Capitolul 2 - Funcția și mișcarea musculară

2.1 Memento-uri ale referințelor anatomo-fiziologice

Pozițiile de bază Pozițiile de bază sunt cele din care sunt descrise pozițiile relative ale diferitelor părți ale corpului, precum și modificările lor în mișcare:

poziția „de referință anatomică”: în picioare, picioarele unite și paralele, palmele orientate înainte.
poziția „referință fiziologică”: în picioare, tocuri împreună, picioare în ușoară rotație externă (rotație laterală), palmele mâinilor orientate spre axa corpului.

Axe de referință și mișcare (bazate pe spațiul nostru tridimensional) verticale: sus/jos
transversal: orizontal dreapta/stânga
anteroposterior: orizontale față/spate Planuri de mișcare (fiecare format din două axe) sagital - frontal - transversal Mișcări de flexie/extensie de bază (în plan sagital și în jurul axei transversale)
[flexia duce segmentul înainte; extensia spre spate]
răpire/aducție (în plan frontal și în jurul axei antero-posterioare)
[îndepărtarea sau apropierea de axa corpului]
rotații externe (laterale)/interne (mediale) (în plan transversal și în jurul axei verticale)
[de fapt în jurul axei segmentului]

Specificitățile vocabularului anatomic (codul limbii)

[A se vedea practica:

umăr flex/ext: antepulsie/retropulsie

picior flex/ext: dorsiflexie sau flexie plantară

genunchi flexibil spre spate, zero ext

add/abd column: înclinații D și G

add/abd pelvis: înclinații R/L (sau suport int/ext%)

adăugați/abduceți axa degetului (variabilă: axa mâinii sau corpului)

Coloana RE/RI: rotații D sau L

Antebrațul RE/RI: supinație și pronație]

2.2 Constituirea sistemului locomotor

Sistemul locomotor este setul de structuri care permit corpului să se miște:

scheletul osos, articulațiile și structurile sale periarticulare (ligamente, capsule)
mușchii „scheletici” (spre deosebire de mușchii viscerali), al căror rol este mobilizarea oaselor unul în raport cu celălalt.
fascia sau cadrul țesutului de învelire, relație și sprijin.

2.2.1 Scheletul osos

Constituie structura, permițând menținerea formei și suportul postural în funcția statică. Este un adevărat „cadru” pentru corp, la fel de mult ca un „cadru intern” pe care se sprijină și structura psihologică.

2.2.2 Fascii

Fasciile sunt formate din țesut conjunctiv fibro-elastic care formează învelișurile diferitelor structuri ale corpului.

Continuitatea totală a acestor membrane pe tot corpul (prin extensiile, pliurile și extensiile lor) înseamnă că, mai mult decât plicurile izolante, ele servesc drept suport și mai ales ca o legătură între diferitele sisteme:

pentru mușchii dintre ei, generând o conducere reală a tonului și a mișcării, într-un mod reflex și o armonizare a funcțiilor musculare în lanțuri.
între structurile osoase și viscere, stabilind o influență reciprocă (chiar și mai ales, în caz de disfuncție, prin tracțiune viscerală sau deformare posturală)

Cu toate acestea, această legătură nu ar trebui să fie prea strânsă și există posibilitatea ca diferitele planuri ale fasciei să alunece una față de alta în timpul mișcărilor (și, prin urmare, și posibile restricții de mobilitate în cazul aderențelor/cicatricilor).

Țesutul fascial este probabil să-și piardă, mai mult sau mai puțin parțial, elasticitatea și flexibilitatea, sau chiar să se retragă (în asociere cu o lipsă de solicitare în alungire, cu tensiuni musculare cronice care deseori ajung, în schimb, prin fixarea în poziția lor scurtă din cauza retracției fasciale asociate)

Grila fascială ia forme diferite în funcție de locația sa, nume diferite, în funcție de faptul dacă învelește:

organele: pleura, pericardul, peritoneul etc.
[care au articulații și ligamente care suspendă pereții osteo-musculari]
mușchii: aponevroze (formând, prin extindere, tendonul spre inserție)
articulațiile: capsule și ligamente
sistemul nervos: meningele

Aspectul său evidențiază trei structuri singulare:

„fascia superficială” care învelește întregul corp, sub piele (și a cărei retragere ar da senzația de a fi strâns într-o haină prea mică).
„fascia profundă”: alcătuită dintr-o serie de fascii conectate la baza craniului, cervicalele, sternul, diafragma și până în regiunea lombară; aceste fascii participă la plicurile inimii și la vasele mari ale mediastinului, precum și la aponevroze ale mușchilor adânci ai gâtului, în fața colului uterin. Această structură creează o legătură mecanică directă între baza craniului și diafragmă (și apoi la sacru), care poate, în cazul scurtării, să limiteze mobilitatea (și eficiența) acestuia din urmă și să conducă la o poziție de rulare a mușchii.dorsali înalți și extensie compensatorie a colului uterin.
„fascia posterioară”
[format din: ligament post cervical.; aponevroză trapez/stânga dorsală, apon. lombar; ligamente vertebrale comune, apon. postero-lat. mb inf; apon. post vitel /, mbne interosoase, tendonul lui Ahile și apon. plantar.]
având un rol postural esențial în menținerea verticalității atunci când stai în picioare.

2.2.3 Mușchii

Acestea sunt elementele active ale sistemului locomotor, datorită capacității lor de a schimba tonul și lungimea.

Rolul musculaturii este dublu:

postura pentru a asigura postura (aspecte anti-gravitate și auto-mărire; și mai precis reechilibrarea permanentă a posturii pe suporturile sale)
dinamică pentru mișcare și deplasare, cu mobilizare:
- segmente unele față de altele
- a corpului în spațiu și în raport cu suportul

Mișcarea rezultă apoi dintr-un subtil echilibru între contracție/întindere/relaxare/rezistență a unui set de mușchi, pentru a permite toate nuanțele jocului și precizia diferitelor coordonări.

Necesită stabilizarea anumitor segmente pentru a servi drept puncte de sprijin pentru mișcarea altor segmente (vezi rolurile posturale și dinamice)

[mușchii adânci trebuie să ofere echilibru și sprijin]