NUTRIȚIE

Harta mentală

Citește mult

Extindeți-vă căutarea în Universalis

Prin faptul că funcționează, orice organism cheltuiește. Dacă pare evident că creșterea necesită furnizarea de noi materiale, este totuși adevărat că simpla întreținere a celulelor vii necesită o aprovizionare constantă de materie și energie sub formă de nutrienți care vor furniza hrană (aproape întotdeauna după transformare) . nutrienții sunt moleculele asimilabile. Ele constituie materiile prime de sinteză, pe de o parte, și, pe de altă parte, sursele de energie necesare pentru creșterea și întreținerea sau întreținerea organismelor.

Dovada faptului că există o reînnoire constantă a materialului a fost dată încă din 1939 și 1940, în experimentele făcute cu compuși etichetați cu izotopi trasori. Șobolanii care ingerează un aminoacid, leucina, etichetat cu azot cu masa atomică 15, precum și plantele de tutun cărora li se administrează clorură de amoniu etichetată în mod similar încorporează mai mult azot în proteinele lor decât este necesar. Acest lucru arată că o fracțiune din proteinele lor este înlocuită de proteine ​​noi, independent de orice creștere protoplasmatică.

Nutriția, un flux continuu de schimburi ordonate între ființa vie și mediul său, are, prin urmare, funcția de a permite reorganizarea organismului în așa fel încât să poată fi definită ca „dublă mișcare continuă de combinare și decombinare. animale prezente fără să se autodistrugă ”(Littré). Acesta este motivul pentru care, cu câteva rare excepții (viața suspendată a rotiferelor, nematodelor, tigrigradelor; viața mai lentă a hibernanților; viața latentă a semințelor, mușchilor și lichenilor în perioade de secetă), privarea de hrană și, mai general, „întreruperea schimburi nutritive, duce la moarte.

Prin urmare, viața se rezumă într-o transformare continuă a energiei și a materiei (cf. bioenergetica și metabolismul), ceea ce implică satisfacerea nevoilor [. ]

Media articolului

Compoziția elementară a unui organism vegetal
Credite: Encyclopædia Universalis France

Plantă și animal: constituenți chimici ai țesuturilor
Credite: Encyclopædia Universalis France

Justus liebig
Credit: Hulton Archive/Getty Images

Venus flytrap
Credit: De Agostini/Getty Images

  • René HELLER: profesor onorific de fiziologie a plantelor la Universitatea Paris-VII, membru al Academiei de Agricultură
  • Raymond JACQUOT: director de institut la C.N.R.S.
  • Alexis MOYSE: profesor onorific la Universitatea Paris-Sud, corespondent al Academiei de Științe
  • Marc PASCAUD: doctor în științe, profesor onorific la Universitatea Paris-VI-Pierre-et-Marie-Curie

Clasificare

  1. Științele vieții
  2. Fiziologie
  1. Științele vieții
  2. Zoologie
  3. Biologia animalelor
  4. Fiziologia animalelor
  5. Nutriție și metabolism, fiziologie animală
  1. Științele vieții
  2. Biologie Umana
  3. Fiziologia umană
  4. Nutriție și metabolism, fiziologie umană
  1. Științele vieții
  2. Botanic
  3. Biologia plantelor
  4. Fiziologia plantelor
  5. Nutriția și metabolismul plantelor
  1. Medicament
  2. Terapeutic
  3. Dietetic
  1. Științele vieții
  2. Fiziologie
  3. Fiziologia generală a animalelor și a oamenilor
  4. Nutriție și metabolism, fiziologie animală și umană

Alte referințe

„NUTRIȚIA” este, de asemenea, acoperită în:

NUTRITIA DE AZOT A PLANTELOR

  • Compus de
  • Claude LANCE
  • • 255 cuvinte

Investigând dacă plantele ar putea absorbi azotul din aer, Jean-Baptiste Boussingault (1802-1887), „părintele agronomiei”, a pus ultima întrebare referitoare la dieta exclusiv minerală a plantelor la [...] Citește mai mult

