Munca de noapte

Utilizarea muncii de noapte este excepțională. Trebuie să țină seama de imperativele protejării securității și sănătății lucrătorilor și trebuie justificată de necesitatea de a asigura continuitatea activității economice sau a serviciilor de utilități sociale.
Acesta este motivul pentru care trebuie implementat în anumite condiții. Cu excepția cazurilor speciale, tura de noapte începe cel mai devreme la ora 21:00 și se termină cel târziu la ora 7:00. Pentru a fi considerat lucrător de noapte, angajatul trebuie să lucreze cu o anumită regularitate în aceste perioade. Apoi beneficiază de diferite drepturi și garanții: limitarea programului de lucru, odihnă obligatorie, compensare, acces prioritar la munca de zi, urmărire medicală adecvată, luarea în considerare a obligațiilor familiale.
Prevederi specifice se aplică în contextul muncii „de seară”.

Să știi
Pentru punerea în aplicare a dispozițiilor referitoare la munca de noapte, ar trebui făcută o distincție între domeniile de ordine publică, adică cele pentru care legiuitorul stabilește norme de la care nu este posibil să se deroge și cele pentru care normele pot să fie stabilit printr-un contract colectiv sau un acord de companie sau, în lipsa acestuia, o convenție sau un acord de sucursală (cu, cu excepția cazurilor speciale, primatul acordului sau acordul companiei privind convenția sau acordul de sucursală). Așa-numitele dispoziții „suplimentare” sunt prevăzute și se aplică în absența unei convenții sau a unui acord colectiv care să stabilească aceste reguli.

Munca de noapte: ce definiție ?

Sub rezerva scutirilor menționate mai jos, orice lucrare efectuată într-o perioadă de cel puțin nouă ore consecutive, inclusiv intervalul dintre miezul nopții și 5 dimineața, este considerată muncă de noapte.
Tura de noapte începe cel mai devreme la ora 21:00 și se termină cel târziu la ora 7:00.
Prin derogare de la dispozițiile precedente:

pentru activități de producție editorială și industrială în presă, radio, televiziune, producție și exploatare de film, spectacole live și discoteci, schimbul de noapte este de cel puțin șapte ore consecutive, inclusiv intervalul dintre miezul nopții și 5 dimineața.,
pentru unitățile de vânzare cu amănuntul care pun la dispoziție bunuri și servicii și care sunt situate în zone turistice internaționale (ZTI), perioada turei de noapte, dacă începe după ora 22, este de cel puțin șapte ore consecutive, inclusiv intervalul între miezul nopții și 7 dimineața " muncă).

Prevederile de mai sus sunt de ordine publică.

În limitele menționate mai sus, un acord de companie sau de stabilire sau, în lipsa acestuia, un contract colectiv sau un contract de sucursală poate prevedea definirea perioadei de muncă pe timp de noapte (de exemplu, un acord poate păstra ora 21:30/6:30 ca schimb de noapte).
În absența unui acord colectiv sau a unui acord colectiv, se consideră că munca de noapte este următoarea:

orice lucrare efectuată între orele 21:00 și 06:00,
pentru activitățile de producție editorială și industrială a presei, radioului etc. menționate mai sus, orice lucrare efectuată între miezul nopții și 7 a.m.
Cu toate acestea, în absența unor prevederi contractuale care să definească perioada de lucru pe timp de noapte și când caracteristicile specifice ale activității societății o justifică, inspectorul muncii poate autoriza o perioadă diferită, în conformitate cu prevederile ordinii publice a articolului L. 3122- 2 din codul muncii, după consultarea reprezentanților sindicatelor și avizul comitetului social și economic (CSE).

Lucrătorul de noapte: ce definiție ?

Orice angajat care efectuează:

sau, cel puțin de două ori pe săptămână, conform programului său obișnuit de lucru, cel puțin trei ore de muncă zilnică pe timp de noapte,
sau, un număr minim de ore de muncă pe timp de noapte în timpul unei „perioade de referință” definite în condițiile specificate mai jos.
Când, în aceeași perioadă de referință, angajatul a terminat programul de lucru „seara” și orele de lucru noaptea, orele vor fi acumulate pentru a afla dacă poate fi considerat „lucrător de noapte”.

Numărul minim de ore care conduce la calificarea lucrătorului de noapte pe o perioadă de referință poate fi stabilit printr-un contract sau acord colectiv prelungit de muncă. În lipsa acordului, numărul minim de ore care conduce la calificarea lucrătorului de noapte este stabilit la 270 de ore pe o perioadă de referință de 12 luni consecutive.

