Glosar

Dependență: sau dependența, este o conduită care se bazează pe un îndemn repetat și irepresionabil, în ciuda motivației și eforturilor depuse de subiect pentru a scăpa de ea. Există multe dependențe: droguri, alcool, jocuri de noroc, sex ... O dependență are adesea consecințe fizice, psihologice, familiale și sociale.

Adolescent „fără viață”: din „no life” engleză „fără viață”, o persoană care, dependent de jocurile video, își petrece tot timpul pe computerul său în detrimentul celorlalte activități ale sale.

Agorafob: persoană care se teme de locurile publice și deschise.

Agresiune: modalitatea de comportament a ființelor vii și în special a ființelor umane, care poate fi recunoscută prin acțiuni în care violența este dominantă. Se poate manifesta împotriva obiectelor, altor persoane (hetero-agresivitate) și chiar se poate întoarce împotriva propriei persoane (autoagresiune), rezultat inconștient al anumitor sinucideri.

Angoasa: o stare de rău care se manifestă ca o senzație internă de opresiune și strângere resimțită în corp, aceasta este în general însoțită de o teamă de probleme, nenorociri sau moarte iminentă împotriva căreia subiectul se simte neputincios. Anxietatea poate deveni un simptom dacă devine prea frecventă, deranjantă.

Anorexia nervoasă: tulburare mintală care are ca rezultat o pierdere semnificativă în greutate datorită restricției voluntare a alimentelor. Criteriile reținute pentru diagnostic sunt; refuzul de a menține o greutate normală minimă pentru vârstă și înălțime, teamă intensă de a se îngrășa, forma corpului modificată, negarea severității stării de subțire. Anorexia este una dintre cele mai letale boli ale psihicului.

La limita: sau „borderline” desemnează în psihanaliză un tip de organizare a personalității situat între nevroză și psihoză. Tulburarea de personalitate la limită nu exprimă simptome: dispoziții extreme și schimbătoare, relații dificile cu ceilalți, lipsă de încredere, comportament auto-agresiv.

Bulimia: relație patologică cu alimentele care nu se manifestă prin ingestia excesivă de alimente, în mod repetat și durabil. Pentru a compensa excesul de calorii ingerate sau pentru a ameliora sentimente precum furia, dezgustul, iar persoana recurge la unul sau mai multe dintre următoarele acte: provocarea vărsăturilor, utilizarea laxativelor și/sau a diureticelor, intensitate fizică exerciții fizice, impunerea unor restricții dietetice de tip anorexic.

Obligații: acte inutile sau absurde, foarte ritualizate, pe care subiectul nu le poate abține, chiar dacă le percepe natura absurdă. Dacă persoana încearcă să lupte împotriva acestei constrângeri, apare o anxietate semnificativă, care împinge persoana să dezvolte un ritual după un timp de luptă anxioasă. Aceste acte sunt foarte diverse: spălarea repetată a mâinilor, diferite controale ... Când aceste acte sunt numeroase sau invazive, vorbim de nevroză obsesivă sau TOC: tulburări obsesiv-compulsive.

Empatie: prezență atentă cu ascultarea axată pe ceea ce simte pacientul, ceea ce duce la o percepție și înțelegere a sentimentului.

Enurezis nocturn: este o afecțiune caracterizată prin apariția în timpul somnului de urinare involuntară și inconștientă la copii cu vârsta peste cinci ani sau adulți. Umezirea la pat este cauzată de un somn prea profund, de un reflex de urinare imatur sau de o tulburare psihoafectivă. În câteva cazuri, poate fi un semn al unei malformații a tractului urinar. Se spune că Enureza este primară dacă copilul și-a udat întotdeauna patul și secundară dacă a fost respectată o perioadă de curățare de șase luni. În acest caz, cauza este adesea o tulburare psihoafectivă.

Genosociogramă: termen folosit de Anne Ancelin Schutzenberger, este un arbore genealogic pe care notăm și localizăm toate evenimentele importante ale generațiilor care ne-au precedat: prenume, date de naștere, căsătorie, deces, accidente, boli ... Legături afective.

Analiza tuturor acestor elemente face posibilă detectarea transmisiilor comportamentale (tendințe suicidare, eșecuri repetate, infertilitate etc.) și astfel permite pacientului supus terapiei să înțeleagă mai bine unele dintre acțiunile lor.
Cunoașterea analizei despre propria sa istorie familială i-ar permite să aibă un instrument care ar putea influența cursul vieții sale evitând căderea în bucle de repetare de care nu era conștient sau de care avea sentimentul de a fi prizonier.

