I. Economia generală a planurilor de economii inter-companii

A. Domeniul de aplicare

Planul de economii inter-companii, a cărui schemă este codificată în articolele L 3333-1 și următoarele din Codul muncii, este un plan de economii înființat la un nivel mai înalt decât compania, adică între mai multe companii numite cu precizie, fie la la nivel profesional, sau la nivel local, sau prin combinarea acestor ultime două criterii. Astfel, un plan de economii inter-companii poate, de exemplu, să privească mai multe companii luate individual, o întreagă ramură de activitate la nivel național, o zonă de angajare sau chiar o profesie la nivel local.

În conformitate cu prevederile articolelor L 3333-1 până la L 3333-8 din Codul muncii, dispozițiile referitoare la planul de economii ale companiei se aplică planurilor de economii inter-companii.

B. Metode de stabilire

În conformitate cu dispozițiile articolului L3333-3 din Codul muncii, se aplică diferite metode de implementare în funcție de faptul că PEI este înființat la nivelul unei sucursale sau între mai multe companii luate individual (adică în conformitate cu condițiile titlului III din Cartea a II-a a II-a a Codului muncii):

- un PEI creat la nivelul unei sucursale poate fi înființat numai prin contract colectiv (contract de sucursală), adică între una sau mai multe organizații sindicale ale angajaților reprezentanți la nivelul sucursalei și una sau mai multe organizații sindicale ale angajatorilor;

- un PEI înființat între mai multe companii luate individual poate fi încheiat fie în condițiile legii comune de negociere colectivă (acorduri de întreprindere), fie în cadrul comitetului de întreprindere, sau după ratificarea a două treimi a personalului fiecărei companii.

Un PEI creat la nivelul unei zone geografice poate fi creat conform uneia dintre metodele de mai sus.

C. Caracteristicile planurilor de economii între companii

1. Conținutul acordurilor

Articolul L 3333-3 din Codul muncii enumeră clauzele care trebuie incluse în acordul de stabilire a planului de economii între companii, în plus față de cele prevăzute pentru orice plan de economii ale companiei (BOI-BIC-PTP-20-30).

Acordul trebuie, la fel ca orice acord colectiv, să definească domeniul său profesional (activitățile acoperite) și teritorial (național, regional, departamental sau local). În cazul în care acordul este încheiat între companii luate individual, acesta trebuie să enumere aceste companii sau, de asemenea, să stabilească un domeniu teritorial și, eventual, profesional.

Acordul trebuie să indice natura sumelor care intră în plan. În toate cazurile, planul de economii între companii trebuie să poată primi plăți de la angajați, inclusiv sumele rezultate din schema de stimulare instituită la nivelul companiei sau al sucursalei. Plățile suplimentare de la angajatori sunt opționale, dar planul de economii inter-companii nu le poate exclude.

Acordul poate decide dacă primește sau nu sumele rezultate din participarea la rezultatele companiei.

Reglementările privind planurile de economii între companii trebuie să enumere posibilitățile de investiții oferite și să includă în anexă notificările de fonduri mutuale și SICAV (articolul R 3332-1 din codul muncii). În niciun caz, acțiunile nu pot fi deținute direct de angajați.

Angajatorii vizați de acord suportă cel puțin costurile de întreținere a contului. Lista costurilor care pot fi plătite de beneficiari le este comunicată în aceleași condiții ca și pentru PEE. Acordul ar trebui să indice termenii și condițiile acestor costuri care sunt suportate de angajatori.

Contribuția angajatorului este opțională. În consecință, în niciun caz acordul de instituire a fondului nu poate impune companiilor o participare mai mare decât asumarea costurilor de întreținere a contului. Articolul L 3333-3 din Codul muncii îi obligă pe negociatori să prevadă în mod explicit în acord condițiile în care companiile care doresc acest lucru pot corespunde plăților angajaților lor. Este posibil să stabiliți rate diferite în funcție de tipul investiției sau de valoarea plăților efectuate. Un acord care ar lăsa companiile libere să stabilească condițiile contribuției lor nu ar putea fi considerat ca fiind conform cu reglementările. Lista plafoanelor de contribuție poate fi exprimată fie în valoare absolută, fie în conformitate cu plafonul anual de securitate socială.

Condițiile în care sunt numiți membrii consiliilor de supraveghere ale fondurilor mutuale, precum și metodele de funcționare ale acestor consilii, trebuie specificate prin acordul de stabilire a planului de economii între companii. Deoarece fondurile comune eligibile sunt exclusiv cele reglementate de articolul L 214-39 din Codul monetar și financiar, dispozițiile regulamentelor planului trebuie să respecte condițiile de numire a membrilor comitetelor de supraveghere prevăzute în acest text.

În conformitate cu articolul R 3333-3 din Codul muncii, acordul trebuie să indice și organismul responsabil cu păstrarea registrului sumelor alocate planului.

