Biografii VECCHINI Dominique

Născut la Bastia (Franța, Haute-Corse (2B)), 3 ianuarie 1894 - Decedat la Paris (Franța, Paris (75)), 18 decembrie. 1978

Poet, cu handicap în timpul războiului 14-18, membru al rezistenței în rețeaua 1 din Bastia creat de primarul din Bastia Hyacinthe de Montera, al partidului radical. (1) și care va fi susținut de rețeaua Pearl Harbor din Alger.

Abia ieșit din liceu, în 1912 și-a rafinat talentele de poet delicat. A publicat o broșură „L’étui” lăudată de Frédéric Mistral în acești termeni: „Aceste eseuri tinere au un miros corsic, aspru cum sunt uneori, scânteile se scurg”.
Dominique Vecchini a fost mobilizat pentru războiul 14-18 și a demonstrat curaj. A fost rănit pe Yser în 1915. S-a întors în Corsica mutilat crunt. El este autorul acestui subiect al „Vătămării și umorului bun” care cronicizează viața celor păroși din spital.
După Marele Război, a scris în special „Adieu, Bastia”. Această lucrare a fost încoronată de Academia Franceză. Pierre Benoit, academicianul, va spune despre el că a fost „un om cumplit și adorabil, un fel de tiran”. Societatea oamenilor din Letter și societatea poeților francezi îl recompensează, de asemenea. Fondator al Comitetului Vieux Bastia, a devenit bibliotecar al orașului.

Odată cu apariția în iunie 1940 a „regimului Vichy” impus de Pétain, el și-a afirmat solidaritatea cu primarul din Bastia, Hyacinthe de Montera, care a fost eliberat de atribuțiile sale. Din aceasta se naște angajamentul său. Din 1941 a participat alături de alte persoane, inclusiv Sébastien de Casalta, Charles Clément și Laurent Preziosi (din partea sa din februarie 1941 până în iunie 1942) la întâlnirile clandestine organizate de fiul primarului destituit din Bastia, Joseph Louis de Montera, în timp ce asculta Radio Londra, tatăl, fiind atent urmărită.

După război, își va relua atribuțiile de bibliotecar și va deveni și arhivar al orașului Bastia. „Generații de școlari l-au vizitat în groapa lui prăfuită și întunecată, Biblioteca orașului, pentru a copia pe ascuns traducerea unui clasic latin. își mai amintesc, cu o tandrețe amuzată, de descoperirile care i-au fost atribuite, de fața lui unghiulară a unui intelectual troțkist și de figura lui spartă. Cu un mic cerc de prieteni, s-a dus cu bucurie la strada Capanelle, în studioul lui Jean-Mathieu Pekle (3)

Dominique Vecchini a fost Cavalerul Legiunii de Onoare, deținător de medalie militară și Croix de Guerre. De asemenea, a fost ofițer al Academiei și Instrucțiunilor Publice.

Acest text a fost scris dintr-un articol publicat în 1947 într-o recenzie numită „Le Cri de la Corse, organ de legătură între corsicanii insulei, metropolei și uniunii franceze” și din cartea „Prima misiune în Corsica ocupată” ( ED T. Griffi și L. Preziosi. Ed. L'Harmattan. 1988

(1) Partidul radical de la acea vreme era cel al republicanilor de stânga. În timpul celei de-a 4-a și a 5-a republici sa deplasat spre centru și a avut loc o scindare din care s-a născut Partidul de Stânga Radicală.
(2) Locul internării ne este încă necunoscut.
(3) Extras din „Bastia, vederi despre trecutul său. Ed. Berger-Levrault. 1983. P. 267