Lucrările herculene care vor transforma China din secolul XXI

CHINA

Regimul comunist intenționează să lanseze patru mega-proiecte care costă zeci de miliarde de franci. Cea mai spectaculoasă este de a devia o parte din apele din Yangzi Jiang

După douăzeci de ani de reforme economice, China estimează că are mijloacele financiare și cunoștințele tehnologice necesare pentru realizarea a patru megaproiecte cu zeci de miliarde de franci. Aceste lucrări vor asigura aprovizionarea cu apă și energie în toată țara. Investițiile de stat sunt, de asemenea, una dintre măsurile cheie pentru menținerea creșterii economice în următorii cinci ani (Le Temps, 6 martie). Întâlnindu-se de la începutul săptămânii la Beijing, parlamentul chinez îndeamnă guvernul să avanseze.

Devierea râului Yangzi Jiang

Cel mai spectaculos proiect este, fără îndoială, devierea apelor din Yangzi Jiang, al treilea cel mai lung râu din lume, către nordul țării. Acest vis vechi formulat de Mao Zedong în 1953 este pe punctul de a fi acceptat. De câțiva ani, a existat o urgență: China centrală a suferit inundații, în timp ce nordul este în proces de deșertificare accelerată. Unele secțiuni ale râului Galben sunt complet uscate. Trei din cinci orașe chineze suferă de lipsă de apă.

Sunt planificate trei canale. La est, apa va fi extrasă direct din Yangzi Jiang din orașul Yangzhou, din provincia Jiangsu, și redirecționată prin 13 stații de pompare peste 1150 km până la Tianjin și Beijing. Traseul va urma pe cel al vechiului mare canal, construit în urmă cu cincisprezece secole și îngrămădit de la sfârșitul secolului al XIX-lea. Aproximativ 18 miliarde m3 de apă vor fi pompate în fiecare an, echivalentul a 3% din debitul Yangzi Jiang.

Canalul central se va extinde pe 1.250 km de la rezervorul Danjiangkou din provincia Hubei până la Beijing. Paisprezece miliarde de m3 de apă din râul Han (o treime din debitul său), unul dintre afluenții principali ai Yangzi Jiang, vor fi deviați. Acest lucru va necesita ridicarea barajului Danjiangkou cu 13 m și deplasarea a 220.000 de oameni. Aceste prime două linii vor costa 30 de miliarde de franci. Autoritățile ar trebui să dea undă verde după un raport final de expertiză preconizat în iunie.

Al treilea canal, pe de altă parte, pune încă probleme tehnice. De fapt, este vorba despre două linii, mai scurte, în munții tibetani, destinate alimentării râului Galben datorită contribuției râurilor Dadu, Yalong și Jinsha, trei afluenți ai Yangzi Jiang. În total, 48 de miliarde de m3 de apă (echivalentul debitului râului Galben) ar fi astfel deviat. Ecologiștii au avertizat deja guvernul: pericolul de salificare sau de uscare a râurilor. Realizarea proiectului promite, de asemenea, lupte serioase între orașe și provincii pentru distribuția apei. Bazându-se pe experiența barajului Trei Chei (38 miliarde de franci, un milion de persoane strămutate până în 2009), autoritățile asigură că nu vor exista probleme.

Gazoduct către Shanghai

În 2003, se așteaptă ca oamenii din Shanghai să gătească cu gaz în Xinjiang, o provincie din nord-vestul Chinei. Lucrările la conducta de gaz vor începe în iulie și vor costa aproape 8 miliarde de franci. Aproximativ cincisprezece companii străine sunt în linie pentru realizarea sa. Puțurile din bazinul Tarim ar trebui să permită livrarea a 12-20 miliarde m3 de gaz pe an și să fie suficiente pentru a furniza Shanghai timp de cel puțin treizeci de ani. Problema principală: siguranța conductelor și coroziunea. Cu o lungime de 4.200 km, va trebui să traverseze râul Galben, Yangzi Jiang și mai multe lanțuri montane.

Curent de la vest la est

Acesta este unul dintre paradoxurile Chinei: estul țării se dezvoltă rapid, dar principalele surse de energie din apă și cărbune sunt în vest. Pentru a evita blocajul energetic, Beijingul planifică transferuri uriașe de energie electrică către zonele industriale de coastă. Trei axe sunt în discuție. La sud, construcția de baraje pe râurile Mekong și Roșu, care vor alimenta regiunea Canton. În centru, producția barajului Trei Chei este destinată estului țării. La nord, barajele și centralele termice ale râului Galben vor beneficia de regiunea Beijing-Tianjin. Această nouă rețea națională de electricitate ar putea costa până la 50 de miliarde de franci, conform unor estimări. Cine va plăti? Și aici a început o luptă nemiloasă între provincii și puterea centrală pentru distribuirea costurilor.

Tren pentru a intra în Tibet

Cea mai înaltă linie de cale ferată din lume, care se întinde pe 1118 km, va lega orașul Golmud de capitala Tibetului, Lhasa. Inginerii chinezi vor trebui să realizeze o ispravă tehnologică al cărei cost este estimat la 4,2 miliarde de franci. Linia depășește 4000 m altitudine peste 960 km. La aceste înălțimi, echilibrul ecosistemului este deosebit de fragil. Cea mai mică modificare a temperaturii poate transforma terenurile înghețate într-o mlaștină, au avertizat deja specialiștii în mediu. Dar, din nou, un vechi vis chinez este pe cale să se împlinească: primul președinte al Republicii Chineze, Sun Yat-sen, elaborase planurile pentru această linie la începutul anilor 1920.