Hiperactivitate: această noțiune este încă vagă, iar bariera dintre copilul hiperactiv și copilul turbulent este foarte subțire. Un copil foarte activ nu este neapărat hiperactiv în „sensul medical” al termenului. Oficial, denumirea este: ADHD (tulburare de hiperactivitate cu deficit de atenție) și corespunde simptomelor specifice. Vorbim despre ADHD atunci când există o combinație de trei factori într-un mod cronic și intens: deficit de atenție, agitație motorie anormală și impulsivitate necontrolată.

Mâncare excesivă: se distinge de bulimie prin lipsa controlului greutății și, prin urmare, absența vărsăturilor. Convulsiile se caracterizează prin consumul unei cantități mari de alimente, alimente specifice și alese, pe o perioadă scurtă de timp. Urmează un sentiment de dezgust, de rușine, dar aceste constrângeri sunt incontrolabile. Aceste atacuri de mâncare excesivă sunt adesea legate de o stare de depresie.

Boala Alzheimer: leziuni cronice, evoluție progresivă, a unei părți a creierului, caracterizată printr-o leziune intelectuală ireversibilă care are ca rezultat o stare dementă. Diagnosticul se pune pe următoarele semne: tulburări de exprimare și limbaj, pierderea memoriei recente, dificultăți în efectuarea gesturilor de zi cu zi, dezorientare temporospațială, pierderea raționamentului abstract, pierderea abilităților de judecată, uitare și pierderea obiectelor, schimbări de caracter și personalitate, modificări în dispoziție și comportament, pasivitate și pierderea inițiativei.

Nevroză: după Freud, o boală a personalității care se datorează conflictelor inconștiente dintre forțele instinctuale (id-ul), interiorizarea interdicțiilor (super-ego-ul) și funcția sintetică a personalității (ego-ul). Spre deosebire de psihoză, contactul cu realitatea este păstrat, iar subiectul este conștient de natura patologică a tulburării.
Nevrozele sunt boli ale personalității a căror origine este psihologică, dar și biologică. Tratamentul este psihoterapeutic, dar tratamentul medicamentos este uneori necesar, în special pentru ameliorarea anumitor simptome, cum ar fi anxietatea, de exemplu.

Frica la copii: frica este una dintre cele șase emoții de bază, una dintre funcțiile naturale fără de care specia umană ar dispărea de mult. La copii, frica este un motor major al educației și emancipării, atâta timp cât poate fi controlată. 90% dintre copii dezvoltă frici la un moment dat sau altele care sunt adecvate vârstei lor sau în timpul dezvoltării lor. Doar 10% vor avea temeri mai grave, numite fobii, care necesită consultări, deoarece invalidează viața socială a copilului.

Fobie: patologia, care, spre deosebire de o simplă teamă, nu poate fi controlată, apare doar în circumstanțe specifice, în general rare, ceea ce face posibilă stabilirea procedurilor de evitare.

Fobia școlară: copii care, din motive iraționale, refuză să meargă la școală și rezistă cu reacții de anxietate foarte puternică sau panică atunci când încearcă să-i „oblige” să facă acest lucru.

Psihoză: se caracterizează prin tulburări, tranzitorii sau permanente, ale personalității legate de o alterare a „simțului realității și ale propriei persoane”, și asociază simptome: iluzii, halucinații, apatie, abulia, matitatea afectelor, tulburări în atenție, memorie. Găsim printre psihoze, schizofrenie, tulburări bipolare, tulburări delirante (iluzii paranoide), tulburări psihotice scurte (sau bufeuri delirante).

Schizofrenie: grupează generic împreună un set de așa-numitele afecțiuni psihiatrice cronice, care încep în general în adolescență sau la vârsta adultă timpurie. Schizofrenia are ca rezultat modificări ale percepției realității (delir), tulburări cognitive, disfuncții sociale.

Seniorescence: nouă perioadă de viață identificată de sociologi și situată între vârsta adultă și bătrânețe care a apărut datorită prelungirii duratei de viață. Între vârsta adultă și bătrânețe, marcată de pierderea autonomiei, seniorescența este un timp de tranziție, o felie de viață în sine, cu problemele sale

Tulburare de comportament alimentar: tulburare legată de dietă. Această psihopatologie are diverse forme și poate apărea la orice vârstă. Poate fi legat de alte tulburări mentale: depresie, psihoză (delir de otrăvire) sau reflectă funcționarea la limită și/sau dependență.
Câteva exemple: anorexie nervoasă, bulimie, supraalimentare.
Tratamentele pentru aceste tulburări sunt adesea efectuate în colaborare între diferite părți interesate: medici, psihologi, dietetici.

Tulburare obsesiv-compulsivă sau TOC: tulburare de anxietate caracterizată prin apariția recurentă a gândurilor intruzive, indiferent dacă este sau nu legată de o fobie. Aceste gânduri, numite obsesii, generează anxietăți, care conform anumitor teorii sunt cauza constrângerilor observate la acești pacienți. TOC este considerat o afecțiune psihopatologică cunoscută anterior ca nevroză obsesivă.