Caiete de studii africane

P onomarenko, Ludmila V. & Z ueva, Elena G. - URAP și Africa. Paris, Moscova, Edițiile Universității ruse a prieteniei popoarelor, 2010, 136 p., Http // www.rudn.ru/fr/file.php? Id = 91.

ponomarenko

Text complet

  • 28 Lucrarea nu include o bibliografie.

1 Această carte spune povestea Universității Prieteniei Popoarelor din Rusia (URAP) - Rossijskij Universitet Družby Narodov (RUDN) în limba rusă - și se concentrează pe relația sa cu Africa, studenții și absolvenții săi africani. Profesorii de istorie de la URAP, Ludmila Ponomarenko și Elena Zueva au scris o versiune oficială a istoriei Universității cu un ton uneori nostalgic și emoționant. Publicată în 2010 și accesibilă pe site-ul URAP, această lucrare intenționează să comemoreze cincizeci de ani de la crearea Universității și să reamintească contribuția sa la formarea directorilor naționali africani și la dezvoltarea relațiilor culturale și științifice dintre Africa, sovietic Uniunea și, din 1991, Federația Rusă28.

3 Ponomarenko și Zueva revizuiesc această poveste și încearcă să arate continuitatea între timpurile sovietice și cele post-sovietice. Această continuitate pare a fi consolidată de rolul educațional important al universității și de prietenia dintre Africa, URSS și Rusia, care a rezistat. Schema lor se bazează pe un trecut de măreție și generozitate, dar ascunde reputația proastă a absolvenților acestei universități pe continentul african și efectele marii rupturi din 1989-1991, când cursurile și filozofia universității s-au schimbat și au fost școlarizate. au fost introduse taxe. Cititorul cărții rămâne astfel cu impresia că acest trecut glorios servește, printre altele, la construirea imaginii pozitive a unei universități care, din 1989-1991, a fost nevoită să se reinventeze și să urmeze tendințele pieței educației, pe scurt, că trecutul servește la legitimarea unui obiectiv comercial.

4 Ponomarenko și Zueva au cu siguranță motive foarte bune pentru a aminti trecutul memorabil al URAP. Mai multe informații pe care le furnizează, din păcate nu sistematic, au și ele valoarea lor istorică. Autorii se referă la absolvenții care au făcut cariere importante și au rămas în legătură cu alma mater. Acestea enumeră o serie de acorduri de cooperare pe care Universitatea Lumumba și apoi URAP le-au semnat cu universitățile africane și amintesc că perioada 1960-1980 a fost aceea a unei bătălii pentru a risipi neîncrederea împotriva Universității și pentru a le recunoaște diploma. Paginile care relatează activitățile culturale ale studenților, de exemplu festivalurile internaționale sau concursurile de cântece politice, oferă o idee despre ceea ce a fost organizat oficial viața culturală în contextul politic și ideologic al vremii. Printre cele mai interesante se numără paginile dedicate vacanțelor în lagărele de odihnă și de muncă din Moldova și de pe coasta Mării Negre, precum și brigăzilor internaționale studențești care au lucrat în Asia Centrală și Siberia.

5 Cu toate acestea, și aceasta este marea slăbiciune a cărții, această poveste oficială nu lasă loc pentru nimic care nu a fost glorios sau chiar pentru ceea ce contrazice narațiunea prieteniei și solidarității. Mai multe incidente de violență fizică sau verbală, care au stârnit proteste studențești, nu sunt menționate. Problemele xenofobiei și rasismului, foarte grave de la sfârșitul anilor 1980, au fost ignorate. Evenimentul tragic din noiembrie 2003, când un incendiu într-o reședință URAP a luat viața a 43 de studenți din Africa și Asia, nici măcar nu este menționat. Istoria mișcării uniunii studențești, care a luptat împotriva mai multor regimuri africane, este omisă. La fel, practic nu se spune nimic despre metoda de recrutare a studenților comuniști și nici despre activitatea politică a gazdelor sovietice, al căror obiectiv era consolidarea mișcării comuniste pro-sovietice împotriva organizațiilor de oponenți sau disidenți. De asemenea, regretăm că autorii nu au folosit arhivele Universității pentru a furniza date mai detaliate cu privire la distribuția studenților, țară cu țară, specializările acestora, ratele de promovare la examen și evoluția lor din 1960 până în 2010.

6 În general, cartea oferă o teză puternică despre importanța Universității Prieteniei Popoarelor și contribuția acesteia la dezvoltarea Africii postcoloniale, în același timp cu deschiderea unor căi de reflecție și de cercetare. Cu toate acestea, ar trebui citit mai mult ca un document și utilizat cu mare prudență.

Note

28 Lucrarea nu include o bibliografie.