Infoinde.com

ARTELE: Dans

Nвtya shastra (400 î.Hr.) al autorului Bharata, codifică regulile muzicii, dansului, cântecului, poeziei și teatrului. Este adesea considerat a fi al cincilea Veda. Toate aceste arte sunt strâns legate în India. Se spune că expresia „dans clasic indian” este relativ recentă (secolul XX). Se aplică în principal dansurilor care se desfășoară în mod tradițional în temple și curți și ale căror tradiții coregrafice par a se conforma textelor antice, cum ar fi Nvtya shastra. Caracteristicile de bază ale dansului indian clasic includ utilizarea mudrelor (gesturile mâinilor) și utilizarea limbajului corpului pentru a spune o poveste și a exprima concepte precum emoție, natură, timp, obiecte etc. Alături de dansul clasic, există sute de dansuri populare și tribale răspândite în toată India.

Dans popular

Multe dansuri populare sunt interpretate de oameni obișnuiți mai degrabă decât de profesioniști. Dar există și grupuri de dansatori profesioniști care călătoresc din sat în sat și trăiesc din arta lor. Ocaziile de dans rămân aceleași ca și pentru muzica populară, nunți, plantații și recolte, nașterea unui copil, anotimpuri, sărbători religioase etc. Mai multe sunt devotate zeității care prezidează o anumită comunitate. Dansurile exprimă bucurie și fiecare este însoțit de un costum specific flamboant și de purtarea a numeroase bijuterii.

Dansurile populare sunt, în general, mai simple decât dansurile clasice indiene, cu mișcări mai repetitive, fără complexitate mare. Unele sunt executate doar de bărbați, altele de femei și uneori de ambii. Dansatorii cântă adesea în același timp și pot ține bețe în mâini și le pot da clic. Sunt însoțiți de muzicieni. Nord-estul Indiei are mai mult de șaizeci de triburi aborigene, fiecare cu propriul repertoriu. Dansurile populare nu sunt fixe, sunt schimbate și îmbunătățite constant.

Balet

Dansurile recunoscute în general ca dans clasic includ Bharata Natyam din Tamil Nadu, Kathakali din Kerala, Kuchipudi din Andhra Pradesh, Manipuri din nord-estul Indiei, Odissi din Orissa și Kathak din nordul Indiei. Nu toți sunt de acord cu această clasificare, unii adaugă sau exclud din această listă. Fiecare stil are o puternică conotație regională și niciunul nu poate pretinde că reprezintă întregul subcontinent indian.

Bharata Natyam (Tamil Nadu)

Este, fără îndoială, cea mai populară dintre dansurile clasice. Vechimea sa este bine stabilită. Se practica în temple, integrate în ritualurile religioase. A fost interpretat de o clasă de dansatori numită devadasis. Învățat astăzi fetelor tinere, este deschis și băieților. Învățarea rămâne laborioasă și lungă.

Acest stil se caracterizează prin mișcări în spațiu în linii drepte sau triunghiuri. Dansatorii par să țese triunghiuri după un model geometric. Un spectacol este în general împărțit în opt părți, a căror parte centrală și principală, varnam, prezintă cele mai complexe și dificile mișcări. Pozițiile mâinilor și ale corpului spun o poveste, de obicei despre dragoste sau dorință. Dansatorii sunt însoțiți de muzică carnatică.

Kathakali (Kerala)

Kathakali este o piesă de dans. Personajele folosesc forme elaborate de machiaj și costume elaborate pentru a reconstitui episoade din epopeile hinduse. Machiajul singur al actorilor poate dura câteva ore. Interpreții Kathakali sunt exclusiv bărbați care pot juca roluri feminine în ea. Este o artă foarte solicitantă din punct de vedere fizic.

Lumea Kathakali este populată cu eroi nobili și demoni în permanență în război. Adevărul triumfă asupra minciunilor, binele răstoarnă răul. Mișcările micro și macro ale feței, oscilațiile sprâncenelor, globilor oculari, obrajilor, nasului și bărbie sunt elaborate meticulos, permițând o mare varietate de emoții să fie exprimate rapid. Acestea sunt folosite pentru a defini mai degrabă trăsături decât indivizi, cum ar fi bunătatea, răutatea, frica, exuberanța, curajul etc. Dansul în sine nu este foarte complex, cuprinzând doar mișcări decorative alternând cu pasajele în care actorii personifică trăsăturile de caracter. Însoțirea muzicală este formată din doi vocaliști pentru cântece, două tobe, chenda (tambur cilindric) și maddalam (ținut orizontal), cinale și un gong.