Cum se implementează munca de noapte ?

Recurgerea la munca de noapte trebuie:

a fi excepțional;
să ia în considerare imperativele protejării securității și sănătății lucrătorilor;
să fie justificată de necesitatea de a asigura continuitatea activității economice sau a serviciilor de utilități sociale.

Aceste prevederi sunt de ordine publică. După cum este specificat de Curtea de Casație într-o hotărâre din 24 septembrie 2014 „|…] conform articolului L. 3122-32 din codul muncii” [acum L. 3122-1] „interpretat în lumina directivei 93/104 din 23 noiembrie 1993 privind anumite aspecte ale organizării timpului de lucru, recurgerea la munca de noapte este excepțională. Acesta ia în considerare imperativele protejării sănătății și securității lucrătorilor și este justificat de necesitatea de a asigura continuitatea activității economice sau a serviciilor de utilitate socială; ca urmare, munca de noapte nu poate fi modalitatea normală de organizare a muncii într-o companie și ar trebui implementată numai atunci când este esențială pentru funcționarea sa ".

Luând în considerare aceste principii, munca de noapte poate fi pusă în aplicare într-o companie sau unitate prin contract colectiv. În lipsa acordului, lucrătorii pot fi repartizați în schimburi de noapte după autorizarea inspectorului de muncă (dispoziții „suplimentare”). În toate cazurile, lucrătorii de noapte beneficiază de garanții specifice.

Implementarea muncii de noapte prin contract colectiv
Introducerea muncii de noapte în companie sau unitate, sau extinderea acesteia la noi categorii de angajați, poate fi prevăzută printr-un acord de companie sau de stabilire sau, în lipsa acestuia, un acord sau un acord.
Această convenție sau acord colectiv prevede:

Justificările pentru recurgerea la munca de noapte,
Definiția perioadei de muncă nocturnă, în limitele menționate în articolele L. 3122-2 și L. 3122-3 din Codul muncii,
Considerare sub formă de odihnă compensatorie și, dacă este cazul, sub formă de compensare salarială;
Măsuri destinate îmbunătățirii condițiilor de muncă ale angajaților;
Măsuri destinate să faciliteze, pentru aceiași angajați, articularea activității lor profesionale nocturne cu viața lor personală și cu exercitarea responsabilităților familiale și sociale, în special în ceea ce privește mijloacele de transport;
Măsuri destinate să asigure egalitatea profesională între femei și bărbați, în special prin accesul la formare;
Organizarea timpilor de pauză.

Prezumția de conformitate

Acordul colectiv sau acordul menționat mai sus se presupune negociat și încheiat în conformitate cu prevederile articolului L. 3122-1 din Codul muncii. Această dispoziție, prevăzută de ordonanța din 22 septembrie 2017 citată în referință, în vigoare la 24 septembrie 2017, are ca scop asigurarea unor convenții colective care autorizează utilizarea muncii de noapte, făcându-i să beneficieze de un sistem de prezumție. articolul L. 3122-1 menționat anterior, în special în ceea ce privește necesitatea de a asigura continuitatea activității economice.

Implementarea muncii de noapte, în absența unui acord colectiv
În absența unui acord colectiv sau a unui acord colectiv și cu condiția ca angajatorul să fi inițiat negocieri serioase și loiale în vederea încheierii unui astfel de acord, lucrătorii pot fi repartizați în schimburi de noapte cu autorizarea inspectorului. a compensației acordate acestora (timp liber compensatoriu și, după caz, compensare salarială) și existența timpului liber.

Angajarea unor negocieri corecte și serioase implică ca angajatorul să aibă:

A invocat sindicatele reprezentative din companie să negocieze și să stabilească locul și programul întâlnirilor;
A comunicat informațiile necesare, permițându-le să negocieze în deplină cunoștință de cauză;
A răspuns la orice propunere din partea sindicatelor.

Cererea angajatorului se face în condițiile și în conformitate cu procedurile specificate la articolul R. 3122-9 din Codul muncii.
Inspectorul muncii face cunoscută decizia sa în termen de 30 de zile de la data primirii cererii către angajatori și reprezentanții personalului. În cazul contestării deciziei astfel luate, poate fi formulată o contestație ierarhică în condițiile specificate la articolul R. 3122-10 din Codul muncii.

