„Europa trebuie să învețe să acționeze într-o logică a puterii”

24 apr 2017 | Neclasificat

Pentru consilierul Emmanuel Macron și specialist în probleme europene, Europa trebuie să fie reproiectată într-un spațiu de prosperitate comună și un actor important într-o lume în care se afirmă logica puterii. Franța trebuie să poată purta un dialog aprofundat cu Germania.

Cum analizați dezamăgirea crescândă a popoarelor în ceea ce privește construcția europeană? ?

Primul motiv foarte obiectiv se datorează naturii nesatisfăcătoare a performanței europene. Europa a fost construită pe baza unei promisiuni de pace și prosperitate, iar această promisiune nu a fost îndeplinită în ultimul deceniu. Prin urmare, prima cerință este reconstruirea Europei într-o zonă de prosperitate economică, favorabilă unei distribuții corecte a veniturilor. Am atins limitele contractului constând în împărțirea muncii între o Europă responsabilă de problemele macroeconomice și statele membre care au rămas cu monopolul problemelor de distribuție a veniturilor.

„Preocuparea răspândită asupra globalizării duce la reapariția unei imagini fanteziste a națiunii”

Există, desigur, alți factori de dezamăgire. Preocuparea generalizată cu privire la globalizare duce la reapariția unei imagini fanteziste a națiunii, care se presupune că ne protejează de tot ceea ce se întâmplă în lume. Desigur, Europa suferă și de un deficit democratic.

Dar acest deficit democratic nu este punctul central în ochii tăi ...

Europa a fost construită pe ideea legitimității prin rezultate, mai mult decât prin procesul decizional. Ceea ce s-a făcut de câteva decenii pentru a-l democratiza, în special rolul crescând al Parlamentului European, nu a dus la o legitimitate sporită. Acest lucru nu înseamnă că nu ar trebui să continuăm, în special pentru că gestionarea crizei a marcat un pas înapoi de la cerința democratică - a fost condusă direct de Eurogrup, lăsând Comisia fără autonomie și Parlamentul European în marjă.

Dar dacă procesele democratice urmează să fie amplificate, nu este realist să credem că putem recrea cu ușurință consensul cu privire la chestiuni de tensiune, mizând doar pe jocul democratic. Perspectivele naționale vor păstra o poziție puternică. În ultimii ani, nu am văzut apariția unei dezbateri politice europene reale, ci mai degrabă o dezbatere între națiuni, chiar și între țările creditoare și țările debitoare, opiniile publice ale celor dintâi regretând că banii lor sunt folosiți pentru a oferi asistență țărilor pe iresponsabil, iar cei din urmă denunțând condițiile excesive impuse acestora. Această tensiune nu va fi rezolvată doar de democrație, deși, desigur, trebuie să mergem în această direcție. Există în acest sens o iluzie la care nu trebuie să cedăm.

Care sunt proiectele prioritare pentru a permite Europei să funcționeze mai bine ?

Trebuie să pornim de la context: contextul economic, după un deceniu pierdut din punct de vedere al prosperității și contextul politic internațional extrem de dificil. Acesta din urmă este marcat de amenințări la adresa securității noastre; prin ascensiunea naționalismelor economice - în special reorientarea administrației SUA asupra intereselor sale interne pe termen scurt, în detrimentul rolului său de gardian al instituțiilor multilaterale; și, în cele din urmă, prin Brexit - care este cel mai acut semnal al unei crize interne în Europa, care poate fi văzut și în naționalismul exacerbat al liderilor maghiari și polonezi. Acest context va necesita multă responsabilitate din partea liderilor noștri. Ne sunt impuse întrebări existențiale: supraviețuirea Uniunii este în joc. Într-o lume mai dură în care se afirmă logica puterii, nu putem adăuga consecințele propriilor ezitări și divergențe, cu riscul să lăsăm Europa să fie prima victimă.

„Dar nu este vorba despre adoptarea unei abordări naive și uniforme a pieței unice, în care se așteaptă totul de la integrare”

Din punct de vedere economic, trebuie să folosim mai bine dimensiunea europeană a pieței, atunci când problema scării este decisivă pentru ca companiile europene să crească și să atingă dimensiunea globală. În special în sectorul digital, piața europeană este încă prea fragmentată pentru a putea concura cu Statele Unite sau China. În domeniul energiei, fiecare țară are priorități diferite, desigur, există încă câștiguri colective de făcut în ceea ce privește securitatea aprovizionării și integrarea piețelor de energie electrică.

