Africa de Sud: Occidentul se confruntă cu regimul apartheidului și ANC

Postat pe 12/06/13 la 12:59 Johannesburg (AFP)

vestul

Memento de date cheie referitoare la evoluția atitudinii Occidentului față de regimul apartheid, alături de recunoașterea lentă a Congresului Național African (ANC) și a liderului său istoric Nelson Mandela.

- 1961: Premiul Nobel pentru Pace este acordat liderului zuluian Albert John Luthuli, pe atunci președinte al ANC (mișcare interzisă) pentru lupta sa pașnică împotriva apartheidului.

În același timp, ANC a rupt politica de non-violență. Nelson Mandela își întemeiază aripa armată, Umkhonto weSizwe („sulița națiunii”).

- Iunie 1964: ANC își pierde principalii lideri, inclusiv Mandela, condamnat la închisoare pe viață și devine o organizație în exil condusă de Oliver Tambo care, din Londra și Lusaka, va organiza căutarea de fonduri și sprijin. Tabere de antrenament vor fi găzduite în Mozambic din 1975.

- 1964: Suspendarea Comitetului Olimpic din Africa de Sud de către Comitetul Olimpic Internațional (CIO), urmată de excluderea acestuia în 1970.

- Noiembrie 1974: Africa de Sud este exclusă de Adunarea Generală a ONU. Decizia are ca rezultat expulzarea țării din toate organele ONU, cu excepția, totuși, a Consiliului de Securitate, unde își poate face auzită vocea în problemele care îl privesc.

- Iunie 1976: revolte în Soweto și alte localități (orașe negre). Represiunea brutală a poliției provoacă condamnarea internațională a apartheidului.

- 1976: Boicotarea Jocurilor Olimpice de la Montreal de către 27 de țări africane pentru a protesta împotriva turneului din Africa de Sud de către echipa de rugby din Noua Zeelandă.

- Noiembrie 1977: embargoul ONU asupra livrărilor de arme.

- Septembrie 1981: Franța, care tocmai l-a ales pe socialistul François Mitterrand, acceptă deschiderea unui birou de informare ANC.

- Iunie 1984: prim-ministrul britanic Margaret Thatcher îl primește pe omologul său sud-african Pieter Botha, în timp ce îl îndeamnă, în privat, să demonteze apartheidul și să-l elibereze pe Mandela.

- Decembrie 1984: ONU extinde embargoul asupra importurilor de arme din Africa de Sud. Decizia nu este obligatorie.

- Decembrie 1984: Arhiepiscopul Anglican Negru din Cape Town, Mons. Desmond Tutu, laureat al Premiului Nobel pentru Pace, este primit de Ronald Reagan. Acesta din urmă refuză încă sancțiunile economice în favoarea „diplomației secrete”.

- Iulie 1985: Noua rezoluție a ONU recomandând suspendarea investițiilor, restricții la schimburi sportive și culturale. Adunarea Generală decretează un embargo asupra petrolului.

- Septembrie 1985: După o campanie anti-apartheid lansată cu aproape un an mai devreme în Statele Unite, cu proteste zilnice și presiuni din partea Congresului, Reagan anunță sancțiuni economice limitate.

- Septembrie 1985: Comunitatea Economică Europeană (CEE) adoptă un embargo asupra exporturilor de arme, încetarea exporturilor de energie și interzicerea oricărei noi cooperări în domeniul nuclear.

În 1985-1986, Commonwealth-ul a luat măsuri similare.

- Iunie 1986: Prima întâlnire între Oliver Tambo de la ANC și Lynda Chalker, secretar de stat britanic pentru afaceri africane. Aceasta insistă asupra necesității de a suspenda „violența din ambele părți”.

- Iulie 1986: doamna Thatcher reafirmă că sancțiunile economice ar fi „imorale” și „ineficiente”.

- Septembrie-octombrie 1986: embargoul CEE asupra monedelor de aur, fier și oțel. CEE solicită interzicerea tuturor investițiilor noi.

- Octombrie 1986: Noi sancțiuni, inclusiv interzicerea tuturor investițiilor de afaceri noi sau a împrumuturilor bancare, sunt adoptate de Congresul SUA, care anulează veto-ul lui Ronald Reagan.

Forțele Congresului opresc importurile de produse miniere și petroliere.

- Ianuarie 1987: întâlnire la Washington între Oliver Tambo și George Shultz, secretar de stat al SUA.

- 1987: Doamna Thatcher declară că sancțiunile „întăresc doar atitudinile”. „Primii care suferă sunt negrii din Africa de Sud”. Ea le-a ordonat miniștrilor să refuze orice contact cu ANC, considerându-l o „organizație teroristă”.

- Iunie 1988: Mega-concert la Wembley în favoarea lansării lui Mandela.

- Februarie 1990: Mandela este eliberat după mai bine de douăzeci și șapte de ani în captivitate. El a lansat un proces de negociere cu președintele Frederik de Klerk. Starea de urgență este ridicată și ANC își suspendă lupta armată.

- Iunie 1990: Mandela, primit la Paris ca adevărat șef de stat, îi cere lui Mitterrand să mențină sancțiuni economice.

În turneu în Statele Unite, el solicită menținerea sancțiunilor atât timp cât sistemul de apartheid rămâne în vigoare. El este primit de președintele George Bush și se adresează Congresului.

- Iulie 1991: ridicarea majorității sancțiunilor economice luate de Statele Unite, abolite definitiv în noiembrie 1993. Între timp, boicotul cultural și sportiv american a fost ridicat în 1991-1992.

CEE a urmat pe urmele americanilor la începutul anului 1992.

- Decembrie 1994: după 38 de ani de absență, Africa de Sud revine la Unesco, unul dintre cei mai critici critici ai politicii de apartheid.

- Iulie 1996: Mandela, primul președinte negru din Africa de Sud ales în 1994, face o vizită de stat istorică de patru zile în Marea Britanie, care se încheie cu un rămas bun emoționant de la balconul ambasadei țării sale din Piața Trafalgar, un focar de proteste anti-apartheid în anii 1980.