Tuse cronică la copii

G. Benoist 1 *, G. Thouvenin 2

SFP (Societatea Franceză de Pediatrie)

GPG (Grupul General de Pediatrie)

SP2A (Societatea de Pneumologie Pediatrică și Alergologie)

Introducere

Tusea „târâtoare” este un motiv frecvent pentru consultarea în pediatrie. Acest „pas cu pas” prezintă abordarea de diagnostic pe care trebuie să o aibă clinicianul la un copil (nou-născut și sugar mic), bazată mai ales pe anamneză și pe radiografia toracică frontală. Provocările constau în argumentarea cu rigurozitate a celor mai frecvente diagnostice și nu ignorarea cauzelor mai rare, identificând semne de avertizare și urmărire adecvată.

Abordarea diagnostic a unei tuse cronice

(5) Lipsa de orientare clinică, semne de avertizare și anomalie radiografică
Dacă tusea durează> 8 săptămâni cu primele evaluări liniștitoare, putem oferi o evaluare a clearance-ului: curbă debit-volum cu test de reversibilitate, investigație alergologică și aviz ORL.
Într-adevăr, printre cauzele adesea raportate în literatura internațională, găsim astm (sau tuse echivalentă cu astmul), rinosinuzita și rinita cronică (alergică sau nu).

(7) În caz de semne de avertizare: aviz pneumopediatric și evaluare exhaustivă

Semne de avertizare (vezi (3) ) ar trebui să caute cauze specifice ale tusei mai rare: un corp străin inhalat, fibroză chistică și alte cauze ale dilatației bronșice (DDB), malformații endotoracice și tumori, boli pulmonare interstițiale difuze.
Scanarea CT toracică cu injecție (pentru analiza mediastinului) specifică imaginile identificate uneori pe radiografia toracică (limfadenopatie, bronșiectazie, tumoră, malformație vasculară) sau caută să le evidențieze atunci când această radiografie este normală, în special în cazul unei tuse productive rezistentă la antibioterapie probabilistică sau anomalii auscultatorii persistente. Endoscopia bronșică poate fi apoi informativă: vizualizarea unui corp străin sau a unei anomalii endobronșice (tumoră, fistulă), dinamica căilor respiratorii (diskinezie), evaluarea stării mucoasei (inflamație, hiper secreție)), efectuarea microbiologică, citologică și multe altele probe specializate. Alte teste pot fi, de asemenea, utile: testul transpirației, controlul imunitar.

Concluzie

• Anamneza și radiografia toracică ocupă un loc central în procesul de diagnosticare.
• Semnele de avertizare justifică utilizarea esențială a pneumologiei și o evaluare de specialitate.
• Un test terapeutic se poate face în cazul unei tuse uleioasă sau uscată izolată, dar necesită o evaluare riguroasă a efectului acesteia.

Linkuri de interes

Autorii declară că nu au legături de interes cu acest articol.