Dar nu este vorba despre adoptarea unei abordări naive și uniforme a pieței unice, în care se așteaptă totul de la integrare, în toate sectoarele și în același ritm. Dimensiunea europeană trebuie exploatată atunci când aduce cu adevărat ceva. Trebuie să rămânem pragmatici și să determinăm zonă cu zonă ceea ce ar trebui să fie aripa Uniunii Europene.

Pe latura externă, Europa trebuie să învețe să acționeze într-o logică a puterii și într-o lume mai puțin multilaterală decât înainte. Dacă administrația americană ia măsuri unilaterale agresive [1] - dacă se angajează într-o logică a concurenței de reglementare și a dereglementării financiare, punând sub semnul întrebării legea Dodd-Frank, dacă își concretizează intențiile fiscale cu taxa de ajustare la frontieră propusă de o parte a majorității republicane, care ar fi o politică violent necooperantă sau dacă va părăsi Acordul de la Paris - Europa va trebui să răspundă și să ia măsuri de represalii proporționale. Trebuie să-și poarte mai mult propriile preferințe, chiar dacă asta înseamnă să intre în discuții dure cu partenerii ei. Europa este fără îndoială o putere comercială și economică care trebuie luată în considerare în definirea regulilor globale în materie de comerț, climă și reglementare financiară. Singura noastră șansă de a influența este să acționăm ca europeni. Perioada care vine nu seamănă cu nimic din ceea ce am știut până acum, nu ne vom mai putea mulțumi să fim buni studenți ai sistemului multilateral global.

Și în zona euro ?

Zona euro se confruntă cu două probleme: o problemă de convergență și o problemă de soliditate în fața șocurilor care pot apărea și la care nu știm cum să răspundem satisfăcător. Politica Băncii Centrale Europene (BCE) a funcționat remarcabil de bine: și-a asumat riscul de deflație, a răspuns situației critice a sistemului bancar într-un număr mare de țări și a reușit să mențină integritatea zonei . euro. Dar nu vom putea solicita întotdeauna totul din politica monetară. Acum trebuie să operăm o reechilibrare între dimensiunea monetară și celelalte aspecte ale politicilor noastre economice.

"Dacă administrația SUA ia măsuri unilaterale agresive, Europa va trebui să răspundă și să ia măsuri de represalii proporționale"

Componenta bugetară nu funcționează bine. Avem nevoie de capacitate fiscală la nivelul zonei euro, pentru investiții și pentru răspunsul la șocuri. Opțiunile de implementare rămân de discutat. Ar putea fi un buget în sens strict sau o capacitate contingentă (care permite împrumuturilor să răspundă la o recesiune în cazul unei politici monetare ineficiente) sau - dar cred că mai mult - o capacitate de acțiune colectivă prin coordonare care s-ar baza mai multe despre bugetele naționale. Această întrebare este centrală astăzi pentru a construi un echilibru în zona euro.

Cine spune că bugetul european înseamnă și instituirea controlului democratic. Acest lucru ar trebui să se bazeze pe înființarea unei camere a zonei euro în cadrul Parlamentului European. Pe de altă parte, nu cred în formula unui parlament al zonei euro care ar fi simpla emanație a parlamentelor naționale, deoarece riscă să conducă la o juxtapunere a logicii naționale. Înainte de 1979, au existat dialoguri între parlamentele naționale care continuă să aibă loc. Pentru cei care au participat ca mine, nu există nicio îndoială: nu ne va duce departe.

Cealaltă parte este bancară și financiară. Una dintre greșelile zonei euro a fost subestimarea fragilității financiare a băncilor și lăsarea reglementării acestora în mâinile autorităților naționale, care au eșuat în mai multe cazuri. Am luat o decizie importantă în 2012 prin crearea Uniunii Bancare, dar nu am trecut cu ea. Întrebarea care se pune acum este aceea a partajării riscurilor. Rămâne o reticență germană cu privire la acest subiect, ceea ce este de înțeles cel puțin dintr-un motiv: statele membre în sine nu sunt clare cu privire la nivelul de risc din propriile lor sisteme bancare și financiare. Germania nu dorește (și nu poate) să își asume responsabilitatea pentru problemele trecutului acestor țări, pe care toate le-au moștenit din deficiențele reglementării lor. Dar pentru viitor, trebuie să mergem până la capăt și să împărtășim riscul. În caz contrar, vom lăsa un element foarte grav de fragilitate în centrul sistemului european și nu vom fi imuni la o repetare agravată a ceea ce am trăit din 2008.

