Ulei vegetal sau furaje pentru animale, soia reprezintă o amenințare majoră pentru ecosistemele naturale

În ultimii 50 de ani, producția de soia a crescut de zece ori, de la 27 la 267 milioane de tone. Suprafața dedicată cultivării soiei acoperă acum 1 milion de kilometri pătrați, echivalent cu zonele din Franța, Germania, Belgia și Țările de Jos combinate. Peste 90% din producția de soia este concentrată în doar șase țări: Brazilia, Statele Unite, Argentina, China, India și Paraguay, cu o creștere rapidă în Uruguay și Bolivia.

„Boomul soiei: boomul soiei: impacturi și soluții”, ultimul raport WWF despre fața ascunsă a soiei arată că acesta din urmă este conținut în multe produse de consum de zi cu zi, adesea indirect, și că contribuie puternic la defrișări și degradarea ecosistemele naturale.

Soia în hrana animalelor

Creșterea rapidă a cererii de soia pentru hrana animalelor este unul dintre principalii factori de transformare a zonelor naturale precum pădurile, savanele și pajiștile în terenuri agricole. Printre acestea se numără Amazonul, savana Cerrado, pădurea atlantică, Gran Chaco sau pădurea boliviană Chiquitano, care odinioară acoperea cea mai mare parte a Braziliei, Argentina, Bolivia, Paraguay și marile câmpii din America de Nord. Speciile de animale sunt acum pe cale de dispariție, cum ar fi jaguarul, furnicul uriaș, armadillo și macaw stacojiu.

„Consumăm mai multă soia decât ne imaginăm, adevărata problemă cu soia este cantitatea utilizată în hrana animalelor pentru a produce carne de porc, carne de pasăre, mese gata ... soia în tofu sau sos de soia n 'este doar vârful aisbergului”, spune Sandra Mulder, WWF Olanda Manager de program soia.

În raportul său "Boomul soiei: boomul soiei: impacturi și soluții", WWF ilustrează de ce și cum producția mondială de soia a crescut de zece ori în cincizeci de ani și este probabil să se dubleze din nou până în 2050. 46 de milioane de hectare, o suprafață mai mare decât cea a Germaniei, sunt dedicate cultivării soiei în America Latină. Această extindere se face în principal în detrimentul spațiilor naturale sau deplasează alte activități agricole și zootehnice pe aceste spații.

Soluții și alternative

Cu toate acestea, este posibil să se reducă drastic impactul negativ al cultivării soiei, dar pentru aceasta, o acțiune fermă a autorităților publice, un efort concertat al tuturor actorilor din sectoarele agricol și industrial care folosesc soia pentru a trece la criterii de mediu și responsabilitate socială și este necesar sprijinul atât al investitorilor, cât și al consumatorilor.

Măsurile prezentate în acest raport includ planificarea sistematică a utilizării terenurilor, protecția ecosistemelor naturale și valoroase, sisteme de certificare precum masa rotundă pe soia responsabilă (sau RTRS), bune practici agricole și deșeuri. Consumatorii din țările dezvoltate ar putea contribui la controlul cererii de soia prin reducerea consumului de proteine animale la niveluri conforme cu recomandările ministerului național al sănătății și reducerea risipei de alimente. De asemenea, consumatorul poate acționa la nivelul său consumând soia certificată ca prioritate.

Actorii din sector trebuie să își asume angajamente

Soia a crescut mai rapid decât orice altă cultură de importanță globală în ultimele decenii, iar WWF face apel la toți actorii din sectoarele care folosesc soia să își ia angajamente, astfel încât industria soia să nu mai amenințe ecosistemele naturale și populațiile locale. Cu trei sferturi din cele 270 de milioane de tone produse în 2012 destinate hranei pentru animale, acest apel se adresează în special industriilor care produc carne, o vând sau fabrică hrană pentru animale.