Negru; alb - Laotseu - Wang Pi - capitolul 3

忠信之薄而亂之首

Virtutea supremă nu se arată virtuoasă, de aceea este virtuoasă. Virtutea defectuoasă nu își pierde niciodată virtutea, prin urmare nu este virtuoasă. Virtutea supremă nu face nimic și face cu neființa; Virtutea defectuoasă își face virtutea și o face cu ființa. Cel mai bun voluntariat își face treaba și o face cu neființa. Cea mai bună justiție își face treaba și o face cu ființa. (Până acum, a fi înseamnă voință, iar neființa înseamnă fără voință). Cea mai bună conduită a riturilor își face treaba și, dacă nu este urmată, își înfășoară mânecile și trage cu putere de mână. (Voluntariatul, dreptatea, conduita și eticheta sunt trei elemente ale confucianismului). Așa că după pierderea tao vine virtutea; după pierderea virtuții vine binevoința, după pierderea bunăvoinței, dreptatea; după dreptate, conduită și etichetă. Acesta din urmă este suprafața subțire a încrederii și loialității și începutul necazurilor. Inteligența miopă este o floare superficială a tao-ului și începutul prostiei. Prin aceasta, omul vrednic este ținut serios și de încredere; nu rămâne fragil. El se pune în certitudine, nu într-o stare vulnerabilă; el respinge și ia acest lucru.

Com. de W. P .: Virtutea este câștig.德者得也. Întotdeauna câștigăm și nu pierdem nimic; dobândă, fără pierderi, așa că prin virtute facem numele. Cum câștigi virtute? Este recurgând la tao. Cum epuizezi virtutea? Folosind neființa, cineva epuizează virtutea. Deci, nu este nimic care să nu se facă. (cf cap. 51: toate lucrurile nu pot să nu respecte Tao și să nu prețuiască virtutea.

Wang Pi explică: Tao este într-adevăr la ce recurg lucrurile și virtutea este într-adevăr ceea ce câștigă lucrurile, adică prin tao pe care îl câștigă. Deci, dacă nu câștigăm, atunci nu respectăm (tao). Dacă pierdem, este păcat. Deci, a nu câștiga virtutea nu înseamnă a o prețui.道者物之所由也，德者物之所得也。之乃得，故不得不尊。失之則害。故不得不貴

Dar neființa nu este guvernată; ființa nu este suficientă pentru a-și menține existența.

În acest fel, chiar dacă cerul și pământul sunt largi, își fac inima neființei, în același fel înțeleptul monarh își face stăpânul golului. Yiking-ul spune: „Revenind la bază (neființa), vedem inima lumii. »復其見天地之心乎

(Wang Pi cită din Yiking: pentru a reveni, este o denumire pentru întoarcerea la bază (tao). Raiul și pământul își fac inima acestei baze. Mișcarea în pauză, vine calmă; calmul n nu este ceea ce se opune mișcare. Un cuvânt terminat, vine tăcerea; tăcerea nu este cea care se opune cuvântului --- de aceea mișcarea se oprește sub pământ și acesta este acolo. apariția inimii cerului și a pământului. 也。故動息地中乃天地之心見也

La data solstițiului (ziua întoarcerii), vedem clarviziunea vechilor monarhi înțelepți.

Dacă ne suprimăm ego-ul și ne aruncăm în noi, nu vom avea nimic de dorit și putem ajunge oriunde dorim. Dacă ne manifestăm ego-ul și dacă îl practicăm, nu ne putem păstra intacti, adică „oasele și pielea nu se armonizează”.

În acest fel, omul celei mai bune virtuți folosește doar tao; nu-și ia virtutea pentru virtute. Fără încăpățânarea virtuții, fără angajare, pentru el nu există nimic care să nu se facă.上德之人唯道是用。不德其德。無執無用，故能有德而無不為

Deci, fără a căuta virtutea, omul virtuții câștigă virtutea și fără a face nimic din ceea ce face, așa că, chiar dacă are virtute, nu are nume de virtute.

Pe de altă parte, omul virtuții greșite caută să facă, face și realizează, și ridică binele și aranjează treburile, așa că se pare că are un nume de virtute. Dacă căutăm intenționat și dacă câștigăm, nu eșuăm să pierdem; dacă îndrăznim și dacă vrem să terminăm, nu eșuăm să suferim o înfrângere.

Când se naște un nume bun, acesta se potrivește cu un alt nume care nu este bun.善名生則有不善應焉 (vezi cap 2).

Deci, deși virtutea defectuoasă face (bine), lasă ceva de dorit.故下德為之而有不為也

Cel care face prin neființă nu este dezechilibrat într-un fel. Cel care nu poate face nimic prin nelucrare este un om cu o virtute defectuoasă; acestea sunt cazurile de voluntariat, dreptate și etichetă. Pentru a clarifica virtutea, trebuie să comparăm virtutea defectuoasă și cea mai bună virtute.