Care sunt orele maxime de muncă pe timp de noapte ?

Durata maximă zilnică
Timpul zilnic de lucru efectuat de un lucrător de noapte nu poate depăși 8 ore, cu excepția cazului în care un contract colectiv prevede acest lucru (a se vedea mai jos) sau când dispozițiile articolelor L. 3132-16 până la L. 3132-19 din codul muncii echipe înlocuitoare.
În plus, în circumstanțe excepționale, inspectorul muncii poate autoriza depășirea timpului zilnic de lucru de opt ore, după consultarea reprezentanților sindicatelor și după consultarea comitetului social și economic și sub rezerva acordării unui anumit număr de garanții lucrătorilor în cauză.

Aceste prevederi sunt de ordine publică.

Depășirea prin contract colectiv
Un acord de companie sau de înființare sau, în lipsa acestuia, un contract sau o convenție colectivă de sucursală poate prevedea depășirea timpului maxim zilnic de lucru (opt ore) pentru angajații care exercită:

Activități caracterizate prin distanța dintre casa angajatului și locul de muncă sau prin distanța dintre diferitele locuri de muncă ale angajatului;
Activități de custodie, supraveghere și de gardă caracterizate prin necesitatea de a asigura protecția proprietății și a persoanelor;
Activități caracterizate prin necesitatea de a asigura continuitatea serviciului sau a producției.

Depășind cu autorizația inspectorului de muncă
Durata maximă zilnică de opt ore poate fi depășită cu autorizarea inspectorului de muncă, în cazul:

Fapte care rezultă din circumstanțe străine angajatorului, anormale și imprevizibile,
Evenimente excepționale, ale căror consecințe nu ar fi putut fi evitate (de exemplu, vreme rea severă).
Procedura de urmat de angajator și eventualele contestații împotriva deciziei inspectorului de muncă sunt specificate de articolele R. 3122-2, R. 3122-4 și R. 3122-6 din Codul muncii.

Situație în caz de urgență
Angajatorul poate decide să depășească, pe propria răspundere, durata maximă zilnică de opt ore atunci când circumstanțele menționate mai sus implică:

Executarea lucrărilor urgente în vederea organizării măsurilor de salvare;
Prevenirea accidentelor iminente;
Repararea accidentelor la echipamente, instalații sau clădiri.
Angajatorul trebuie să respecte procedura menționată la articolul R. 3122-5 din Codul muncii
Aceste prevederi sunt de ordine publică.

Durata maximă săptămânală
Timpul de lucru săptămânal al unui lucrător de noapte, calculat pe o perioadă de 12 săptămâni consecutive, nu poate depăși 40 de ore. Un acord de companie sau de înființare sau, în lipsa acestuia, un acord sau un acord de sucursală poate, atunci când caracteristicile specifice activității unui sector o justifică, să prevadă depășirea acestei perioade maxime, cu condiția ca această depășire să nu aibă ca efect mărind această durată la peste 44 de ore pe parcursul a 12 săptămâni consecutive.

În absența unui acord, un decret poate stabili lista sectoarelor pentru care timpul maxim de lucru săptămânal este stabilit între 40 și 44 de ore (de exemplu, a se vedea Decretul nr. 2016-755 din 8 iunie 2016).

Care sunt compensațiile și garanțiile acordate lucrătorilor de noapte ?

Odihnă compensatorie și, după caz, compensare salarială
Lucrătorul de noapte primește despăgubiri pentru perioadele de muncă pe timp de noapte în care este angajat, sub formă de odihnă compensatorie și, după caz, sub formă de compensație salarială.

Contractul de companie sau de înființare sau, în lipsa acestuia, contractul colectiv de sucursală sau acordul care stabilește munca de noapte prevede compensarea aplicabilă, sub formă de odihnă compensatorie și, după caz, sub formă de compensație salarială. Cu alte cuvinte, contravaloarea sub formă de odihnă compensatorie, plătită integral, este obligatorie; nu poate fi înlocuit cu un bonus sau cu vreo compensație financiară; pe de altă parte, poate fi completat cu o compensație salarială.

