat același ca la pacienții cu rezistență la insulină. Citește și: Alimentație sănătoasă pentru diabetul de tip 2: 7 sfaturi.

Un studiu din Finlanda a arătat că modificările în dietă și exerciții fizice scad riscul de a dezvolta diabet cu 58%. Celălalt studiu, realizat în Statele Unite și denumit „Studiul programului de prevenire a diabetului” (EPPD), a arătat o reducere similară a riscului de diabet zaharat din cauza schimbării comportamentului alimentar și a nivelurilor crescute de activitate. Citește și: Obicei alimentar: 12 obiceiuri alimentare care te fac să slăbești.

2) Medicamente
Metformina (Glucophage®) este un medicament utilizat pentru tratarea diabetului. Are două mecanisme de acțiune care ajută la controlul nivelului de glucoză din sânge. Previne ficatul să elibereze glucoză în sânge și crește sensibilitatea celulelor musculare și grase la insulină, astfel încât acestea să elimine mai multă glucoză din sânge. Datorită acestor acțiuni, metformina reduce nivelul de insulină din sânge. Citește și: Victoza, medicament anti-diabet care te face să slăbești mai mult decât Xenical.

Studiul EPPD (menționat mai sus) a analizat efectele metforminei (în plus față de modificările dietei și ale activității fizice) asupra prevenirii diabetului insulino-rezistent. Metformina a scăzut dezvoltarea diabetului cu 31% (această reducere a riscului este însă mai mică decât o modificare a comportamentului alimentar și o creștere a activității fizice). Metformina este un medicament destul de sigur atunci când este utilizat sub îndrumarea unui medic. Deși există efecte secundare gastro-intestinale cu metformina, în general este bine tolerată. Citește și: Victoza: tot ce trebuie să știi despre medicamentul antidiabetic prin injecție cu liraglutidă.

Alte medicamente deja testate în studii pentru tratarea rezistenței la insulină și care s-au dovedit a fi eficiente în reducerea riscului de diabet sunt:

Acarboză (Glucor®): Acest medicament funcționează în intestine pentru a încetini absorbția zaharurilor, iar acest efect reduce necesitatea insulinei după mese. Studiile au descoperit că acarboză a scăzut dezvoltarea diabetului cu 25%,
Pioglitazonă (Actos®): acest medicament crește sensibilitatea la insulină,
Rosiglitazonă (Avandia®): acest medicament crește, de asemenea, sensibilitatea la insulină, dar FDA a ordonat ca prescripția sa să fie rezervată numai persoanelor cu diabet care nu își pot controla diabetul cu medicamentul Actos® (deoarece Avandia® crește riscul de convulsii cardiace și cerebrale congestionare),
Troglitazonă (Rezulin®): Retrasă de pe piață din cauza efectelor toxice severe asupra ficatului, în ciuda reducerii cu 25% a diabetului.

Dacă ați tratat vreodată cu succes rezistența la insulină, spuneți-ne despre experiența dvs. Ce părere aveți despre impactul său asupra pierderii în greutate? Dacă ți-a plăcut acest articol, te rugăm să-l recomande pe Facebook, să-l trimiți, să-i dai un vot +1 pe Google Plus.