Când vine vorba de „a face bine și a face prin neființă”, aceasta este cea mai proastă virtute defectuoasă și acesta este așa-numitul cel mai bun voluntariat.至於為之而無以為，極下德之量，上仁是也

Aceasta este ipocrizie, pentru că „după ce am făcut (prin a fi), facem prin neființă”. Acest lucru ilustrează bine îngrijorarea ascunsă de a face bine.故有為之之患矣

Baza (rădăcina) este formată din sans-faire; mama constă în cei fără nume. Abandonând baza și mama, ne adoptăm fiul (cf. cap. 52). Chiar dacă aduce mari realizări, vine cu defecte.

Cap 52: „Lumea își are începutul și aceasta este mama. Când ne câștigăm mama, ne vedem fiul și, când ne întoarcem la baza noastră, ne apărăm mama; atunci, nu vom mai fi niciodată în pericol pentru tot restul vieții noastre ”天下天下有始

Chiar dacă numele este minunat, nu omite să aducă minciuni. (vezi cap 18: „Când vine inteligența, vine minciuna cea mare” 智慧出有大偽

Adesea numele înseamnă realizare sau merit. „Un nume (feat) foarte frumos s-a născut unui mare rău”.甚子之名生於大惡

Când cineva nu poate să nu facă ceva și dacă îl face fără a impune pedepse și fără a insista asupra muncii voluntare sau a justiției pentru a face oamenii să conducă singuri, s-ar putea spune că se practică universal fără parțialitate. Voluntariat și dragoste.不能不為而成不舉而治則乃為之故有普博施仁愛之者

Chiar dacă distribuim dragostea fără parțialitate - asta înseamnă că mai întâi o facem, apoi o facem prin neființă - acest voluntariat este totuși cea mai rea virtute defectuoasă.

Desigur, dragostea universală nu poate fi dispensată pentru toată lumea; deci cercetăm onestitatea celorlalți și îi măsurăm, așa că suntem bucuroși să ne acordăm obligația morală.則有抑抗正直而義理之者

Să fii revoltat de greșeală și să ajungi să fii sincer este o alegere, pentru că tu ajuti asta și respingi acest lucru. Aceasta înseamnă că rezolvăm lucrurile prin intenție) 物事而有以心為矣 .

Cea mai bună dreptate face (bine) prin ființă. Onestitatea nu poate realiza adevărul greu 直不能篤, și acesta este suprafața frivolității și a urmăririi de buzunare de etichetă. Pe aceste subiecte vor exista discuții și critici. Fără a schimba o vorbă, mânia izbucnește unul pe celălalt. Chiar dacă cea mai bună virtute o face (bine), nimeni nu îi răspunde și brutalitatea o înlocuiește.

Deci, care este extremul marelui? Este doar tao. Acest lucru este deja făcut. Acest lucru trebuie respectat. Realizarea sa este enormă și beneficiază de toate lucrurile. Toată lumea beneficiază (Cuvânt de drumeție: 盛德大業至矣哉。富有之謂大業日新之謂盛德 "Dar nu se poate întoarce de la sine, de aceea cerul nu poate suporta, pământul nu poate acoperi, omul nu poate fi suficient . 而未能自周也故天不能為載地不能為復人不能為贍 ”(Frazele din ghilimele nu sunt de înțeles). Chiar dacă toate lucrurile sunt prețioase, prin abandonarea neființei, ele nu pot fi îndeplinite. Dacă, prin abandonarea neființei, ne străduim să realizăm, pierdem marele. Într-un alt termen, după pierderea tao-ului, urmează virtutea 失失而後德也 Dacă facem uz de neființă, câștigăm mama. Nu ne deranjăm, dar nu este nimic nerezonabil. 不理能己不勞焉而物無不理 Ajunsă „aici mama își pierde slujba. 下此已往則失用之母 (sensul propoziției este neclar).

Neștiind ce să facem cu ne-facerea, apreciem darul; neputând dona, prețuim onestitatea; neputând practica onestitatea, prețuim florile și respectul. Aceasta înseamnă că, după pierderea virtuții, urmează voluntariatul; după pierderea voluntariatului urmează dreptatea (obligația morală), din nou după pierderea dreptății urmează eticheta. Ce este eticheta (norma rituală)? Începe cu lipsa de loialitate și încredere. Când ușurința și simplitatea (vezi ref.) Nu se potrivește, defectul apare la suprafață (etichetă, înflorire ...) și se extinde la disputa pentru luarea unor lucruri minuțioase 易簡不暢責備於表機微爭制

Ref: „ușurință și simplitate, frază de drumeții:„ Cerul (yang) guvernează cu ușurință (乾以易知). Pământul (ying) se ridică cu simplitate (坤以簡能). Dacă este ușor, este ușor de știut (易則易知). Dacă este simplu, este ușor de urmat (簡則易從) ".

