SHAVEL 150MG CPR 30

Prezentare

Cod CIP

Substanțe active

Clasa terapeutică

Laborator

NOVARTIS EUROPHARM LTD

secundare

Rată

Preț de vânzare: 0,00 € Rată de rambursare:%

Produs șters

utilizare

Indicații terapeutice

Tratamentul hipertensiunii esențiale la adulți.

Doze și mod de administrare

Doza recomandată de Rasilez este de 150 mg o dată pe zi. La pacienții a căror tensiune arterială nu este controlată în mod adecvat, doza poate fi crescută până la 300 mg o dată pe zi.

Efectul antihipertensiv se observă în decurs de două săptămâni (85-90%) după inițierea tratamentului cu o doză de 150 mg o dată pe zi.

Rasilez poate fi utilizat singur sau în combinație cu alte medicamente antihipertensive, cu excepția utilizării în combinație cu inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei (ECA) sau blocanți ai receptorilor angiotensinei II (ARAII) la pacienții cu diabet zaharat sau cu insuficiență renală (rata de filtrare glomerulară (GFR)).

Durata și precauțiile speciale pentru depozitare

Precauții speciale pentru depozitare:

A se păstra la o temperatură care nu depășește 30 ° C. A se păstra în ambalajul original pentru a fi protejat de umiditate.

Date preclinice de siguranță

Potențialul cancerigen a fost evaluat într-un studiu de 2 ani la șobolani și într-un studiu de 6 luni pe șoareci transgenici. Nu a fost detectat niciun potențial cancerigen. Adenomul colonic și adenocarcinomul cecal raportate la șobolani la o doză de 1500 mg/kg/zi nu au fost semnificative statistic. Deși aliskiren are un potențial iritant cunoscut, marjele de siguranță obținute la om într-un studiu efectuat la voluntari sănătoși la o doză de 300 mg au fost considerate adecvate, cu un factor de 9 până la 11 pentru concentrații. Fecale sau un factor de 6 pentru concentrațiile mucoasei, comparativ cu studiul de carcinogenitate efectuat la șobolani la 250 mg/kg/zi.

În studiile de mutagenitate efectuate in vitro și in vivo, s-a dovedit că aliskiren nu are potențial mutagen. Studiile au inclus studii in vitro efectuate pe celule bacteriene și mamifere precum și evaluări in vivo efectuate la șobolani.

Studiile de toxicitate asupra reproducerii efectuate cu aliskiren nu au produs dovezi de toxicitate embriofoetală sau teratogenitate la doze de până la 600 mg/kg/zi la șobolani sau 100 mg/kg/zi la șobolani. La șobolani, administrarea de doze de până la 250 mg/kg/zi nu a afectat fertilitatea sau dezvoltarea pre- și postnatală. La șobolani și iepuri, dozele utilizate au dus la expuneri sistemice, respectiv de 1 până la 4 ori și de 5 ori mai mari decât cele obținute la doza maximă recomandată la om (300 mg).

Studiile farmacologice de siguranță nu au evidențiat efecte adverse asupra sistemului nervos central, respirator sau cardiovascular. Rezultatele studiilor de toxicitate pe doze repetate la animale au fost legate de potențialul iritant local cunoscut sau de efectele farmacologice așteptate ale aliskirenului.

Studii la animale juvenile

Un studiu de toxicitate cu doze repetate a fost efectuat la șobolani tineri de 8 zile timp de 4 săptămâni, timp în care li s-au administrat doze de 30, 100 sau 300 mg/kg/zi de aliskiren. Mortalitate acută ridicată (câteva ore mai târziu) și morbiditate severă au fost observate la 100 și 300 mg/kg/zi (de 2,3 și 6,8 ori doza maximă recomandată la om [DMRH] exprimată în mg/m2 și administrată unui pacient adult cu o greutate de 60 kg ) fără a putea identifica cauza decesului și fără semne de avertizare sau simptome. Raportul dintre doza letală de 100 mg/kg/zi și doza maximă fără efecte adverse observate (DMSENO) de 30 mg/kg/zi este mai mică decât se aștepta.

Un alt studiu de toxicitate cu doze repetate a fost efectuat la șobolani tineri de 14 zile timp de 8 săptămâni, timp în care li s-au administrat doze de 30, 100 sau 300 mg/kg/zi de aliskiren. Mortalitatea întârziată a fost observată la 300 mg/kg/zi (de 8,5 ori MRHR exprimată în mg/m2 și administrată unui pacient adult de 60 kg) fără a putea identifica cauza decesului.

