Angajați protejați: compensație pentru încălcarea statutului de protecție.

În cazul în care concedierea salariatului protejat este nulă, acesta din urmă poate solicita, pe lângă despăgubiri pentru concediere, preaviz și încetare ilegală, despăgubiri pentru încălcarea statutului de protecție (Muncii C. art. L. 1235-3 -1).
Cantitatea acestora din urmă poate fi deosebit de semnificativă ...

1/Caz de aplicare.

Din articolul L. 1235-3-1 din Codul muncii rezultă că în cazul nulitatea concedierii, atunci când angajatul nu solicită continuarea executării contractului său de muncă sau reintegrarea acestuia este imposibilă, judecătorul îi acordă despăgubiri, plătibile de angajator, care nu pot fi mai mici decât salariile din ultimele șase luni.

Ultimul paragraf al textului adaugă că compensația este datorată fără a aduce atingere plății salariului care ar fi fost primit în perioada acoperită de invaliditate și, după caz, fără a aduce atingere indemnizației de reziliere legală, contractuală sau contractuală.

Articolul L. 1235-3-1 din Codul muncii adoptă o jurisprudență constantă a Curții de Casație conform căreia sancțiunea nerespectării, de către angajator, a statutului protector al reprezentanților personalului corespunde remunerației pe care angajatul ar fi primit-o până la expirarea perioadei actuale de protecție (Cass. soc. 27-1-2010, nr. 08-44.897).

Compensația pentru încălcarea statutului de protecție se datorează și angajatului protejat care obține încetarea judiciară din contractul său de muncă (Cass. soc. 7-3-2017, nr. 15-24.484).

În cele din urmă, atunci când un angajat protejat ia act de ruptura din contractul său de muncă la greșelile angajatorului și că Tribunalul Muncii îl reclasifică ca nefiind disponibilizat, angajatul nu poate fi concediat din cererea sa de plată a despăgubirii pentru încălcarea statutului de protecție pe motiv că a luat inițiativa rupturii (Cass. Soc. 8-7-2008, nr. 07-42.099).

NB. Într-o hotărâre din 11 iunie 2013 (Cass. Soc. 11-6-2013, nr. 12-12.738), Curtea de Casație a decis că un angajat concediat cu încălcarea statutului său de protecție și care nu solicită reintegrarea sa poate cere despăgubiri pentru încălcarea statutului de protecție dacă își depune cererea de despăgubire înainte de expirarea perioadei sale de protecție. În caz contrar, el are dreptul doar la despăgubiri, a căror valoare este stabilită de judecător în funcție de prejudiciul suferit.

2/Valoarea compensației.

După cum se indică în articolul L. 1235-3-1 din Codul muncii, compensația pentru încălcarea statutului de protecție corespunde cu plata salariului care ar fi fost primit în perioada acoperită de invaliditate.

Cu toate acestea, Curtea de Casație a clarificat acest principiu, deoarece reprezentanții personalului nu sunt toți plasați într-o situație identică: unii sunt aleși pentru un mandat fix (de exemplu, membru al CE sau CSE, DP etc.), alții fiind numiți pentru nicio durată specifică (reprezentant sindical „DS”, reprezentant al secțiunii sindicale „RSS” etc.).

Cu titlu preliminar, Curtea de Casație consideră că punctul de plecare al compensației corespunde rezilierii contractului de muncă și nu expirării notificării (Cass. Soc. 10-5-2006, nr. 04-40.901), soluție reafirmată recent (Cass. soc. 16-1-2019, nr. 17-20.031).

În plus, într-o hotărâre importantă din 15 aprilie 2015 (Cass. Soc. 15-4-2015, nr. 13-24.182), înalta instanță a limitat despăgubirile pentru încălcarea statutului de protecție la 30 de luni de salariu, adică două ani și jumătate de remunerație:

" Întrucât reprezentant al personalului a cărui luare a unui act produce efectele unei concedieri nule atunci când faptele invocate o justifică, are dreptul la despăgubiri pentru încălcarea statutului de protecție egal cu remunerația pe care ar fi primit-o de la evacuare până la expirarea perioadei de protecție, în limita a doi ani, durata minimă legală a mandatului său, a crescut cu șase luni . "

Curtea de Casație a adoptat această soluție chiar de la Legea 2005-882 din 2 august 2005, care a prelungit mandatul anumitor funcționari aleși la 4 ani în loc de 2 ani.

Această soluție, găsită inițial pentru reprezentanții angajaților, a fost extinsă:
către membrul ales al comitetul de întreprindere (Cass. Soc. 7-12-2016, nr. 15-13.894);
către membrul ales al delegație unică de personal (Cass. Soc. 2-3-2017, nr. 15-29.105);
către membrul Comitetul european de întreprindere (Cass. Soc. 16-3-2005, nr. 02-45.077);
la candidat la alegeri profesionale ales după eliberarea din funcție, în așteptarea notificării (Cass. soc. 26 martie 2014, nr. 13-10.017);
la consilier prudențial (Cass. Soc. 3-2-2016, nr. 14-17.000).