Desigur, voluntariatul și dreptatea vin din inimă; practica lor pare ipocrită. Dacă ne străduim să înfrumusețăm aspectul, cum poate dura mult ?

Eticheta (ritul) are puțină loialitate și încredere și este începutul necazurilor. Cel care prevede înainte ca cineva să facă este un fel defect de virtute 前人而識也。即下德之倫也 .

Prevede mai bine decât oricine prin inteligența sa maximă și, exploatându-și capacitatea intelectuală, programează multe lucruri; chiar dacă înțelege detaliile lucrurilor, răutatea sa pricepută este mai desăvârșită, atât cât se bucură de faima glorioasă, pierde din ce în ce mai mult adevărul brut. El se luptă, dar lucrurile și afacerile sunt în întuneric. Face un efort să se ocupe de oamenii murdari. Chiar dacă cea mai bună inteligență este epuizată, oamenii vor fi victima acesteia (cf. capitolul 65: „cel care guvernează țara prin informații este dușmanul țării”. 故以智治國國之賊也

Abandonați-vă de sine și aveți încredere în lucrul (naturalul), atunci, dacă nu faceți acest lucru, veți fi în pace 舍己任物則無為而

Ținând cont de adevărul brut, nu este la dispoziția codului penal. These 夫素樸則不順典制 (Aceste nouă cuvinte nu pot fi înțelese; ne temem că este o greșeală.)

A se răsfăța cu ceea ce a luat pentru inteligență și a abandona ceea ce a apărat pentru simplitate este preocuparea celui care prevede inteligent mai bine decât oricine; acesta este un trompe l'oeil al tao-ului și începutul prostiei.耽彼所獲棄此所守故前識者道之華而愚之首

Dacă luăm ceea ce este mama exploatului (vezi comentariul general), toate lucrurile cresc și înțelepții le lasă cu gura căscată.必取其為功之母而已矣萬物作焉而不辭

Toate lucrurile există și nu se luptă. Nu facem cu formularul, nu dominăm cu numele. Voluntariatul și justiția se vor manifesta și ritualul (eticheta) și respectul vor fi dapper. În cele din urmă, marele tao va suporta toate lucrurile și le va potoli prin cei fără nume. (cf cap 37: „Am să potolesc lucrurile prin simplitatea fără nume” 吾將鎮之以無名之樸

Deci nu va fi nimic de respectat, nici nimic de programat.

Fiecare își desfășoară propriile afaceri în mod corespunzător și, dacă cineva este sincer, va fi voluntar și virtuos, iar practica dreptății va fi corectă, iar eticheta și respectul față de ceilalți vor fi serioase. Dacă renunțăm la ceea ce trebuie să purtăm și la ceea ce trebuie să producem, folosind forma realizată cu ajutorul inteligenței, voluntariatul pierde onestitatea, justiția devine o țintă a concurenței și eticheta obiect al disputei.棄其所載舍其所生，用其成形役其聰明，則失失焉義則競焉，禮則爭焉

Deci, calitatea virtuții voluntarului nu depinde de angajarea voluntarismului.故仁德之厚，非用仁之所能也

La fel, cel al practicii justiției nu depinde de utilizarea dreptății. Același lucru este valabil și pentru calitatea etichetei și respectului. Dacă purtăm toate acestea prin tao și dacă conducem de către mamă, vom spune că dezvăluim fără să respectăm nimic și că scoatem la lumină fără concurență. Dacă folosim cei fără nume, numele devine grosolan și simplu; dacă cineva folosește forma, forma se împlinește singură. Apărând mama, îl facem pe fiul nostru să existe, ceea ce înseamnă că, respectând baza, ridicăm capetele. Într-un alt cuvânt, forma și numele există împreună; nedreptatea nu se poate întâmpla. Marele frumos aranjează cerul, iar o falsă floare frumoasă nu este făcută. Nu trebuie să abandonăm mama și nici să pierdem baza. Voluntariatul și dreptatea se nasc din mamă. Nu vor fi niciodată mama. Un instrument este ceea ce a făcut un meșter; nu va fi niciodată meșter. A abandona mama și a-l folosi pe fiul ei înseamnă a abandona elementele de bază și a continua cu asta. Numele definește forma, iar forma este un loc unde se poate termina 名則有所分形則有所止; chiar dacă crește până la extrem, vârful (fiul) va avea, fără îndoială, dificultăți de deplasare peste tot.必有不周

Chiar dacă este foarte frumos, va avea griji și necazuri.

Faza este să o faci; nu este un loc bun de ședere.功在為之。豈足處也