OBEZITATE: Ce se întâmplă dacă „înghețăm” nervul de semnalizare a foamei ?

înghețăm

Înghețați nervul de semnalizare a foamei? Propunerea poate părea absurdă, acest studiu de la Școala de Medicină a Universității Emory (Atlanta) arată că tehnica poate contribui la promovarea pierderii în greutate. Dar asta nu este tot. Această mică cercetare experimentală, prezentată la reuniunea anuală a Societății de Radiologie Intervențională (SIR) oferă primele dovezi ale siguranței acestui tratament surprinzător pentru obezitatea ușoară până la moderată.

Conform acestui studiu pilot, înghețarea nervului care transmite semnale de foame către creier poate ajuta pacienții cu obezitate ușoară până la moderată să piardă în greutate. „Am dezvoltat acest tratament pentru pacienții cu obezitate ușoară până la moderată, cu scopul de a-i ajuta pe acești pacienți să rămână la regimul lor de slăbire”, explică Dr. David Prologo, radiolog intervențional la Universitatea Emory și autor principal al studiului.

Cum merge tratamentul? ? În timpul procedurii, un radiolog intervențional introduce un ac în spatele pacientului și, ghidat de imagini vii dintr-o scanare CT, folosește gaz argon pentru a îngheța nervul, cunoscut sub numele de trunchiul vagal posterior. Acest nerv, situat la baza esofagului, este unul dintre mecanismele care indică creierului când stomacul este gol.

Dovada pentru zece pacienți: studiul se desfășoară aici la 10 subiecți cu obezitate, cu un IMC între 30 și 37. Acești pacienți au fost supuși procedurii și au fost urmăriți timp de 90 de zile.

  • Toate raportează o scădere a poftei de mâncare;
  • pierderea lor medie în greutate atinge 3,6% din greutatea corporală inițială;
  • aceasta reprezintă o reducere medie de aproape 14% a excesului de IMC;
  • nu au fost raportate complicații majore legate de procedură.

În timp ce literatura medicală arată că marea majoritate a dietelor de slăbit nu reușesc, mai ales în cazul restricțiilor calorice, reducerea puterii semnalului de foame către creier poate oferi ajutor de durată în tratamentul obezității ușoare. Aceste rezultate preliminare ale siguranței și eficacității au motivat deja un studiu clinic mai amplu, care va evalua, în special, persistența efectelor.