În ceea ce privește reprezentant al sindicatului, care nu este (neapărat) ales, dar numit de o organizație sindicală, Curtea de Casație a decis că are dreptul, indiferent de durata mandatului său, la o compensație egală cu salariile de 12 luni de la evacuarea sa din companie (Cass. Soc. 1-10-2003, nr. 01-41.418).

Cu toate acestea, această jurisprudență ar putea experimenta o schimbare în măsura în care Curtea de Casație a aplicat recent plafonul de 30 de luni reprezentant al secției sindicale (Cass. Soc. 15-5-2019, nr. 18-11.036), care se bucură de aceeași protecție ca și delegatul sindical (C. muncii art. L. 2142-1-2).

În cele din urmă, foști reprezentanți ai personalului au dreptul la despăgubiri corespunzătoare salariilor care ar fi fost primite între încetarea contractului și expirarea perioadei de protecție de 6 luni începând de la sfârșitul mandatului lor (Cass. soc. 27-11-2013, nr. ° 12-26.155).

NB. Trebuie remarcat faptul că pluralitatea de mandate nu conferă angajatului dreptul la două despăgubiri (Cass. Soc. 13-11-2001, nr. 99-45.389). Acesta din urmă beneficiază de cuantumul remunerației de care a fost lipsit între data evacuării și sfârșitul perioadei de protecție care expiră ultima (Cass. Soc. 3-5-2007, nr. 05-43.863).

3/Baza de compensare pentru calcul.

Compensația se calculează pe baza remunerația și beneficiile brute că angajatul ar fi primit dacă ar fi lucrat, inclusiv bonusuri legate de exercitarea muncii și constrângerile activității (Cass. soc. 7-6-2005, nr. 03-44.969).

Are o sumă forfetară, astfel încât angajatul nu trebuie să furnizeze dovada oricărui prejudiciu suferit (Cass. Soc. 15-11-1994, nr. 91-43.976).

Curtea de Casație a decis astfel că pensionarea salariatului, în urma concedierii acestuia, nu are niciun impact asupra principiului și cuantumului despăgubirii (Cass. Soc. 26-3-2002, nr. 01-42.397).

Pe de altă parte, compensația datorată pentru încălcarea statutului de protecție nu dă dreptul la plata concediului plătit aferent, din cauza naturii sale forfetare (Cass. Soc. 30-6-2016, nr. 15-12.984 ).

În cele din urmă, judecătorul nu poate lua în considerare gravitatea culpei comise de angajat - și motivând concedierea acestuia - pentru a reduce cuantumul despăgubirii (Cass. Soc. 10-7-1990, nr. 86-43.699).

4/Regimul social și fiscal pentru despăgubiri.

În principiu, sumele plătite cu ocazia încetării contractului de muncă care nu sunt menționate în mod expres în articolul 80 duodecii din Codul fiscal general (CGI) sunt supuse regimului social de drept comun (Circ. DSS 145 14-4 -2011, BOSS nr. 5/11).

Cu toate acestea, compensația pentru încălcarea statutului de protecție nu se numără printre compensațiile enumerate în acest text care nu sunt impozabile în baza impozitului pe venit (NB. Amintiți-vă că regimul preferențial social este modelat pe acest text).

Astfel, Curtea de Casație a decis că despăgubirile pentru încălcarea statutului de protecție sunt supuse contribuțiilor sociale și asigurărilor de șomaj (Cass. 2e civ. 12-2-2015, nr. 14-10.886; Cass. Soc. 21 -11-2018, nr. 17-15.874).

Cu toate acestea, nu este exclus ca această jurisprudență să evolueze într-o direcție favorabilă, atât pentru angajați, cât și pentru angajatori.

Într-adevăr, Curtea de Casație consideră că despăgubirile plătite la încetarea contractului de muncă care nu sunt menționate la articolul 80 duodecies din CGI pot scăpa de contribuțiile de asigurări sociale dacă angajatorul poate stabili că acestea sunt destinate să „compenseze prejudiciul (Cass. 2e civ. 15-3-2018, nr. 17-11.336).

În cele din urmă, compensația pentru încălcarea statutului de protecție nu ar trebui luată în considerare în baza de calcul a compensației amânate specifice aferente asigurării de șomaj.

Într-adevăr, așa cum se specifică în circulara UNEDIC nr. 2017-20 din 24 iulie 2017 (dosar nr. 4, art. 1.2.2), indemnizațiile prevăzute de legiuitor și acordate de judecător angajaților din cauza neregulilor din încetarea contractului lor de muncă sunt excluse din baza de calcul a amânării.