Unul din trei bolnavi de Alzheimer este subnutrit

Joel jaouen

trei

Președinte al Franței Alzheimer din 2015 și vicepreședinte al Colectivului asociativ pentru sănătate (Ciss) Bretagne.

Colectivul împotriva malnutriției: se estimează că 40% dintre pacienții cu Alzheimer sunt afectați de malnutriție. Este acesta un subiect ridicat frecvent în cadrul asociației dvs. ?

Joël Jaouen: Oricine are o persoană dragă cu boala Alzheimer, care este cazul majorității membrilor asociației noastre, a avut probleme cu alimentația. Malnutriția începe, în general, de la debutul bolii, cu o banală pierdere în greutate și capătă o dimensiune crescândă pe măsură ce ne apropiem de sfârșitul vieții, odată cu înrăutățirea tulburărilor de comunicare și a comportamentului. Prin urmare, este o preocupare constantă pentru îngrijitorul care descoperă treptat importanța gestionării alimentelor. În instruirea pe care o organizăm pentru îngrijitori, subliniem importanța meselor, timpul privilegiat dintre persoana bolnavă și persoana iubită a acesteia. Cert este că există o cerere puternică de formare din partea îngrijitorilor cu privire la problema nutrițională.

CLD: Ce tipuri de sfaturi oferiți îngrijitorilor care susțin un pacient cu Alzheimer ?

CLD: Unele studii sugerează că subnutriția poate fi un predictor al bolii Alzheimer. Care sunt semnele care ar trebui să-i alerteze pe cei din jur ?

CLD: Care sunt domeniile de îmbunătățit care trebuie făcute în îngrijirea pacienților cu Alzheimer? ?

JJ: Subnutriția nu este doar o problemă matematică de echilibru. Este esențial să îmbunătățim îngrijirea nutrițională a pacienților din spital, dar acest lucru nu este suficient dacă nu îi însoțim la masa, inclusiv (și mai ales!) La sfârșitul vieții lor. Aceasta implică acordarea îngrijitorilor timp pentru a le hrăni, nu doar pentru a le hrăni din nou, mai ales dacă nu au norocul de a avea o familie prezentă alături. Mai general, noțiunea de plăcere trebuie regândită în spitale și acasă, iar îngrijitorii au un rol esențial de jucat în această luptă zilnică pentru a reda dorinței de a mânca bolnavilor. Dar pentru aceasta trebuie să le oferim mijloacele de a acționa instruindu-i în probleme nutriționale, altfel ne mulțumim să-i facem să suporte greutatea unei responsabilități mult prea grele făcându-i eroi în lupta împotriva subnutriției, astfel încât această întrebare să se refere la noi toti.