Absorbția plantelor

  • Compus de
  • René HELLER,
  • Jean-Pierre RONA
  • • 4.470 cuvinte
  • • 6 mass-media

Majoritatea plantelor obțin din sol apa și sărurile minerale de care au nevoie. Rădăcinile - care formează sistemul radicular - și firele de păr localizate pe cel mai tânăr dintre ele, joacă un rol esențial în acest sens. Într-adevăr, absorb elemente minerale sub formă de ioni, fie din soluția solului, fie că sunt liberi sau prinși în [...] Citește mai mult

AGRONOMIE

  • Compus de
  • Stéphane HÉNIN,
  • Michel SEBILLOTTE
  • • 9,159 cuvinte
  • • 1 mass-media

În capitolul „Aspect chimic al problemelor”: […] Lui Justus von Liebig îi datorăm, în 1840, dând naștere ideii lui Théodore de Saussure care arată, în Cercetările sale chimice asupra vegetației (1804), că plantele se pot hrăni cu materii minerale. Hrana carbonată este fabricată din dioxid de carbon din aer, energia este furnizată de lumină și această sinteză se realizează grație acțiunii [...] Citește mai mult

ALCOOLISM

  • Compus de
  • Marie CHOQUET,
  • Michel CRAPLET,
  • Henri PÉQUIGNOT,
  • Alain RIGAUD,
  • Jean TRÉMOLIÈRES
  • • 10.033 cuvinte
  • • 2 mass-media

În capitolul „Aspecte biologice”: […] Gradul alcoolic măsoară procentajul în volum de alcool dintr-o băutură. Deci, într-un litru de vin la 12 grade, există 12%. 100 de alcool pur sau 0,12 litri sau 0,12 × 0,8 = 96 g de alcool, 0,8 fiind densitatea acestuia. La doze mai mici de 2 g/kg/24 ore la animalele sănătoase hrănite în mod normal și neobișnuite, etanolul este oxidat de preferință la o rată constantă și limitată: 100 [...] Citește mai mult

ALIMENTE (Alimente) - Aportul alimentar

  • Compus de
  • Jacques LE MAGNEN,
  • Jean-Louis SCHLIENGER
  • • 4 268 cuvinte
  • • 2 mass-media

Animalele, la fel ca oamenii, asigură creșterea lor și, în funcție de programul genetic al speciei, ajung la maturitate la o dimensiune și o greutate corporală care rămân aproximativ stabile. Compoziția sa corporală, în special proporția de apă și grăsime, este identică la toți indivizii speciei și constantă la adulți. Aceste constante implică existența unui […] Citește mai mult

MODURI DE ALIMENTARE A ANIMALELOR

  • Compus de
  • René LAFONT,
  • Martine MAÏBECHE
  • • 4.302 cuvinte

Diversitatea modalităților alimentare pe care le întâlnim la animale este bine ilustrată de coexistența a două terminologii paralele, una latină (-vore de vorare) și cealaltă greacă (-phage, de phagein), care definesc comportamentele lor alimentare. Un al treilea sufix, -trophe (din grecescul trophê, mâncare), are o semnificație mai generală legată de nutriție și se aplică [...] Citește mai mult

AUTOTROFIE ȘI HETEROTROFIE

  • Compus de
  • Alexis MOYSE
  • • 2 501 cuvinte
  • • 2 mass-media

Nevoile de hrană și energie sunt satisfăcute diferit în diferite ființe vii. O plantă cu clorofilă își face protoplasma folosind săruri minerale, dioxid de carbon, apă și lumină. Omul și animalele nu au această capacitate, autonomia lor nutrițională nu este atât de mare, deoarece necesită hrană organică. Modul lor de viață este eterogen […] Citește mai mult