Cum să mergem spre o mai mare armonizare socială și fiscală în Europa ?

Este regretabil că s-au înregistrat mai multe progrese în acest domeniu în cadrul OCDE decât în cadrul european, în special datorită regulii unanimității în materie fiscală, care ne-a penalizat serios. Va fi foarte dificil să inversăm această regulă, care este consacrată în tratatele europene. Cu toate acestea, am putea continua cu câteva și ne putem imagina că accesul la noi instrumente europene (cum ar fi bugetul zonei euro) este condiționat de împărtășirea unui anumit număr de principii privind armonizarea fiscală și regulile sociale de bază.

Ar trebui să ne abținem de la revizuirea tratatelor ?

Această problemă a tratatelor nu ar trebui să fie tabu sau o condiție prealabilă pentru orice discuție. Puteți rescrie oricând tratatele europene pe cont propriu, dar asta nu ajută prea mult. Toată lumea este bine conștientă astăzi de marile dificultăți în ratificarea tratatelor. Cred că trebuie să începem de la capete. Cele câteva țări europene care doresc să avanseze - Europa cu mai multe viteze este o realitate - trebuie mai întâi să își definească prioritățile și să își clarifice pozițiile. Și dacă se ajunge la un acord, acesta ar putea duce în cele din urmă la modificări ale tratatelor pe subiecte specifice. Ceea ce lipsește Europei astăzi este perspectiva. Cu toate acestea, tratatele sunt doar un instrument, nu pot fi o condiție prealabilă.

Care ar trebui să fie prioritățile Franței la nivel european ?

În următorii ani, liderii francezi vor avea o responsabilitate foarte mare, în special să se angajeze într-un dialog de fond cu Germania, care este la înălțimea mizei. Viitorul Uniunii Europene depinde de capacitatea acestor două țări de a găsi compromisuri din poziții foarte diferite. Acest lucru se datorează faptului că nu argumentează în același mod că acordul lor este condiția prealabilă pentru crearea de acorduri de fond cu toate statele membre.

"Germania se află într-o situație incomodă de copleșire în Europa"

Confruntată cu nemții, Franța trebuie să fie un partener puternic și asigurat de pozițiile sale, lucru pe care nu am reușit să-l facem în ultimii ani, deoarece poziția noastră față de Europa a reflectat prea des diferențele noastre interne. Ceea ce vrea Germania nu este o clonă, este un partener care știe ce vrea. Alegerile prezidențiale vor oferi câteva răspunsuri. Germania este conștientă de faptul că partenerii săi europeni nu sunt aliniați la pozițiile sale, în special în ceea ce privește problemele de politică economică. Se află într-o situație de putere în Europa care îi este incomodă, în special pentru că, din motive istorice, nu vrea să se regăsească într-o situație de hegemonie. Vede o acumulare de resentimente anti-germane care o face să se simtă inconfortabilă. Prin urmare, ea nu are niciun interes să stabilească un echilibru de putere dezechilibrat cu Franța.

Franța trebuie să facă mai întâi reformele susținute de Germania înainte de a putea negocia ?

Cum să abordăm negocierea cu Marea Britanie ?

Brexit este, fără îndoială, un șoc care slăbește Europa. Va trebui să fim foarte pretențioși în negocierile cu britanicii. Unele dintre cererile lor, precum menținerea accesului la piața europeană fără a se supune regulilor sale și deciziilor Curții de Justiție, nu sunt acceptabile. Dar nu trebuie nici să intrăm într-o logică punitivă care ar risca să-i inducă în competiție de reglementare și fiscală. Prin urmare, scopul este de a găsi un acord care să păstreze integrarea - benefică pentru ambele părți - și să ancoreze Marea Britanie în Europa sub noi forme.