Alimentație și demografie istorică - Persée

Biraben Jean-Noël. Alimentație și demografie istorică. În: Annales de Démographie historique, 1976. pp. 23-40.

ALIMENTARE ȘI DEMOGRAFIE ISTORICĂ

Ființa vie fiind o structură chimică, determinată în cea mai mare parte de un cod genetic, distrusă constant de catabolism și restaurată continuu de anabolism, hrana constituie pentru el fenomenul vital prin excelență fără de care nu este posibilă nici o activitate, nici măcar viața.

Prin aportul de alimente și eliminarea deșeurilor, s-a demonstrat că atomii care constituie o ființă umană se schimbă aproape toți la fiecare trei ani. Omul, care nu este deci o chestiune, ci o structură reînnoită constant, evoluează nu numai în funcție de codul genetic care îl guvernează, ci și de aportul de alimente: există, prin urmare, o legătură directă între hrană și evoluția sau reproducerea acestei structuri, adică între hrana populațiilor și demografia lor.

Hrana omului sau, mai exact, economia sa alimentară, nu are, ca și cea a animalelor, structura rigidă a comportamentelor instinctive, ale căror rare modificări se datorează doar pericolelor externe, este supusă multor schimbări în alegerea alimentelor, varietatea, cantitatea, calitatea și prepararea lor culinară, în funcție de concepțiile despre rolul alimentelor în igiena individuală și viața socială, în funcție de tehnicile de producție a alimentelor care necesită adaptarea acestor modele la disponibilitate.

Dacă producția de alimente a devenit din ce în ce mai raționalizată în timp, nu același lucru se poate spune despre conceptele alimentare care au fost întotdeauna și încă astăzi sunt în mare parte influențate de ideile empirice și de imperativele psiho-sociale. Schimbările în alimentație care au rezultat din aceasta în diferite momente au afectat în mod natural nu numai morbiditatea populațiilor, ci și mortalitatea și fertilitatea acestora.