AVITAMINOZE

  • Compus de
  • Marc PASCAUD
  • • 210 cuvinte

În 1897, un medic olandez, C. Eijkman, a eliminat, în Java, în rândul consumatorilor de orez lustruit (lipsit de cojile boabelor), un sindrom neurologic numit beri-beri, introducând în dieta lor tărâțe de orez. De asemenea, el vindecase porumbei hrăniți și cu orez lustruit. Prin urmare, tărâțele de orez conțineau un factor nutrițional fără de care apare […] Citește mai mult

BACTERII

  • Compus de
  • Jean-Michel ALONSO,
  • Jacques BEJOT,
  • Patrick FORTERRE
  • • 11.039 cuvinte
  • • 3 mass-media

În capitolul „Fiziologia populațiilor bacteriene”: […] Celulele bacteriene sunt capabile să se înmulțească în mediu de cultură lichidă sau pe mediu solid artificial, în condiții fizico-chimice care se apropie de condițiile ecosistemului lor natural. Cu toate acestea, unele specii bacteriene nu pot fi cultivate pe medii artificiale; acesta este cazul Mycobacterium leprae, agent al leprei sau al Treponema pallidum, un […] Citește mai mult

BACTERIOLOGIE

  • Compus de
  • Jean-Michel ALONSO,
  • Jacques BEJOT,
  • Michel DESMAZEAUD,
  • Didier LAVERGNE,
  • Daniel MAZIGH
  • • 18 332 cuvinte
  • • 9 mass-media

În capitolul „Prezentare generală a metabolismului bacterian”: [...] La scară chimică, chiar și cele mai mici celule sunt incredibil de complicate. Majoritatea cercetătorilor interesați de caracteristicile esențiale ale creșterii și diviziunii celulare se concentrează asupra bacteriilor. Bacteria cea mai frecvent utilizată în bacteriologie experimentală, Escherichia coli, cântărește în jur de 2 × 10 —12 grame (10 12 daltoni), greutate […] Citește mai mult

Vezi și tu

  • ABSORBȚIE INTESTINALĂ
  • ACIZI GRASI INSATURATI
  • ACIZI GRASI SATURATI
  • ACȚIUNE DINAMICĂ SPECIFICĂ
  • ALKALINO-PĂMÂNT
  • COMPORTAMENT AL MĂNCĂRII
  • IGIENA ALIMENTARĂ sau IGIENA NUTRITIONALĂ
  • ALIMENTE fiziologia umană
  • ECONOMIA ALIMENTARĂ
  • ALIMENTE
  • AMMONIAC ​​biochimie
  • MOLECULA ANTAGONISTĂ
  • ARGININA
  • AUXOTROFE
  • NITROGEN ORGANIC
  • NEVOI NUTRITIVE sau NEVOI ALIMENTARE
  • BOALA BIERMER sau ANEMIE PERNICIOASĂ
  • BIOENERGIE
  • BIOSINTEZE
  • BORATES

Alăturați-ne

Abonați-vă la buletin informativ săptămânal și primiți cadou o carte electronică la alegere !

  • rezumat C072287
  • Introducere
  • Hrana legumelor
    • Natura nevoilor
    • Macroelemente
    • Oligoelemente
    • Dozele necesare
  • Hrana animalelor
    • Cerințe energetice
    • Program genetic și nevoi specifice
  • Nutriția umană
    • Cerințe privind macronutrienții
    • Cerințe privind micronutrienții
    • Comportamentul alimentar
    • Malnutriție
    • Prezența globală a malnutriției
  • Bibliografie
  • Clasificare
  • Alte referințe
rezumat

Pentru a cita articolul

René HELLER, Raymond JACQUOT, Alexis MOYSE, Marc PASCAUD, " NUTRIȚIE », Encyclopædia Universalis [online], consultat la 22 ianuarie 2021. URL: https://www.universalis.fr/encyclopedie/nutrition/