2. Planuri și participare între companii

Planul de economii inter-companii poate:

- se limitează la colectarea sumelor rezultate din participare, cum ar fi un plan de economii al companiei, dacă reglementările sale prevăd acest lucru;

- servesc, de asemenea, ca un acord de participare pentru companii care nu sunt neapărat supuse participării și care intră în sfera sa de aplicare.

la. Alocarea sumelor rezultate din participarea la un plan de economii între companii

Prevederile articolului L 3332-11 din Codul muncii se aplică pe deplin în cazul planului de economii inter-companii. În consecință, angajații pot plăti sumele cuvenite în ceea ce privește participarea financiară la planul de economii inter-companii dacă acest plan prevede acest lucru. Această plată poate avea loc atunci când sumele sunt alocate angajaților. În acest caz, plata trebuie să aibă loc în termen de 15 zile de la data la care sunt datorate sumele (art. R 3332-10 din codul muncii). În condițiile prevăzute de planul de economii inter-companii și de acordul de repartizare a profitului, activele deținute de angajați pot fi transferate în planul de economii în perioada de blocare de 5 ani. În acest caz, perioada de blocare deja executată pentru sumele în cauză se deduce din perioada de blocare prevăzută de planul de economii (codul muncii; art. D 3324-9).

Dacă este un plan colectiv de economii la pensie (PERCO) constituit sub forma unui plan de economii inter-companii, activele angajaților în ceea ce privește participarea pot fi transferate în plan, în condițiile prevăzute pentru PERCO în articolul L3332- 6 din codul muncii (BOI-BIC-PTP-20-30).

b. Plan de economii între companii care servește ca acord de participare

Articolul L 3333-5 din Codul muncii prevede că planul de economii inter-companii poate, dacă reglementările sale prevăd colectarea sumelor rezultate din participare, să acționeze ca un acord de participare pentru companiile cu mai puțin de cincizeci de angajați care nu sunt direct sub rezerva participării. În acest caz, companiile vizate de acordul de stabilire a planului și care au o forță de muncă mai mică de cincizeci de angajați pot decide unilateral să aplice participarea financiară în compania lor. O rezervă specială de repartizare a profitului va fi calculată în conformitate cu prevederile articolelor L 3324-1 și următoarele din Codul muncii. Acordul de stabilire a EIP trebuie să indice formula de calcul a participării. În cazul unei formule derogatorii, aceasta trebuie să includă clauza de echivalare a prestațiilor și unul dintre cele patru plafoane care apar în articolul L 3324-2 din codul muncii. În absența oricărei indicații a unei formule de calcul, se aplică formula de drept comun prevăzută la articolul L 3324-1 din codul muncii și la articolul L 3324-3 din codul muncii.

Depinde de managerul de afaceri să informeze personalul prin toate mijloacele adecvate cu privire la existența unui drept la participare.

Acordul de stabilire a planului de economii între companii trebuie să includă clauzele obligatorii pentru acordurile de partajare a profiturilor menționate la articolele L 3323-1 la L 3323-3 din Codul muncii și la articolele L 3324-5 la L 3324-9 din cod muncă și în special:

- metodele de distribuire a rezervei speciale de participare;

- natura și metodele de gestionare a rezervei speciale de participare;

- consecințele lipsei de alegere individuală atunci când este planificată.

Urmând exemplul a ceea ce este prevăzut la articolul L 3323-2 din Codul muncii, planurile de economii între companii pot prevedea că sumele rezultate din participare pot fi alocate unui fond de investiții creat în afacere. În acest caz, fondurile nu lasă compania să plătească participarea și sunt alocate acestui fond creat în conturile sale.

3. Metode de management

Planurile de economii între companii (PEI) nu sunt destinate să acomodeze schemele de participare a angajaților.

Astfel, metodele de management ale PEI sunt identice cu cele ale PEE care fac obiectul interdicției impuse de legiuitor în articolul L 3333-6 din codul muncii:

PEI nu poate prevedea achiziționarea de unități în fonduri mutuale deținute de angajați, reglementate de articolul L 214-40 din Codul monetar și financiar și atunci când planul prevede achiziționarea de unități în fonduri mutuale reglementate. Prin articolul L 214-39 din Codul monetar și financiar, acestea nu pot deține mai mult de 10% din valorile mobiliare care nu sunt admise la tranzacționare pe o piață reglementată.

Această limitare nu se aplică unităților și acțiunilor organismelor de plasament colectiv în valori mobiliare care pot fi deținute de fond: de fapt, FCPE eligibile pentru PEI pot deține unități sau acțiuni ale OPCVM-urilor care nu sunt în ordine.

În ceea ce privește transferurile între planuri, vă rugăm să consultați capitolul PEE și BOI-BIC-PTP-20-30.

Pentru mai multe detalii despre planurile de economii inter-companii, vă rugăm să consultați circulara interministerială din 14 septembrie 2005 referitoare la economiile angajaților și, mai ales, la dosarul dedicat acestui subiect.

Pentru a se califica pentru scutiri fiscale și sociale, reglementările PEI trebuie depuse la direcția regională pentru întreprinderi, concurență, consum, muncă și muncă.