Kuchipudi (Andhra Pradesh)

Kuchipudi, născut în satul cu același nume din statul Andhra Pradesh, reprezintă, de asemenea, o tradiție de teatru de dans. În ultimii ani a devenit un dans interpretat de femei solo, mai ales pentru spectacole de scenă, în timp ce în mod tradițional a fost paza bărbaților, în special brahmanii în temple.

Spectacolul începe cu daru, o coregrafie însoțită de un cântec care evidențiază priceperea dansatorilor și introduce starea de spirit a fundalului dramatic. Daru este apoi urmat de drama propriu-zisă ghidată de cântece de muzică carnatică. Acest stil este renumit pentru fluiditatea mișcării dansatorilor și este legat de bharata natyam în mai multe moduri. Un element unic în acest stil se numește tarangam, unde artistul dansează pe un platou de cupru, ținând lumânări aprinse în mâini și balansând o vază umplută cu apă pe cap.

The Manipuri (Manipur)

Acest dans provine din statul Manipur, în nord-estul Indiei, lângă granița birmană. Termenul manipuluri acoperă de fapt mai multe dansuri din această regiune, cele mai predominante fiind Ras Lila și Pung Cholom. Muzica asociată acestui stil, de tip hindustan, joacă un rol mai important decât cel al unui simplu acompaniament. Coregrafiile se bazează pe sunetul de cimbale (kartal sau manjira) și un tambur cilindric (pungul).

În Ras Lila, există cinci dansuri diferite, ale căror teme se învârt în jurul iubirii dintre Krishna, Rhada și gop® (păstrătorii vacilor). Dansurile se execută de obicei într-o incintă specială amenajată în fața unui templu. Mișcările dansului sunt foarte ondulate, creând un efect hipnotic. Pung Cholom se referă la un dans foarte caracteristic al Manipurului. Se bazează pe ritmul pungului. Dansatorii cântă acest tambur în același timp în care interpretează dansul. Uneori, gesturile acrobatice sunt folosite pentru a produce un efect de excitare. Acest stil este practicat atât de bărbați, cât și de femei și servește de obicei ca preludiu la Ras Lila. Alte instrumente muzicale utilizate în mod obișnuit includ armoniul, flautul bansuri, pena (lăuda înclinată), shankh (conche) și esraj (un gen de sarangi).

Odissi (Orissa)

Dans clasic al statului Orissa, Odissi a fost reînființat în secolul al XX-lea, ca urmare a independenței Indiei (fusese abolită sub stăpânirea britanică). Practica dansului datează de mai bine de 2000 de ani pe teritoriul Orissa, dovadă fiind basoreliefurile templelor din Bubaneshvara (capitala acestui stat).

Acest stil este, de asemenea, intim legat de sculpturile templelor din Orissa. Tribhanga (tripla flexie) găsită în statuaria indiană caracterizează acest stil de dans cu mișcările sale independente ale capului, pieptului și bazinului. Odissi exprimă o gamă largă de gesturi corporale dând iluzia sculpturilor care prind viață. Exprimarea emoțiilor este importantă. Coregrafia este însoțită de un recital poetic pe tema dragostei dintre Krishna și Radha. Muzica nu este hindustană sau carnatică, ci regională.

Kathak (India de Nord)

Fiind principalul dans al Indiei de Nord, Kathak are o istorie lungă. Acesta provine din bardii nomazi din India antică, cunoscuți ca kathak sau povestitori. Acești bardi erau renumiți în sate și în jurul templelor, specializați în relatări mitologice și morale derivate din scripturi. Ei și-au înfrumusețat narațiunea cu gesturi ale mâinilor și expresii faciale, în timp ce au însoțit-o cu muzică vocală și instrumentală. Această artă a fost rafinată și îmbogățită de-a lungul secolelor, în special din secolul al XVI-lea, cu influențe ale dansurilor persane în curțile Mughal.

Astăzi există trei școli majore de dans Khatak; școala Jaipur, care își are originile în instanțele Rajput, școala Lucknow, care a apărut în cursurile Nabob de Oudh și școala Benaris, provenind din curțile regale din Varanasi. Structura unui spectacol de dans Kathak urmează o progresie lentă până rapidă, care se încheie cu un punct culminant dramatic. Temele Krishna, Rhada, Shiva, Parvati și alte figuri mitologice dețin un loc proeminent în repertoriul khatak, dar există acum relatări istorice și evenimente contemporane.

Dansul Khatak se caracterizează prin mișcări circulare ale mâinilor și încheieturilor, mișcarea picioarelor, piruete și posturi sculpturale. Pentru exprimarea sentimentelor, se folosesc mișcări delicate ale ochilor și se folosește arta mimicii. Atât femeile, cât și bărbații pot practica această artă.