Sindromul ulcerului rectal solitar

Rezumat și puncte importante

Sindromul ulcerului rectal solitar (SUSR) este o entitate definită în primul rând prin aspectul său endoscopic și histologic. Apare de obicei la persoanele cu tulburări de evacuare rectală. În timp ce simptomele asociate cu constipația de evacuare sunt raportate frecvent la populația generală, constatarea SUSR este rară în practica clinică și rareori raportată în literatura științifică. Mecanismul patogenetic care prezintă apariția leziunilor rectale este imperfect determinat, dar asociază cel mai adesea o proliferare internă a peretelui rectal și un obstacol anal în calea evacuării (disinergie anorectală). Principiile terapeutice se bazează pe corectarea acestor două anomalii: rectopexie, tratamente medicamentoase și constipație de evacuare comportamentală. Eficacitatea acestor abordări este totuși foarte inconsistentă pentru persoanele care consideră că dizabilitatea lor este semnificativă și cronică.

Nosologie și patogenie

Prezentări simptomatice și endoscopice

Doar un studiu vechi a făcut posibilă precizarea incidenței ulcerului solitar al rectului: 10 pacienți pe an și per milion de irlandezi [10]. Această incidență este probabil subestimată deoarece intervalul liber dintre apariția simptomelor și diagnostic este lung, deoarece semnele sunt adesea nespecifice, deoarece există forme nesimptomatice și deoarece diagnosticul poate să nu fie. Nerecunoscut de clinicianul consultat . Intervalul dintre debutul tulburării și diagnostic este de 3 până la 8 ani. În mai multe studii, diagnosticul inițial a fost greșit într-un sfert până la două treimi din cazuri [3, 7].

Afecțiunea afectează de obicei adulții tineri, dar poate fi observată în toate perioadele vieții, puțin mai des la femei decât la femei.

Aspectul endoscopic clasic este cel al unui ulcer plat sau superficial, zona fiind doar ușor deprimată în comparație cu mucoasa din jur. Mucoasa peri-ulcerativă atrage un halou roșu congestiv bine definit la marginea ulcerului. Baza ulcerului se sprijină pe un soclu cu aspect sclerotic care mobilizează ulcerul într-o singură bucată sub forceps. Leziunea este cel mai adesea „suspendată”, adică se află deasupra unui teritoriu parietal macroscopic neobservabil. Fiecare dintre elementele endoscopice descrise este un element important al diagnosticului pozitiv, asocierea lor permite să prezinte fără mare ambiguitate un diagnostic de certitudine. Formele ulcerative pure reprezintă la nivel global două treimi din prezentările endoscopice. Celelalte leziuni posibile sunt proctita eritematoasă sau nodulară, un pseudo polip, o placă viloasă sau chiar o pseudo tumoră vegetativă exulcerată.

Locul leziunilor este de obicei anterior sau anterolateral (trei sferturi din prezentările endoscopice), frecvent pe prima valvă Houston, mai rar posterioară sau circulară. Distanța de la marginea anală este în general între 4 și 10 cm. Leziunile sunt de obicei localizate pe porțiunea mucoasei rectale unde se află prolapsul. Extinderea leziunilor este variabilă, de la câțiva milimetri la 6 cm sau mai mult. Leziunea este cel mai adesea un ulcer, dar poate fi și leziuni nodulare, asocierea nodulilor și ulcerelor, prezența ulcerelor multiple. Uneori se observă o stenoză rectală cel mai adesea lângă ulcerul căruia reprezintă a doua complicație clasică (după hemoragie). Se observă uneori un aspect albicios și îngroșat al învelișului mucos din partea superioară a canalului anal, uneori în mucoasa hemoroidală. Acest aspect pseudo papilar este destul de sugestiv: este traducerea macroscopică a unei metaplazii epiteliale suspecte.

Explorări funcționale

Principii terapeutice

Outlook

Concluzii

Patogeneza RSU rămâne incomplet identificată, dar asocierea unei procidențe rectale interne, un obstacol anal mecanic în calea evacuării și poate altceva (efort de împingere?) Participă la geneza leziunilor mucoasei. Managementul terapeutic se bazează astăzi pe o abordare chirurgicală care este foarte imperfectă în rezultatele sale și probabil neexclusivă (tratamentul tulburărilor funcționale legate de obstacolul sfincterian). Simptomele cronice cauzate de această patologie au un impact semnificativ asupra calității vieții, inclusiv după tratament, indiferent de natura tratamentului propus (intervenție chirurgicală și/sau reabilitare).

Asociația franceză
de Educație medicală continuă
în Hepato-Gastro-Enterologie