Cele 5 etape din ziua precedentă

AFNOR definește monitorizarea ca „o activitate continuă în mare măsură iterativă care vizează monitorizarea activă a mediului tehnologic și comercial etc., pentru a anticipa schimbările”. Este arta de a detecta și interpreta semnale slabe pentru a le da sens, de a furniza informațiile corecte, la momentul potrivit, persoanei potrivite pentru a le permite să ia decizia corectă, să acționeze bine și ideal pentru a-și dezvolta mediul în o direcție favorabilă. Cu alte cuvinte, ziua precedentă este definită ca un proces informațional prin care compania își ascultă mediul, cu scopul creativ de a descoperi oportunități și de a reduce incertitudinile, sau chiar de a anticipa amenințările. Prin urmare, are loc în conformitate cu un ciclu de cinci etape: direcționare, aprovizionare, colectare și selecție de informații, analiză și sinteză, diseminare.

1. Direcționare sau strategie

Direcționarea ar trebui să permită definirea nevoilor de business intelligence. Acest lucru trece prin:

definirea temei, câmpului semantic și a jucătorilor din domeniu și liniile de cercetare pe care trebuie să se desfășoare ceasul (aspecte financiare, juridice, tehnice etc.)
alegerea cuvintelor cheie relevante (gândiți-vă la termeni generici, specifici și asociați) care vor permite monitorizarea, pe baza interviurilor și a utilizării instrumentelor documentare. Dincolo de definiția cuvintelor cheie, este vorba de pregătirea strategiilor de cercetare prin reprezentarea conexiunilor semantice dintre diferite idei, a legăturilor ierarhice dintre diferite concepte intelectuale.
identificarea surselor utile din companie, cu actorii cu care lucrăm, cu furnizorii de informații, pe web, cu instituțiile ...
înțelegerea contextului (de ce?) a nevoii de monitorizare
definirea obiectivelor din ziua precedentă (ce?) cu o reflecție asupra așteptărilor pentru a le transforma într-o nevoie de informații
identificarea țintelor din ziua precedentă (pentru cine?) și a modului de distribuție (cum?)
Implementarea unei strategii de monitorizare se realizează în funcție de nevoile „clientului” sau „utilizatorului” și de mijloacele (teme, probleme, resurse).

2. Aprovizionare (identificarea surselor)

Aprovizionarea constă într-o reflecție asupra instrumentelor și canalelor de monitorizare, în funcție de direcționare:

utilizarea surselor identificate în timpul direcționării și căutarea unor surse suplimentare
calificarea surselor în funcție de natura, raza de distribuție, scopul, publicul țintă, autorul, limba, conținutul/scopul etc.
identificarea paginilor relevante
setarea și configurarea instrumentului de monitorizare ales

3. Colectarea și selectarea informațiilor

Colectarea informațiilor, un proces tradițional și repetitiv, își propune să adune fapte, opinii, studii etc., pe temele definite în prealabil, din surse formale sau informale. Acesta va fi efectuat la o frecvență care urmează să fie definită în funcție de nevoile de informații, instrumentele utilizate și natura informațiilor.
Selecția informațiilor, efectuată singură sau împreună cu alții, se bazează pe relevanța lor pentru monitorizarea nevoilor.

4. Analiză și sinteză

Analiza și sinteza, activități cu un nivel ridicat de valoare adăugată, fac posibilă validarea informațiilor colectate, extragerea conținutului relevant din acestea, integrarea acestora într-unul sau mai multe documente sumare (livrabile).

5. Difuzare

Diseminarea permite ca informațiile să fie puse la dispoziția persoanelor în cauză sub formă de livrabile. Informațiile trebuie să ajungă la cei interesați prin mijloacele de comunicare pe care le folosesc și/sau care sunt cele mai potrivite procesului de monitorizare: buletine informative, alerte, site-uri dinamice, bloguri, flux RSS etc. De asemenea, trebuie să poată interacționa.