Disfagie

Disfagia este un sentiment de disconfort sau de obstacol în calea progresului alimentelor în timpul înghițirii, care poate apărea intermitent. Nu este o boală în sine, ci un simptom întâlnit în mai multe patologii, otolaringologice sau esofagiene.

Care sunt cauzele ?

Disfagia orofaringiană sau esofagiană ?

Locul senzației de obstacol - la nivelul colului uterin (disfagie superioară) sau în pieptul din spatele sternului (disfagie inferioară) - va duce fie la patologie otolaringologică, fie esofagiană. Cu toate acestea, nu există o corelație sistematică.

Disfagia orofaringiană se manifestă prin dificultăți în inițierea înghițirii și apoi propulsarea alimentelor în esofag, disfagia esofagiană este mai mult un obstacol în calea progresului alimentelor în regiunea sternală.

Lista bolilor benigne sau maligne ale faringelui și laringelui care cauzează disfagie este lungă, printre care se numără faringita, angina, diverticulul Zenker la joncțiunea dintre faringe și esofag (adesea asociat cu alimentele de regurgitare), dar și cancerele orofaringiene sau bolile neuromusculare ( sechele de accident vascular cerebral, miopatii, scleroză multiplă etc.).

Bolile esofagului sunt, de asemenea, multe care provoacă disfagie.

Poate fi o îngustare (stenoză) a canalului esofagian creând un obstacol mecanic, cum ar fi o tumoare (în principal carcinom cu celule scuamoase sau adenocarcinom), stenoză peptică indusă de boala de reflux gastroesofagian (GERD), inflamație cronică esofagiană de origine alergică și disimună (eozinofilică esofagită).

Disfagia este, de asemenea, uneori legată de o tulburare motorie a esofagului, cum ar fi achalazia, de exemplu. Aceasta din urmă este o tulburare funcțională care afectează sfincterul esofagian inferior, caracterizată printr-o lipsă de relaxare la sosirea alimentelor și absența contracțiilor musculare ale esofagului (peristaltism). Există alte tulburări motorii de acest tip, cum ar fi spasme difuze sau un esofag zguduit de contracții puternice, dar ineficiente sau chiar patologii care afectează inervația sau musculatura esofagului.

Examenele

Endoscopia esopastro-duodenală (gastroscopie/fibroscopie) în orice disfagie

Disfagia persistentă trebuie explorată.

În cazul unei disfagii mari, este necesară o examinare ORL ("laringoscopie", "nazofibroscopie") pentru a verifica eventualele anomalii ale amigdalelor și ale faringelui. Este încă posibil să simțiți un blocaj cervical chiar și atunci când disfagia este esofagiană. Acesta este motivul pentru care o endoscopie gastrointestinală superioară sau esopigodenală ar trebui să fie sistematică. Folosind un tub flexibil prevăzut cu o cameră și o lumină (endoscop) introdusă prin gură, ea explorează starea mucoasei, observând prezența sau nu a stenozei esofagiene. Probele (biopsii) vor fi apoi analizate pentru a clarifica diagnosticul.

Endoscopia gastrointestinală superioară este esențială pentru diagnosticul disfagiei. Dacă se va dovedi normal, vor fi oferite examene mai specializate, cum ar fi manometria esofagiană. Aceasta este explorarea cheie pentru a detecta o tulburare motorie esofagiană deoarece evaluează peristaltismul esofagului și relaxarea sfincterului esofagian inferior.

Un tranzit esofagian de bariu este o radiografie simplă care urmează ingestiei unui lichid radiopac pentru a studia progresia acestuia în esofag, dar și pentru a obiectiviza compresia sau amploarea cancerului esofagian.

La rândul său, o ecografie endoscopică permite o observare mai detaliată a grosimii peretelui esofagului în cazul unei tumori aparent superficiale. În cele din urmă, o scanare toracică poate arăta compresia esofagului cauzată de o tumoare sau un ganglion limfatic.

Tratamente

Tratamentul disfagiei se reduce la tratamentul bolii cauzale

În cazul unui obstacol tumoral, rezecția tumorii poate fi necesară în contextul managementului multidisciplinar.

Când este prezentă o strictură, gastroenterologul o poate dilata în timpul endoscopiei digestive folosind baloane sau lumânări. De asemenea, poate alege să plaseze o proteză permanentă sau temporară (un „stent”) pentru a crește dimensiunea esofagului și a facilita astfel trecerea alimentelor.
În ceea ce privește soluțiile pentru tratarea achalaziei, acestea sunt diverse, chirurgicale sau endoscopice.

Medicamentele care reduc secreția acidă în stomac pot fi utile pentru stricturile peptice asociate cu boala de reflux gastroesofagian (GERD). În esofagita eozinofilă, se prescriu corticosteroizii în spray pentru ingerare, chiar și dietele care exclud alimentele identificate ca alergenice.