" De ce noi ? "

  • ACȚIUNE
  • tweet
  • Acțiune
  • legătură
  • E-mail
  • imprimare

Una dintre cele mai mari mega-biserici din Franța s-a adunat în această toamnă pentru a-i aminti pe cei care au murit din COVID-19. Acest serviciu, omagiat celor care au plecat, a fost „personal foarte încercător” și a reprezentat „o adevărată frământare a inimii” pentru pastorul principal Samuel Peterschmitt, întrucât comunitatea a fost afectată tragic de virus.

Samuel Peterschmitt

Cu doar nouă luni mai devreme, Église Porte Ouverte Chrétienne din Mulhouse, Franța, a ținut conferința anuală de închinare, în care participanții s-au rugat pentru bolnavi, au văzut vindecări frumoase și l-au lăudat pe Dumnezeu împreună cu cei 2.200 de oameni prezenți, majoritatea din Europa, dar și unii de la fel de departe ca Africa și America Latină.

Însă evenimentul de patru zile, care a avut loc cu săptămâni înainte ca Franța să intre în blocaj, a contribuit la unul dintre primele progrese ale coronavirusului în regiune. Cel puțin 500 de persoane de la ușa deschisă au fost infectate, 82 au fost spitalizate - inclusiv Samuel Peterschmitt însuși - și 32 au murit.

Congregația penticostală a trebuit apoi să se ocupe de trauma atât spirituală, cât și fizică care a urmat. Mai rău, ușa deschisă a fost învinuită rapid de către vecini și mass-media pentru presupusa lor nesăbuință, deși conferința din februarie a început fără a fi publicate nicio linie directă serioasă de sănătate. Singuri și în doliu, membrii Bisericii au trebuit să se confrunte și cu insulte și amenințări cu moartea; oficialii aveau nevoie, de asemenea, de protecție atunci când se întorceau în clădirea lor pentru servicii transmise în direct pe internet.

Samuel Peterschmitt, al cărui tată a fondat comunitatea în urmă cu 54 de ani în nord-estul Franței, a simțit greutatea ministerului pe care l-a urmărit în timpul pandemiei. De pe patul de boală, s-a rugat telefonic cu membrii comunității sale, în special cu o soră în Hristos internată ca el, al cărui soț a murit în terapie intensivă. A fost „puțină consolare” să îi pot oferi doar să urmeze înmormântarea soțului ei în viso, în timp ce ea era încă în spital. „Asta pentru a vă spune cât de dificilă a fost situația, dar în același timp cât de importantă a fost relația fraternă în acele vremuri” a precizat pastorul.

Ușa deschisă nu va fi aceeași după această izbucnire a pandemiei din ea. Samuel Peterschmitt, la fel ca mulți din comunitatea sa, s-a întrebat de ce Dumnezeu a permis ca această ciumă să ajungă în comunitatea lor și de ce i-a cruțat pe unii, dar nu pe alții. „Prietenii mei decedați”, a spus el, „aveau o credință la fel de fermă ca a mea”.

Pe măsură ce ușa deschisă se apropie de cel mai dificil sfârșit de an din istoria sa, pastorul Samuel Peterschmitt a vorbit cu Jean-Paul Rempp, un coleg pastor francez, de asemenea director regional al Mișcării Lausanne pentru Europa, despre impactul COVID-19 contaminare asupra Bisericii sale. Membrii săi au fost, de fapt, aduși la o înțelegere mai profundă a providenței lui Dumnezeu, la o stimă mai mare pentru smerenie și la o dorință mai fierbinte de a-L căuta pe Dumnezeu în suferință.