Dintre șobolanii juvenili supraviețuitori, nu s-au observat efecte asupra comportamentului și capacității de reproducere.

Expunerea plasmatică la Aliskiren (ASC) observată la șobolanii de 8 zile a fost de aproape 4 ori mai mare decât la șobolanii de 14 zile la 100 mg/kg/zi. Expunerea plasmatică la aliskiren observată la șobolanii de 14 zile a fost de 85-387 de ori mai mare decât cea observată la șobolanii adulți de 64 de zile.

Un studiu cu doză unică a fost efectuat la șobolani juvenili cu vârsta de 14, 21, 24, 28, 31 și 36 de zile. Nu s-a observat mortalitate sau toxicitate semnificativă. Expunerea la plasmă a fost de aproximativ 100 de ori mai mare la șobolanii de 14 zile și de 3 ori mai mare la șobolanii de 21 de zile comparativ cu șobolanii adulți.

A fost efectuat un studiu mecanicist pentru a investiga relația dintre vârstă, expunerea la aliskiren și expresia și maturarea MDR1 și OATP2 la șobolani. Rezultatele au arătat că efectele de dezvoltare ale expunerii la aliskiren au fost corelate cu ontogenia transportorilor, precum și cu maturizarea acestora în jejun, ficat, rinichi și creier.

Farmacocinetica aliskirenului a fost evaluată la șobolani cu vârsta cuprinsă între 8 și 28 de zile după administrarea intravenoasă de 3 mg/kg aliskiren. Clearance-ul aliskiren a crescut odată cu înaintarea în vârstă. Clearance-ul șobolanilor de 8 și 14 zile a fost similar, dar a fost doar aproximativ 23% din clearance-ul observat la șobolanii de 21 de zile și 16% din cel observat la șobolanii de 28 de zile.

Aceste studii indică faptul că expunerea excesivă la aliskiren (> 400 de ori mai mare la șobolanii în vârstă de 8 zile comparativ cu șobolanii adulți) și toxicitatea acută ridicată observată la șobolani juvenili se datorează imaturității MDR1, sugerând că există un risc de supraexpunerea la aliskiren la copiii cu transportori imaturi de MDR1 (vezi secțiunile Doze și mod de administrare, Contraindicații și Proprietăți farmacocinetice).

Incompatibilități

Precauții de utilizare

Contraindicații

- Hipersensibilitate la substanța activă sau la oricare dintre excipienții enumerați în secțiunea Compoziţie.

- Istoricul angioedemului cu aliskiren.

- Angioedem ereditar sau idiopatic.

- Al doilea și al treilea trimestru de sarcină (vezi secțiunea Sarcina și alăptarea).

- Utilizarea concomitentă de aliskiren este contraindicată cu ciclosporină și itraconazol, doi inhibitori puternici ai P-gp, precum și cu alți inhibitori puternici ai P-gp (de exemplu, chinidină) (vezi rubrica Interacțiuni cu alte medicamente și alte forme de interacțiuni).

- Asocierea Rasilez cu medicamente care conțin un inhibitor ECA sau un ARBIA este contraindicată la pacienții cu diabet zaharat sau insuficiență renală (GFR

Prudență

Efecte secundare

Rezumatul profilului de siguranță

Siguranța Rasilez a fost evaluată la mai mult de 7.800 de pacienți, incluzând peste 2.300 de pacienți tratați mai mult de 6 luni și la mai mult de 1.200 de pacienți tratați mai mult de un an. Nu s-a observat nicio asociere între incidența efectelor secundare și sex, vârstă, indicele de masă corporală sau etnie. Reacțiile adverse grave includ reacții anafilactice și angioedeme care au fost raportate în timpul comercializării și care pot apărea în cazuri rare (mai puțin de 1 caz la 1000 de pacienți). Cel mai frecvent efect secundar este diareea.

Tabelul reacțiilor adverse:

Reacțiile adverse (Tabelul 1) sunt enumerate în ordinea descrescătoare a frecvenței, utilizând următoarea convenție: foarte frecvente (≥1/10); frecvente (≥1/100,

Cum functioneaza

Excipienți

Record actualizat la 24 octombrie 2020

Sursa: Baza de date Claude Bernard