Înapoi la o slujbă de o zi
Mai multe dispoziții de politică publică din Codul muncii vizează să permită lucrătorului
schimb de noapte pentru a găsi o schimbare de zi. Asa de:

un lucrător de noapte care dorește să ocupe sau să reia o funcție de zi în aceeași unitate sau, în caz contrar, în aceeași companie, are prioritate pentru alocarea unui loc de muncă din categoria sa profesională sau a unui loc de muncă echivalent. Angajatorul îi aduce în atenție lista locurilor de muncă corespunzătoare disponibile. O dispoziție similară este făcută pentru angajații care ocupă un schimb de zi care doresc să ocupe sau să revină la un schimb de noapte;
lucrătorul de noapte își poate solicita încadrarea într-un schimb de zi când munca de noapte este incompatibilă cu obligațiile familiale presante, în special cu îngrijirea unui copil sau îngrijirea unei persoane dependente. În aceleași circumstanțe, angajatul poate refuza, de asemenea, să fie repartizat într-un schimb de noapte, fără ca acest refuz să constituie o culpă sau un motiv de concediere.

Transfer la o schimbare de zi din cauza stării de sănătate
Când starea sa de sănătate, constatată de medicul muncii, o impune, lucrătorul de noapte este transferat permanent sau temporar la un loc de muncă de zi corespunzător calificării sale și cât mai comparabil cu cel ocupat anterior.
Angajatorul nu poate pronunța rezilierea contractului de muncă al lucrătorului de noapte din cauza incapacității sale de a lucra în timpul nopții, cu excepția cazului în care poate justifica în scris:
sau imposibilitatea în care se constată oferirea unui loc de muncă de o zi care îndeplinește caracteristicile menționate mai sus,
fie refuzul angajatului de a accepta postul propus în aceleași condiții.
Aceste dispoziții se aplică fără a aduce atingere articolelor L. 1226-2 - L. 1226-4-3 și L. 1226-10 - L. 1226-12 aplicabile angajaților declarați improprii pentru locul lor de muncă, precum și articolelor L. 4624-3 și L. 4624-4 referitoare la posibilitățile de acțiune ale medicului muncii.
Aceste prevederi sunt de ordine publică.

De ce monitorizare a stării sale de sănătate beneficiază muncitorul de noapte ?

Toți lucrătorii de noapte beneficiază de o monitorizare individuală regulată a stării lor de sănătate, al cărei scop este, în special, de a permite medicului muncii să evalueze posibilele consecințe ale muncii de noapte pentru sănătatea și siguranța lor, în special datorită modificărilor ritmurilor cronobiologice., și să rețină potențialele repercusiuni asupra vieții sociale.
Frecvența acestei urmăriri este stabilită de medicul muncii în funcție de particularitățile funcției ocupate și de caracteristicile lucrătorului.

Toate dispozițiile referitoare la monitorizarea stării de sănătate a lucrătorului de noapte sunt de ordine publică.

În esență, sunt prevăzute următoarele dispoziții:

înainte de a fi repartizați pe acest post, toți lucrătorii nocturni beneficiază de o vizită de informare și prevenire efectuată de un profesionist din domeniul sănătății menționat la articolul L. primul paragraf 4624-1 din Codul muncii (medic ocupațional, angajat medic ...),
lucrătorii de toată noaptea beneficiază, la sfârșitul vizitei de informare și prevenire, de proceduri adecvate de urmărire stabilite în cadrul protocolului scris întocmit de medicul muncii, la o frecvență care nu depășește o perioadă de trei ani,
ca parte a monitorizării lucrătorilor de noapte, medicul muncii poate prescrie, dacă consideră util, examene de specialitate suplimentare, care sunt responsabilitatea angajatorului.

În ceea ce privește munca de noapte și ca parte a misiunii sale de supraveghere medicală a lucrătorilor, medicul muncii dispune de mijloace specifice (pentru detalii, a se vedea articolele R. 3122-11 până la R. 3122-15 din Code du job):

informarea, de către angajator, a oricărei absențe din cauza bolii lucrătorilor de noapte;
analiza posibilelor repercusiuni asupra sănătății condițiilor de muncă pe timp de noapte și elaborarea unui raport anual de activitate care se ocupă cu munca de noapte;
consultare înainte de orice decizie majoră legată de stabilirea sau modificarea organizării muncii de noapte.
De asemenea, este responsabilitatea medicului muncii să informeze lucrătorii de noapte, în special femeile însărcinate și lucrătorii în vârstă, despre implicațiile potențiale ale muncii de noapte asupra sănătății. Aceste informații iau în considerare specificitatea programelor, fixe sau alternative. El îi sfătuiește cu privire la orice măsuri de precauție pe care să le ia.